Băsescu şi falimentul lui moral

Pentru a înţelege mai bine lucrurile, să ne întoarcem puţin în timp. La 17 septembrie 2006, radioul public ungar transmitea următoarea afirmaţie făcută de premier la o reuniune informală a partidului de guvernământ: „Am dat-o în bară (…). Nimeni în Europa n-a mai făcut asemenea prostii, în afara noastră (…). Este evident că AM MINŢIT de-a lungul ultimelor 18 luni… Am făcut totul pentru a păstra secret până la sfârşitul campaniei electorale în legătură cu ceea ce ţara are cu adevărat nevoie, cu ceea ce intenţionam să facem după victoria în alegeri: o ştim cu toţii, după victorie trebuie să ne punem pe treabă, căci nu am avut niciodată probleme de o asemenea anvergură”.

Declaraţia, transmisă de Radio Budapesta, aparţinea primului-ministru ungar de atunci, Ferenc Gyurcsany, ce recunoştea că a minţit electoratul în perioada campaniei electorale. Până ca mass-media din Ungaria să înceapă să discute raportul dintre moralitate şi politică, în Budapesta s-au declanşat violente manifestaţii de protest la adresa premierului şi a partidului său, care tocmai preluaseră puterea făgăduind marea cu sarea. Ele n-au rămas fără urmări, zdruncinat din temelii, la 14 aprilie 2009, Gyurcsany a fost răsturnat printr-o moţiune de cenzură votată în unanimitate, iar la alegerile legislative din acest an partidul său abia dacă a intrat în Parlament.

Un alt caz care-mi vine în minte, dacă tot discutăm dimensiunea morală a politicienilor de prim-plan, este cel al lui Richard Nixon, preşedintele SUA, care, în august 1975, a demisionat în urma scandalului Watergate. Deşi a negat mereu că nu ştia mai nimic din ceea ce au făcut colaboratorii lui pentru a-i asigura realegerea şi apoi ulterior, pentru muşamalizarea scandalului respectiv, ancheta jurnaliştilor Bob Woodward şi Carl Bernstein a dovedit că era la curent cu aproape toate matrapazlâcurile, el scăpând de judecată doar datorită clemenţei celui ce i-a succedat la Casa Albă, Gerald Ford.

Lărgind diapazonul, să evocăm şi cazul oraşului englez Coventry, care, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, a fost supus unuia dintre cele mai crâncene bombardamente naziste. Practic, la 14 noiembrie 1940, într-un raid la care au participat 500 de bombardiere hitleriste, oraşul a fost distrus aproape în întregime, iar populaţia, decimată. Legenda spune că, datorită maşinii de cifrat germane „Enigma”, de care spionajul englez făcuse rost cu mari sacrificii, premierul Winston Churchill aflase din timp data exactă a operaţiunii naziste. După îndelungi ezitări, n-a luat măsuri de evacuare a populaţiei, de teamă că agenţii hitlerişti ar afla acest lucru şi astfel nemţii şi-ar fi dat seama că supersecretul maşinii de cifrat naziste a fost desoperit. Totuşi, copiii au fost trimişi în tabere, „Enigma” a funcţionat pe mai departe, secretele militare descoperite prin decriptarea telegramelor ei făcând ca sute de mii de vieţi ale soldaţilor Aliaţi să fie salvate. Dar cu ce preţ? Întrebarea pare să se fi pus când, la alegerile din iulie 1945, premierul Winston Churchill a fost înfrânt, tocmai el, cel pe care britanicii îl considerau un „mare erou al războiului”…

Sunt trei exemple din vremuri diferite, dar care pun în discuţie o singură chestiune – compatibilitatea dintre morală şi politică. Sau, mai precis, cât de mare poate fi diferenţa dintre angajamentul electoral şi acţiunea politică propriu-zisă. Dintr-o atare perspectivă, să rememorăm trei exemple ce-l au în prim-plan pe preşedintele Traian Băsescu. În sens invers de cum am început, aş evoca declaraţia à la Vlad Ţepeş al vremurilor noastre, privind plantarea ţepelor în Piaţa Victoriei pentru stârpirea corupţilor. Dacă, iniţial, tonul şi fermitatea ei au stârnit fiori, dar şi aplauze, cu timpul, după ce autorul ei a ajuns la Cotroceni, s-a dovedit că avem de-a face cu un „Baron Münchhausen dâmboviţean”, dar în registru tragic. Pe scurt, nevăzând nicăieri nici măcar o ţepuşă, oamenii au realizat că îl au în faţa lor pe „Baron de Crac – baronul minciunii”, ca să reluăm porecla dată în epocă lui Münchhausen, cel care povestea credulilor că a zburat pe Lună pe… un proiectil de tun!

„Am promulgat legea de mărire a salariilor profesorilor cu 50%. Sunt bani pentru aceasta”, declara chiar la Cotroceni Traian Băsescu, spre finalul primului său mandat, când diferendul cu guvernul Tăriceanu atinsese apogeul, iar el adoptase aceeaşi tactică precum Ceauşescu, care, în 1989, anunţa recorduri peste recorduri la cereale, în timp ce pâinea noastră cea de toate zilele era raţionalizată, iar mălai se găsea doar pentru păsărici! Degeaba spunea primul-ministru Tăriceanu că „nu sunt bani”, că era admonestat cu fiecare prilej posibil şi acuzat de rea-voinţă, asta întrucât se apropiau alegerile legislative şi PDL, partidul de suflet al lui „Münchhausen de la Cotroceni”, trebuia să fie în faţă cu orice preţ. Inclusiv cu al minciunii deliberate.

În fine, în noiembrie 2009, la ultima sa emisiune electorală de la TVR, candidatul la propria succesiune, Traian Băsescu, a forţat timpul ce i se alocase, spre a comunica oficial că „România a depăşit recesiunea”, iar telespectatorii trebuiau să înţeleagă că a fost depăşită criza. În vreme ce unii dintre noi au crezut anunţul, făcându-şi chiar planuri, mi-a venit în minte acel „Ali Chimicul”, vicepremierul lui Saddam Hussein, care, în primăvara lui 2003, anunţa pompos, tot la televiziune, că „glorioasa armată irakiană a pus pe fugă trupele americane invadatoare”, pentru ca, după câteva ore, Bagdadul să fie cucerit, iar acel Münchhausen irakian, arestat. În ce ne priveşte, după fix cinci luni, de data asta de la pupitrul Administraţiei Prezidenţiale din Cotroceni, realesul preşedinte anunţa solemn concetăţenii bugetari şi pensionari că, din cauza adâncirii crizei economice din România, salariile le vor fi tăiate cu 25% şi pensiile, cu 15%!

Cum se vede, în cazul lui Traian Băsescu, moralitatea şi politica sunt incompatibile, dintr-o atare perspectivă el dând faliment.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.