Defrişările… Avem o avuţie naturală şi facem bani cu ea. Ce e rău în asta? Păi, e rău dacă defrişăm fără cap şi, drept consecinţă, avem inundaţii acolo unde altădată nu aveam! E rău dacă tăiem pădurile şi le vindem ieftin, sub formă de buşteni neprelucraţi, în loc să investim în industriile de prelucrare şi să vindem, mai apoi, produse cu valoare adăugată.
Gata, Ponta s-a prins: nu mai vrea să vindem buşteni. Bulgaria nu mai vinde de multă vreme. Aşadar, PSD-ul vrea să treacă acest Cod silvic, care este unul al defrişărilor la capacitatea maximă a drujbelor, iar şeful guvernului, care e şi şeful PSD, îndulceşte amărăciunea eco-militanţilor: las’că nu vom mai exporta buşteni, ne-a venit mintea la cap!
Strategia lui Ponta e clar populistă: le dăm marilor drujbaşi ce vor (căci ei ne finanţează campaniile), dar le dăm ceva şi oengiştilor (căci ei ne-ar putea da voturi). Adevărul istoric e altul: România n-are strategie de dezvoltare nici măcar în privinţa acestei enorme bogăţii naţionale care este lemnul.
Dar în ce domeniu economic are România, totuşi, ceva ce s-ar putea numi strategie? În unul singur: cum să păcălim opinia electorală ca să rămânem la putere. Asta este “economia” furtişagului, căci la ce altceva e bună puterea dacă nu te foloseşti de ea ca să produci dezvoltarea durabilă a ţării?
Am avut cândva un premier care zicea că o să ne apucăm să facem planuri de dezvoltare doar după ce n-o să mai fie nimic de furat în ţară. Dar a apărut de unde nu era afacerea retrocedărilor. Miliarde de euroi. Mereu mai găsim câte ceva de jecmănit. Dacă am avea un plan de dezvoltare durabilă, am şti ce să facem cu şcoala: câţi ingineri de drumuri? câţi de aia? câţi de ailaltă?!
N-avem aşa ceva şi, prin urmare, şcolile noastre produc doar diplome, în vreme ce societatea pare a nu mai avea nevoie de ingineri, ci doar de avocaţi şi de contabili.
Nimeni nu vrea să recunoască adevărul economic: ne-am transformat, prin voia noastră, într-o colonie de capitaluri străine. Singurii îngrijoraţi de soarta ţării (care poate fi la fel ca a Ucrainei) sunt nişte ambasadori care ştiu chiar de acolo, din lecţia ucraineană, unde poate să ducă o corupţie generalizată.
Acum, sub ochii noştri, se naşte un nou naţionalism: să nu ne mai dea lecţii străinii! E bine că ne-au luat economia, dar să nu vină ei să ne spună ce e bine şi ce e rău! Naţionalismul unei colonii care vrea să-şi ignore condiţia colonială împotriva unor străini care nu se pot bucura de corupţia băştinaşilor!
Aşa ceva pare a fi o noutate istorică absolută.
Nici măcar un guvern de uniune naţională nu mai poate fi o soluţie aici. Uniunea cui? A hoţilor. Să încercăm un guvern străin? Asta ar fi soluţia, dacă străinii aceia n-ar începe să ne dea lecţii…
Absorbim pentru programe de calificare şi recalificare profesională. Bani aruncaţi. Formă fără fond. Ce calificări şi recalificări dacă tu, societate românească, n-ai un plan care să-ţi dea reperele fundamentale ale necesarului de profesii din ţară? Calificăm competenţele de care au nevoie firmele străine, luăm impozite acelor firme, tragem linie şi zicem că avem o ţară!
x
x x
În chestiunea Codului silvic, imaginea nu e clară pentru nimeni. Ambele tabere declară că vor reducerea defrişărilor ilegale. Iohannis vrea să fie depăşită cota de 30% în privinţa volumului de masă lemnoasă pe care ar avea dreptul să o cumpere o anumită firmă austriacă. Consiliul Concurenţei a notificat legiuitorul că în UE cota de alarmă de risc de monopol este de 40%. Dacă vom legifera o cotă de 30% vom fi sancţionaţi de UE pentru încălcarea regulilor comunitare. PSD-ul a ştiut că preşedintele va susţine argumentul Consiliului Concurenţei (care e argumentul reglementărilor UE.). A mizat pe această susţinere ca să-l prindă într-o capcană propagandistică: e uşor să induci în opinia publică suspiciunea că preşedintele nostru ar face trafic de influenţă pentru austrieci, dat fiind că opinia noastră publică e prost informată în privinţa regulilor europene (în chip intenţionat, partidele noastre nu fac educaţie publică pe teme europene, ca să poată juca naţionalist când au chef).
Ponta ştie că în relaţiile intercomunitare nu mai ai voie să restricţionezi piaţa. Dacă ţările UE vor să cumpere tot lemnul din România într-un an, nu le poţi opri. Le poate opri doar raţiunea ecologică a problemelor de mediu. Dar noi n-avem cercetări ştiinţifice cu privire la riscurile de mediu ce derivă din defrişări. N-am vrut să facem, ca să fim liberi să defrişăm cât mai mult!
Acum s-a pornit războiul politic românesc pe tema acestor defrişări. În ce condiţii? În condiţiile în care niciun studiu academic n-a fost finanţat în România ca să răspundă la următoarea întrebare: care ar fi volumul de masă lemnoasă exploatabil anual astfel încât, în viitor, să nu avem în locul pădurilor terenuri fără arbori.
Şi dacă am avea studiul? Zero. Căci problema, la noi, e dată de tăierile ilegale, nepedepsite de nimeni. Austriecii cumpără şi lemn tăiat ilegal şi declară că dau mită pentru acest lemn, ca să poată fi siguri că îşi înfrâng concurenţa. Ce vină au ei că românii taie pădurile fără avize legale?
Cine are dreptate în acest hăţiş? Nimeni. Drept ar fi doar dacă am avea o industrie de mobilă pe măsura averii din pădurile noastre.
x
x x
Codul silvic, în formă de proiect, prevedea 40% ca limită a riscului de monopol. Un amendament liberal a cerut reducerea cotei la 30%. Liberalii au cerut apoi, Consiliului Concurenţei, să spună dacă acest 30% încalcă reglementările UE. Consiliul Concurenţei, subordonat Guvernului şi Parlamentului, n-a binevoit să dea un răspuns, iar liberalii au fost suficient de naivi să nu se documenteze pe alte căi (prin europarlamentarii PNL, de pildă).
Consiliul Concurenţei a intrat în acţiune abia când legea se afla la preşedinte, spre promulgare. Preşedintele a aflat, în acest fel, că acest 30% încalcă tratatele UE. Dacă eram în locul lui Ponta, aş fi sfătuit conducerea Consiliului Concurenţei să procedeze exact aşa cum a procedat, pentru a-l împinge pe Iohannis în capcană, fiind sigur că parlamentarii liberali nu vor avea chef să se documenteze direct de la UE.
x
x x
Marea porcărie a noului Cod silvic vine însă pe ţeava unui amendament propus de PSD: pădurile sub 10 hectare vor putea fi tăiate fără a da socoteală nimănui, căci acele parcele de pădure sub 10 ha nu vor mai fi socotite parte a fondului forestier naţional (administrat de Romsilva). Această porcărie antinaţională este, acum, acoperită de războiul mediatic Iohannis – Ponta, declanşat de insinuarea aservirii preşedintelui faţă de interesele austriece private.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.