Demisia lui Liiceanu din USR

Într-o dezbatere publică recentă, la sediul GDS, despre timbrul cultural, scriitorul Gabriel Liiceanu şi-a anunţat intenţia de a demisiona din USR. Argumentele sale publice au fost două: a) nu mai doreşte să aibă nicio legătură cu o instituţie care îi tratează pe editori ca pe nişte slugi; b) nu mai doreşte să fie coleg cu nişte autori care scriu poezie vulgară (a citat un poem despre mâncătorii de căcat şi băutorii de pişat!). Adevărul istoric este că nu USR îi tratează pe editori ca pe nişte slugi, ci o lege din 1994 care n-a fost elaborată în Comitetul Executiv al Uniunii, ci în Parlamentul României. De ce i-au trebuit, oare, lui Liiceanu 20 de ani ca să înţeleagă proasta întocmire a acestei legi care pune editurile în condiţia de colectori ai unei taxe parafiscale în beneficiul USR? Probabil pentru că abia acum, în criza vânzărilor de carte, cei 50 de mii de euro pe care editura Humanitas îi colecta pentru USR şi îi vărsa în contul Uniunii au început să conteze şi în bugetul editurii.

Demisia lui Gabriel Liiceanu pare a fi întemeiată pe raţiuni financiare înainte de a fi aşezată pe un principiu moral. Principiul era acelaşi şi în perioada 1994-2014: USR beneficia de un serviciu efectuat pe gratis de edituri, colectarea timbrului literar. Cât despre argumentul cu privire la vulgaritatea produselor literare, consecvenţa l-ar obliga pe Liiceanu să demisioneze şi din Asociaţia editorilor la care este afiliată Humanitas, câtă vreme măcar o editură din respectiva asociaţie publică unele cărţi scandalos de vulgare.

Spectacolul public al acestor demisii este el însuşi scandalos de vulgar dacă te uiţi cu atenţie la pledoaria lui Liiceanu împotriva timbrului literar. El constată, corect, că această taxa parafiscală nu este separată de preţul cărţilor, ci este inclusă în preţ, ceea ce face imposibilă individualizarea contabilă a banilor pentru timbrul literar, dar nu este capabil să vadă soluţia tehnic-legală a problemei: două coduri de bare.

Cum, adică, două coduri de bare? Deşi este simplă, soluţia două coduri de bare pare greu de înţeles. Ştiu asta dintr-o multiplă testare a soluţiei, de la om la om.

Un cod de bare pentru preţul cărţii, şi încă unul pentru valoarea timbrului literar. Concret: dacă stabileşti că preţul de vânzare a unui exemplar din cartea X va fi de 100 de lei, vei avea un cod de bare de 98 de lei (preţul cărţii) şi un alt cod de bare pentru 2 lei (valoarea timbrului). Cei 98 de lei se vor duce, în final, către editură (minus comisionul pentru distribuitor), iar cei 2 lei vor fi vărsaţi de librărie în contul USR. Ce e greu de înţeles aici? Faptul că editurile sunt scoase, în concret, din condiţia de colector al taxei de timbru. În măreţia ipocriziei lor, editorii se plâng că USR îi transformă în slugi (de ce să colectăm noi, pe gratis, nişte bani pentru altcineva?), dar nu doresc ca editurile să fie scoase din acest joc printr-o nouă reglementare legală. Noi, editurile, colectăm aceşti bani cam în scârbă, nu-i putem individualiza în contabilitate, iar când vine vremea să-i vărsăm către USR o facem ca şi cum am da din banii noştri (din beneficiul nostru comercial).

Gabriel Liiceanu constată (şi e singurul editor care face această constatare, spre cinstea lui) că atunci când varsă către USR cei 50 de mii de euro reprezentând contravaloarea timbrului literar pe un an de activitate comercială a editurii Humanitas, o face cu sentimentul că dă din banii editurii. Soluţia sa: nu mai vreau să fiu membru al USR, aşa că n-o să mai am remuşcări dacă nu voi mai vărsa, an de an, câte 50.000 de euro în contul Uniunii. Soluţia două coduri de bare îl va scoate pe Gabriel Liiceanu din ipocrizie: aceşti 50.000 de euro nu vor mai trece prin contabilitatea editurii Humanitas. Dar nici membrii USR nu par să priceapă uşor de ce ar trebui scoase editurile din circuitul banilor cuveniţi Uniunii ca încasări din taxa de timbru literar. USR ar trebui să încaseze, anual, între 600.000 şi 700.000 de euro din această taxă. Încasează, în fapt, maximum 10% din aceste sume. Restul, de 90%, rămâne la edituri. Ele au înţeles repede că nu există un mecanism fiscal de pedepsire a neplatnicilor.

Radical din cale afară, Gabriel Liiceanu vrea o lege nouă, dar una în care timbrul literar să fie desfiinţat, iar finanţarea USR să se facă din sponsorizări private. Ideea nu este rea, teoretic. Dacă sponsorizările culturale ar fi deduse din profitul firmelor private, multe ar fi mai dispuse să facă astfel de “donaţii” în loc să verse întreg impozitul pe venit către bugetul unui stat corupt care nu are chef să imagineze căi de subvenţionare îndestulătoare a culturii.

O lege a sponsorizării culturale ar aduce resurse suficiente în viaţa celor care trăiesc din activităţi culturale: uniuni de creaţie, creatori individuali, fundaţii etc. Chiar şi editurile ar putea atrage astfel de sponsorizări. Practic, un stat corupt nu va accepta niciodată să piardă controlul acestor bani. Eu, de pildă, dacă aş avea de plătit un milion de euro impozit pe profit, l-aş dirija integral către fundaţia culturală care ar administra un sistem de burse pentru autorii de carte beletristică, filosofică, economică, sociologică etc. Statul n-ar mai vedea niciun leu din impozitul meu pe profit. Fireşte că o lege a sponsorizării mi-ar limita, undeva la 10% să spunem, dreptul meu de a dirija banii din impozit direct către fundaţiile cu obiect de activitate cultural. Ce este straniu în argumentaţia lui Gabriel Liiceanu este că domnia sa propune legea sponsorizării ca şi cum ea s-ar face de la sine, fără lobby-ul celor interesaţi de consecinţele ei. Şi mai straniu este că nu pricepe ce avantaje ar decurge pentru edituri dintr-o astfel de lege. O propune în logica “să moară capra vecinului” (timbrul literar, adică), fără să-şi dea seama că între marii beneficiari ai unei legi a mecenatului ar fi şi editurile. Sau poate că îşi dă seama, dar n-are chef să se înhame la o muncă în plus. Organizarea lobby-ului pentru impunerea unei astfel de legi poate dura ani de zile.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.