Împotriva singurătății mondiale e vreun remediu? Împotriva războaielor e vreun remediu? Împotriva extratereștrilor e vreun remediu? Împotriva rătăcirilor politicianiste e vreun remediu? Răspunsul e simplu: COEZIUNE!
Unul dintre frumoasele adevăruri ale Văluririi este COEZIUNEA! Acea stare extraordinară care cuprinde fiinţele eliberându-le de însingurare. Acea stare extraordinară care înaintează fiinţele unele către altele pentru ca împreună să descopere noi adevăruri fundamentale. COEZIUNEA e starea extraordinară care lipseşte din sufletele noastre de atâtea ori în Istorie. COEZIUNEA dovedită e un adevăr fundamental al fiinţelor noastre. Şi uite că această stare extraordinară se poate înfiripa. Şi uite că suntem cu toţii, deşi diferiţi, împreună spre a descoperi noi adevăruri despre noi înşine, despre lume, despre univers. COEZIUNEA e starea extraordinară care a lipsit României atâta amar de vreme.
Când a apucat să se înfiripe, uneori, Coeziunea Românilor a fost ucisă meşteşugăreşte pentru că noi nu am avut forţa necesară, magică de a ne păstra Coeziunea. Dar noi toţi, în aceste momente vălurite şi văluritoare în România demonstrăm că putem construi COEZIUNE. Vă iubesc pentru că, da, putem să ne vălurim şi să vălurim într-o comuniune de idei curajoase, o COEZIUNE plină de har, de pasiune, de întrebări dar şi de acţiune. Vă iubesc fără de rezerve, nefiind absolut deloc important. Noi toţi suntem aidoma deşi atât de diferiţi.
Așa că Titircă stă de vorbă cu Temistocle Popa, de fața mai fiind Nichita Stănescu, Birlic, Toma Caragiu, Marin Sorescu, Nicolae Labiș și mulți, mulți alții.
– Îi scrii măi? Ai tu curajul ăsta, măi?
– De ce să nu-i scriu, Gheorghe?! Doar Isărescu nu mănâncă oameni!
– Mai știi tu ce e pe lumea asta? Îi scrii și el trimite pe careva să ne înfulece cu pene cu tot, așa să știi…O să pună ochii pe satul nostru și zău că nu e bine…De ce să-i zici ce vrei să-i zici? Că dacă se supără, măi?! Ce, îi cade lui bine că vin niște săteni și-i zică, uite, Domnule Guvernator, noi putem să salvăm Banca Națională a României!
– Lasă, măi…Îi scriem că suntem îngrijorați că Banca Națională a României nu se subordonează nimănui în țara asta a noastră, pricepi?! Păi așa, oricine de pe lume poate să pună laba pe ea, s-o subjuge, nu?!
– Adică să rămânem fără aur, măi? Păi nu e bine. Dar dacă ne ascultă, ce problemă mai e, că nu mai e nici o problemă dacă ne ascultă! Păi zic acum că ai dreptate să-i scrii!
– Așa a zis și a lui Bocancea, și al lui Pandele, și frații Iovu, și tanti Frăsica și a lui Ilarie din deal, și unchiul lui Onofrei.
– Unchiul lui Onofrei? Ăla de-a găsit portalu’ temporal în poiană?
– El, în carne și oase, cum mă vezi și cum te văz.
– Păi atunci e bine, măi.
– Îi scriem, da?! Bun. Așa să fie. Îi scriem că am dat peste un zăcământ de aur, de peste câteva miliarde de kile, în universu’ ăla de-i paralel cu satu’ nostru.
– Da să ne dea garanție, măi. Adică să se ceară în subordinea Parlamentului sau a lui Domnu’ Președinte, el, Isărescu, pe oficial, dacă mă înțelegi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.