Jocul de-a demisia

Presiunea Iohannis-PNL asupra lui Ponta în actualul format al dosarului său de suspect este un joc tactic care poate avea două consecinţe: ori întăreşte PSD-ul în jurul şefului său şi vom avea, la alegerile din 2016, o stângă mai puternică decât dreapta, ori mobilizează opinia publică în chip radical şi vom avea, dimpotrivă, o acţiune a dreptei în lunile ce urmează la fel ca în duminica în care Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale.

Dacă jocul este doar tactic, rezultatul său este incert. Dar poate că tactica presiunilor politice face parte dintr-o strategie. Atunci avem a ne aştepta ca următoarea cerere de urmărire penală a premierului să fie lovitura decisivă.

Această a doua cerere de urmărire penală n-ar putea veni decât din direcţia dosarului Rompetrol. Ponta a şters o parte a datoriei Rompetrol în favoarea unui stat străin (Kazahstan) sub promisiunea că acest stat va institui un fond de investiţii de un miliard de dolari în România. Datoria este deja ştearsă, dar fondul n-a apărut. Este limpede ca lumina zilei că aici avem un dosar de trădare a interesului naţional. Kazahii vor alege să-l vadă pe Ponta căzut. Nu vor da un miliard de dolari pentru salvarea lui. Apoi, vor aştepta deschiderea unui litigiu cu România, care va dura ani de zile. Vor renegocia afacerea. Faptul că s-a dat legat unui stat străin dovedeşte iresponsabilitatea acestui premier şi fondul său sufletesc antinaţional. Dacă serviciile de informaţii mari (CIA, MI6) au informaţia că Ponta a primit foloase necuvenite în afacerea kazahă, presiunile pentru demisia sa vor deveni cumplite, de nesuportat. Abia atunci PSD-ul îşi va da seama că, ţinându-l în braţe pe actualul premier în continuare, îşi face praf şi pulbere şansele de a mai fi un partid important în 2016.

Fără acest pas doi în strategia anti-Ponta, jocul de-a demisia ar rămâne doar unul politic. Dar Ponta, într-adevăr, a trădat interesul naţional pentru nu se ştie ce. Cum să ştergi nişte datorii atât de mari doar sub cuvântul de onoare al unei promisiuni vagi, care ar urma să se concretizeze cândva, nu se ştie când?!

Lipsa unui termen limită, în viitor, pentru înfiinţarea acelui fond de investiţii este pentru orice procuror debutant semnul că afacerea kazahă pute rău de tot a corupţie şi a trădare. Neplăcut, din punctul de vedere al interesului naţional, ar fi, însă, faptul că un capăt de acuzare a premierului României pentru trădare ar face mult rău imaginii ţării în ochii investitorilor străini serioşi (ăia care nu umblă cu comisionul în genţi). Am recupera 400 de milioane de dolari şi am pierde cel puţin tot atâta, plus credibilitatea de ţară onorabilă.

După o asemenea ruşine naţională, noul premier al ţării n-ar putea fi decât unul cu imagine de sfânt. Ia-l de unde nu-i. Dar, după cum merg lucrurile la noi, s-ar putea să avem un guvern de uniune naţională, după un asemenea enorm scandal internaţional, şi pe Arsenie Boca drept prim-ministru, reprezentat, fireşte, de cel mai bun manager din ţară, Prea Fericitul Daniel!