Autodenunţul Elenei Udrea

 Străină de orice minimă precauţie, Elena Udrea chiar a anunţat publicul telespectator cu cine şi în ce zile a vorbit Angela Ciurea. Ar trebui să ne reamintim şi secvenţa cu cercetarea aceleiaşi doamne de o comisie parlamentară. Atunci discuţiile purtate între membrii comisiei au fost înregistrate şi au fost oferite presei de acelaşi personaj. Mai mult, la formarea guvernului Emil Boc, Ministerul Turismului a fost trecut între instituţiile care operează cu informaţii clasificate. Nu putem să uităm nici faptul că un apropiat al Elenei Udrea, jurnalistul Bogdan Chirieac, a fost înregistrat împreună cu alţi doi comeseni la un restaurant. Iar stenograma şi coloana sonoră au fost publicate şi postate de ziarul „Curentul“, unii zic proprietatea, alţii, simpatizant al Elenei Udrea. Plus bileţelul lui Tăriceanu către Traian Băsescu referitor la Dinu Patriciu. Personajul blond a declarat atunci că în calitatea de şef al Cancelariei prezidenţiale a reţinut hârtiuţa şi a păstrat-o. Se lipise doar de oja sa proaspătă!

 

Ce putem constata? Că în afara concursurilor de pe plajă, a încălecatului ca un sac de cartofi împins pe un cal mirat, a schimbului de mingi făcut doar pentru distracţia francezilor, Elena Udrea are boala informaţiilor. În loc să se poarte după cum vorbeşte, adică în stilul fustelor largi şi înflorate de la mahala, manevrează şi obţine înregistrări şi informaţii cu aceeaşi nepăsare cu care îşi schimbă poşetele. Probabil că aceste date şi convorbiri îi satisfac un sentiment de putere. Sau chiar o fac să tremure de emoţie. Raţiunile pentru care se zbate să afle orice sunt mai puţin importante, deşi politica românească a înregistrat nenumărate personaje înnebunite să ştie ce au discutat adversarii, chiar prietenii şi apropiaţii. Problema Elenei Udrea, dincolo de una caracterială, rămâne de o gravitate maximă. Ea nu avea nici un drept la aceste documente despre convorbirile telefonice. Chiar dacă le-ar fi găsit pe stradă, tot nu putea merge cu ele la tele-taverna B1! Or, vânturarea documentului referitor la convorbirilor telefonice ale unui magistrat român (chiar dacă mai târziu acesta i-ar fi furat calul sau ar fi zburat în Lună) constituie infracţiune. Prezentarea şi exemplificarea convorbirilor cu informaţii riguroase în faţa camerelor de luat vederi, însoţite şi de vocea piţigată a personajului, au greutatea unui autodenunţ.

 

Imediat, Elena Udrea trebuie cercetată. E vorba despre o scurgere de informaţii, de o încălcare a Constituţiei şi a secretului de stat. Dincolo de scenele sexy sau scenele prost jucate la televiziune, matroana politicii PDL ne-a arătat că are curiozităţi maladive. Iar Elena Udrea, indiferent de unde şi-a procurat documentul cu telefoanele date şi primite de Angela Ciurea, de la CSM, de la compania de telefonie, dintr-o sentinţă, de la Traian Băsescu sau de la SRI, este culpabilă. Başca faptul că prin comportamentul său de cucoană fudulă ne-a obligat pe toţi să luăm act că în regimul Băsescu informaţiile personale, deplasările şi convorbirile telefonice, totul este supravegheat de serviciile secrete sau pus la dispoziţia mahărilor când au nevoie să înfunde pe cineva.

 

Primul lucru: Elena Udrea a călcat pe bec. Al doilea: Informaţiile clasificate circulă ca şobolanii. Echipa lui Traian Băsescu, mult prea preocupată de adversari şi spectacole publice, a uitat uşile deschise. Al treilea: Un enorm dispreţ faţă de tot ce înseamnă lege, regulă şi normă face ca lucruri importante privitoare la statul român să ajungă pe marginea şanţurilor.

 

Multă lume a privit-o pe Elena Udrea ca pe o fiinţă decorativă. Acum am mai înţeles ceva. Oricât de tare îşi ascute limba, mai ales când e prinsă cu fofârlica, doamna nu ştie ce face! Aşa se şi explică de ce ea a devenit imaginea fidelă a regimului Băsescu şi a halului în care a ajuns politica românească la finele lui noiembrie 2009!