Pe parcursul anului 2010, cotidianul.ro l-a criticat în mai multe rânduri pe Teodor Baconschi pentru prestaţiile sale submediocre în calitate de şef al diplomaţiei româneşti. Am mai arătat că, în afară de a fi un fidel propagandist al preşedintelui Traian Băsescu (căruia i-a dedicat articole de presă – din păcate – şi în Cotidianul între septembrie 2006 şi 30 iulie 2009), ministrul nostru de Externe nu s-a remarcat anul trecut decât prin celebra odă dedicată Elenei Udrea, pe care, din jenă, nu o mai republicăm.
Iată însă că ultimele declaraţii făcute de Baconschi ne obligă să-i punem o ştampilă extremă şi să-l catalogăm ca având comportamentul tipic unui şantajist. Pentru că a declara public că „vom condiţiona” votul pentru aderarea Croaţiei la UE de votul pentru accederea României în spaţiul Schengen ţine de sfera unui comportament ce aduce cu şantajul.
Din start se impune o întrebare: ce legătură au Croaţia, cetăţenii acestei ţări cu problemele noastre, rezolvate sau nu, vizavi de condiţiile accederii în spaţiul Schengen? Are Croaţia vreo vină că noi nu ne-am făcut (probabil) toate temele? Face parte Croaţia din rândul ţărilor care trebuie să ne dea votul pentru spaţiul Schengen? Evident, răspunsul la aceste întrebări este NU. Şi atunci, domnule Baconschi, de ce te-ai legat la cap fără să te doară?
Declaraţia ministrului român de Externe – şi un novice poate să spună asta – nu are absolut nici o legătură cu limbajul diplomatic, cu diplomaţia în sine. Dar probabil domnul Baconschi nu ştie asta. Sau poate ştie – şi în acest caz mi se pare că este vorba de o agravantă – atunci se poate spune că domnul Baconschi şi-a început campania electorală prezidenţială, numai că el confundă relaţiile internaţionale cu cadorisirea alegătorului cu o găleată portocalie cu inscripţiile PDL pe ea. Că Teodor Baconschi a aruncat în are relaţiile României cu mai multe state europene au scris deja colegii mei. În acelaşi timp însă, ministrul nostru de Externe a tras şi un upercut zdravăn imaginii României în lume.
Ar mai fi un unghi de vedere din care trebuie privită declaraţia lui Baconschi. Cel intern.
„Vom condiţiona.” În numele cui vorbeşte Teodor Baconschi? La cine se referă folosind pluralul „vom”? Cumva la guvernul Boc? Dacă da, atunci înseamnă că trebuie să se lase cu demisii. Multe. Şi prima trebuie să fie cea a lui Baconschi. Dacă se referă la şeful statului, atunci Traian Băsescu trebuie să-şi ceară scuze în public şi să-l demită pe ministrul de Externe. În cazul de faţă, o mustrare de genul, „Baconschi a făcut declaraţii nefericite sau pripite” nu mai poate drege busuiocul.
P.S. Aştept cu nerăbdare rezultatul întâlnirii anunţate ca fiind perfectată (până la mijlocul lunii trecute) de Teodor Baconschi cu omologul său francez, doamna Michele Alliot-Marie. Pentru cine nu ştie despre ce este vorba, îi reamintesc că, pe 22 noiembrie 2010, Teodor Baconschi a declarat, tot în public: „Am convenit să fac cât de repede o vizită la Paris pentru a pregăti o vizită a preşedintelui României. Eu o cunoşteam dinainte pe doamna Michele Alliot-Marie”.
