Trump nu poate scăpa de războiul cu Iranul

Memorandumul care nu a adus pacea în Golf

Formulările din Memorandumul de Înțelegere încheiat în luna iunie sunt prea confuze pentru a putea garanta negocierea viitoare a unui acord final între SUA și Iran. Este motivul pentru care multe analize au sugerat că SUA au urmărit o pauză în Golf, până la alegerile legislative din luna noiembrie. Escaladarea a urmat însă foarte repede, la nici o lună. Piața petrolului are încă răbdare. Se împlinește o săptămână de la reluarea atacurilor in Golf, iar prețul petrolului nu a crescut decât cu 4%, la circa 80 de dolari barilul. La fel ca și în prima fază a acestui război din Golf, rezervele strategice de petrol al SUA, Chinei, Japoniei sunt suficiente pentru câteva luni.

Memorandumul din iunie a fost o victorie pentru Iran și un eșec pentru Donald Trump. După ce și-a dat seama că nu poate transforma în succes politic această înfrângere, Trump a reluat atacurile aeriene asupra Iranului, acceptând riscul creșterii puternice a prețurilor la energie. Speră să obțină un acord mai favorabil înainte de alegerile de la jumătatea mandatului. Iranul consideră, parțial eronat având în vedere planurile pentru construcția unor oleoducte care ocolesc Strâmtoarea Hormuz,  că timpul lucrează în favoarea sa și încearcă să slăbească poziția SUA.

Dilema politică a lui Donald Trump

Trump are o dilemă: dacă escaladează războiul, riscă nemulțumirea alegătorilor și creșterea costului vieții; dacă acceptă un acord avantajos pentru Iran, pierde sprijinul aripii dure republicane. Criticii îl ironizează prin expresia ”Trump always chickens out” – TACO –  (”Trump renunță mereu în cele din urmă”).

Pe termen lung, Iranul ar putea ieși câștigător, inclusiv ceea ce Donald Trump a anunțat, pe 13 iulie, că vor face SUA – prin impunerea unor taxe pentru navele care traversează Strâmtoarea Hormuz. Acest lucru ar putea menține prețurile energiei mai ridicate și ar oferi Iranului nu doar venituri suplimentare, ci și control asupra transportului maritim strategic.

Iranul evită lovirea infrastructurii petroliere

Imaginile dronelor aeriene si marine americane lovind instalațiile militare iraniene sunt spectaculoase, însă efectele sunt minore. La fel, Gardienii Revoluției Islamice atacă facilități militare americane din monarhiile din Golf și Iordania, dar stau cu un ochi pe efectele asupra pieței petrolului. Iranul nu a atacat infrastructura energetică a vecinilor din Golf – câmpuri petroliere, rezervoare, instalații de încărcare sau uzine de desalinizare a apei. Asta ar însemna ruperea punților cu monarhiile din Consiliul de Cooperare al Golfului și provocarea unei crize petroliere. La actualul nivel de intensitate, piața poate absorbi mai multe asemenea escaladări ale conflictului din Golf, cel mai probabil până la alegerile din Israel, în luna octombrie, și alegerile din SUA, o lună mai târziu.

Miza celei de-a doua strâmtori: Bab el-Mandeb

O altă modalitate de escaladare din partea Iranului este prin intermediul rebelilor Houthi din Yemen. Aceștia ar putea încerca să închidă și strâmtoarea Bab el-Mandeb. Asta ar afecta principala rută alternativă la Strâmtoarea Hormuz, care trece prin portul saudit Yanbu, la Marea Roșie. Arabia Saudită exportă prin Yanbu aproximativ 5 milioane de barili de țiței pe zi, circa un sfert din volumul care traversa Strâmtoarea Hormuz înainte de război. Cea mai mare parte a acestor exporturi este destinată clienților din Asia și tranzitează Bab el-Mandeb.

Monarhiile din Golf, aliații SUA care nu vor să lupte

Pot urma luni în care SUA și Iranul se vor juca de-a șoarecele și pisica in Golf. Iranul se folosește de închiderea Golfului Persic, adevărata ”bombă nucleară” pe care o deține. Iranul este ajutat și de poziția statelor din Golf. În luna mai, Arabia Saudită a refuzat sa participe la efemera operațiune SUA de a asigura trecerea navelor prin strâmtoare. Deși sunt aliate ale SUA, monarhiile din Golf mizează pe o soluție diplomatică cu Iranul, pentru a evita ca teritoriul lor să devină teatru de război. Vor revenirea rapidă la stabilitate, pentru a nu pierde clienții petrolului arab, care se pot orienta spre alți furnizori sau noi tehnologii. Decizia Emiratelor Arabe Unite de a se retrage din OPEC este revelatoare – EAU urmăresc să vândă agresiv petrol, pentru a investi în noile tehnologii și a se îndepărta de dependența de combustibili fosili.

Presiunea occidentală și slăbirea axei pro-iraniene

De cealaltă parte, SUA au reimpus sancțiuni pentru petrolul exportat de Iran. Apoi, SUA vor ține înghețate cele 300 de miliarde de dolari ale Iranului. În plus, pașii spre o pace între in Liban se fac in termenii Israelului și ai guvernului de la Beirut, nu în termenii Hezbollahului sprijinit de Iran. Iar în Gaza, Hamas a anunțat că acceptă să facă jumătate de pas către faza a doua a planului urmărit de Consiliul pentru Pace al lui Trump – cedarea autorității, însă nu și dezarmarea. În plus, Iranul este pus sub presiune și de noul premier irakian, care dat un ultimatum milițiilor șiite pro-iraniene – până pe 30 septembrie, Forțele de Mobilizare Populară trebuie să depună armele.

Se schimbă relația dintre Washington și Israel?

În ce privește statul care a inițiat războiul de 12 zile din 2025 și actualul conflict cu Iranul, influența Israelului asupra politicii externe americane riscă să se reducă după alegerile din noiembrie și mai cu seamă după prezidențialele din 2028. În cursul unei vizite în Israel, săptămâna trecută, Rahm Emanuel, fost șef de cabinet al președintelui Obama si potențial candidat la prezidențialele din 2028, a declarat că Israelul a devenit ”un paria regional”. ”Ați pierdut Europa (…) În 2022, 55% dintre americani aveau o opinie favorabilă despre Israel; astăzi, procentul a scăzut la 37% și continuă să scadă. Singurul câștig diplomatic obținut în ultimii trei ani este Somaliland”, a spus el.

”Sprijinul necondiționat v-a permis să refuzați accesul la alimente și asistență medicală pentru palestinienii nevinovați care suferă în Gaza, lăsând lumea să ajungă la concluzia că israelienii nu doar că vor să-i ucidă pe palestinieni, ci sunt complet indiferenți față de moartea, distrugerea și suferința lor. Sprijinul necondiționat a consolidat o coaliție politică în Knesset care a învățat că poate incendia terenuri agricole palestiniene în Cisiordania și poate teroriza familii palestiniene fără a suporta consecințe”, a spus Rahm Emanuel. El este una dintre vocile grupului de lobby israelian de stânga J Street, apropiat Partidului Democrat, cu o influență mult mai mică în SUA decât AIPAC (American Israel Public Affairs Committee).

FMI, despre riscul major pentru economia mondială

O închidere semipermanentă a Strâmtorii Hormuz ar crea, probleme majore pentru aprovizionarea cu petrol, ar alimenta inflația și ar îngreuna evaluarea evoluției acesteia de către băncile centrale. Marile companii americane din energie si-au triplat profiturile in lunile de război, având operațiuni ferite de zona de conflict. Dar FMI estimează că ritmul global de creștere a prețurilor va accelera de la 4,1% în 2025 la 4,7% în 2026, ceea ce reprezintă o revizuire semnificativă față de prognoza de 4,4% publicată cu doar trei luni în urmă. FMI a mai anunțat încetinirea creșterii economiei globale pe anul 2026 la 3%.

Țările care își produc și își exportă propria energie și care beneficiază de investițiile în inteligența artificială sunt mai bine protejate de efectele economice ale războiului. Printre acestea se numără și Statele Unite. FMI estimează că economia SUA va înregistra o creștere solidă de 2,3% în acest an, față de 2,1% în 2025, menținând neschimbată prognoza publicată în aprilie. Reducerile de taxe introduse de președintele Donald Trump în 2025, creșterea semnificativă a productivității și evoluția puternică a pieței bursiere contribuie, de asemenea, la susținerea economiei americane.

Războiul ”pornit-oprit”, un nou tip de conflict

De la începutul lunii aprilie, intre Iran și SUA a intervenit un armistițiu. La jumătatea lunii iunie a fost încheiat memorandumul care deschidea negocieri de 60 de zile pentru un acord final care să aducă liniștea în Golful Persic. Memorandumul a căzut chiar la cea mai simplă dintre contradicțiile ce urmau să fie rezolvate – tranzitul prin strâmtoarea Hormus și posibilele taxe de trecere. Președintele Donald Trump a anunțat acest lucru chiar în timpul summitului NATO. A căzut imediat și armistițiul. Pe 13 iulie, Trump a notificat Congresul că reîncepe atacurile asupra Iranului. Are la dispoziție 60 de zile, după care administrația este obligată să obțină votul Congresului pentru continuarea războiului.

Blocada Hormuz și planul american de control al strâmtorii

A căzut și traficul prin Strâmtoare. Corpul Gardienilor Revoluției din Iran a anunțat că strâmtoarea este închisă, în urmă cu o săptămână. Președintele Trump a anunțat, în replică, reinstituirea blocadei porturilor iraniene. Guvernul SUA a încercat să mențină un culoar de trecere prin apropierea Omanului, însă nu a reușit decât la un nivel de trafic redus, din cauza atacurilor iraniene. A urmat un anunț al președintelui Trump, pe canalele de social media, despre controlul american asupra stramtorii Hormuz. ”Vom păstra Strâmtoarea și probabil o vom administra, vom deveni gardienii strâmtorii. Poate îi vom spune „îngerul păzitor al Strâmtorii”. Și va trebui să fim plătiți pentru asta, deoarece celelalte țări sunt foarte bogate, sunt de partea noastră. Am păzit strâmtoarea 50 de ani și nu am fost plătiți”.

Donald Trump taxează mai scump decât ayatollahii

Președintele Trump a anunțat o taxă de trecere prin strâmtoare de 20% din valoarea încărcăturii navelor. Președintele nu a arătat care sunt planurile SUA pentru a colecta o asemenea taxă sau dacă acest lucru este posibil din punct de vedere logistic. Este limpede însă poziția SUA fata de inițiativa iraniană, în luna mai, de a taxa cu un dolar fiecare baril de petrol care trece prin strâmtoare. Un comunicat al Departamentului trezoreriei denunța încercarea Gardienilor Revoluției de a ”monetiza campania de terorism de stat extorcând navele care trec prin strâmtoare”, care ”violează dreptul internațional și sancțiunile SUA”. SUA avertizau că armatorii care plătesc taxa iraniană riscă sancțiuni americane.

După nici două luni, președintele SUA vorbește el însuși despre o asemenea taxă care încalcă libertatea de navigație, conform Convenției pentru Dreptul Marilor. Iar taxa americană este mult mai mare. ”Președintele SUA are perfectă dreptate. Cine oferă trecere liberă și sigură pentru navele comerciale prin strâmtoarea Hormuz trebuie plătit pentru acest serviciu. Iranul a fost dintotdeauna paznicul strâmtorii și va rămâne pentru totdeauna. Desigur, 20% este prea mult. Noi vom fi corecți”, l-a ironizat pe Trump ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi.

Două interpretări incompatibile ale Memorandumului

Reluarea atacurilor armate in Golf se datorează interpretărilor diferite date Articolului 5 din Memorandumul de Înțelegere la care SUA și Iranul au ajuns pe 17 iunie. Iranul se angaja să depună toate eforturile pentru a asigura, timp de 60 de zile și fără taxe, trecerea în siguranță a navelor comerciale între Golful Persic și Marea Oman. Traficul urma să fie fi reluat imediat și restabilit complet în maximum 30 de zile, după înlăturarea obstacolelor și deminare. Ulterior, Iranul urma să negocieze cu Omanul și celelalte state riverane administrarea viitoare și serviciile maritime din Strâmtoarea Hormuz, în conformitate cu dreptul internațional.

Iranul a interpretat acest lucru în sensul că deține controlul asupra întregii Strâmtori Hormuz, inclusiv asupra zonelor aflate dincolo de propriile sale ape teritoriale, și că poate percepe taxe de trecere pentru traficul maritim. SUA au interpretat însă că Iranul nu are acest drept și au instituit o rută alternativă, fără taxe, prin apele Omanului. De atunci, Iranul a atacat nave care utilizau această rută alternativă. Acesta a fost factorul declanșator imediat al celor mai recente valuri de lovituri americane asupra instalațiilor iraniene de pe insulele din Strâmtoarea Hormuz și de-a lungul coastei sale, menite să reducă capacitatea Teheranului de a exercita control asupra căii navigabile, precum și al contraatacurilor lansate de Iran.