Un fel de a fi Eugen Uricaru: Singurătatea unui erou

Anul acesta, se împlinesc două secole de la nașterea lui Avram Iancu.  Există chiar o hotărâre guvernamentală în sensul declarării unui an aniversar.

Nimic de zis. Ce altceva să mai faci! Două sute de ani de la nașterea unui erou național nu este o sărbătoare oarecare. Cine a fost de fapt acest om excepțional din multe puncte de vedere? Familia în care s-a născut era relativ înstărită, a avut atâția bani încât să-l țină la școli destul de înalte pentru condiția sa de român în lumea strict stratificată a Imperiului Habsburgic. E drept, a beneficiat de abia simțita liberalizare  postnapoleoniană datorită căreia o subțire pătură a burgheziei românești își făcea loc în lume. Liberalizarea asta s-a sfârșit odată cu Dualismul austro-ungar, mai ales în ceea ce-i privește pe românii din Imperiu. Avram Iancu studiază jurisprudența și ajunge tânăr cancelist la Târgu Mureș. Altfel spus devine avocat cu slujbă fixă ceea ce ar fi fost o țintă onorabilă pentru un tânăr moț, prima generație de intelectuali din neamul său..

Soarta și împrejurările îi ofereau o existență asigurată, un viitor promițător, cu destule șanse de înstărire. Dar n-a fost să fie! Istoria avea un cuvânt de zis și în ceea ce privește viitorul unui fecior de țărani din Munții  Apuseni, un loc uitat de lume dar aprig disputat între strângătorii de dări  locali, imperiali ș lucrătorii din mine sau de pădure.. Școala urmată de Avram Iancu la Cluj și la Târgu Mureș l-a făcut să vadă limpede, dureros de clar, situația umilitoare în care se aflau românii în marele imperiu.  Probabil, atunci s-au limpezit gândurile, atunci a înțeles de ce era nevoie pentru a scoate din întuneric  și suferință poporul Munților – de lege ( stat de drept am spune azi) și de curățenie fizică și morală. Asta i-a și cerut tânărului împărat, să ridice la Câmpeni – Școală de drept și Baie comunală, dar asta s-a întâmplat mult mai târziu, când totul era deja pierdut pentru sine și pentru oamenii locului. Evenimentele anului 1848 se precipită și scot la lumină eroi și caractere, dar și prejudecăți seculare. Revoluția maghiară este cu adevărat o revoluție, dar nu pentru toată  suflarea, ci doar pentru maghiari. Ideea unei singure națiuni într-o singură țară înflăcărează nu doar sufletele dar și mințile. Integrarea Transilvaniei, UNIO, în Regatul Ungariei reprezintă obiectivul revoluției maghiare în Ardeal și nicidecum afirmarea valorilor libertății și echității. Consecințele sunt teribile. Milițiile maghiare sunt hotărâte să curme din rădăcină orice inițiativă a afirmării naționale românești. O fac trecând prin foc și sabie așezări românești, arestând și executând liderii locali ai românilor. Reacția românilor este pe măsură, iar Avram Iancu este cel care reușește coagularea unei forțe paramilitare în munți.

Adunările succesive de la Blaj sunt  momentele în care capacitatea organizatorică a avocatului de 24 de ani se manifestă convingător, cu putere. Urmează epopeea rezistenței în munți a unei forțe armate, înzestrată cu tunuri din lemn de cireș și flinte de vânătoare, dar cu mare disciplină și infinit devotament. Avram Iancu, în câteva luni, devine un comandant militar de temut. Are de partea lui nu doar zecile de mii de moți și țărani transformați în soldați adevărați ci și speranța tuturor românilor că momentul eliberării sociale și naționale a venit. Într-adevăr, momentul venise. Dar doar clipa nu era îndeajunsă. Era nevoie  de unitate și forță pentru a  cere clipei să se înveșnicească.  Cred că nu i-a fost ușor marelui erou să înțeleagă că  toate intențiile sale generoase, drepte, fuseseră confiscate și folosite de Coroana vieneză pentru realizarea obiectivelor sale nu ale românilor din Transilvania.  Nu fuseseră decât un „tovarăș de drum” iar radicalismul mișcării populare românești nu fusese de bun augur.

Curtea vieneză avea mai multe interese în comun cu magnații maghiari (cu toate că aceștia se declaraseră adversari de neînduplecat ai Coroanei imperiale) decât cu iobagii în ițari și cămeșoaie de pe coclaurile Apusenilor… Povestea „drăguțului de Împărat” a mers mai departe pentru cei mai mulți dintre cei care s-au bătut cu arma în mână înainte de toate împotriva Unio. Printre puținii care și-au dat seama de „marea înșelătorie” pusă la cale de Curtea de la Viena a fost, cu siguranță, Avram Iancu. Și poate a fost singurul care a și reacționat.  La trei ani de la încheierea conflictului militar, tânărul împărat face vizita de răsunet în Transilvania. În decursul vizitei trebuia să se întâlnească cu Avram Iancu,  omul căruia îi datora dacă nu coroana măcar victoria împotriva adversarilor săi din Transilvania. Marele erou organizează cu lux de amănunte călătoria imperială, care în mod deosebit își modificase itinerarul pentru a ajunge în Munți, acasă la Iancu, dar el nu se înfățișează, nici după câteva anunțuri de amânare a întrevederii. Atunci s-a produs momentul decisiv în care Avram Iancu a înțeles și a dat de înțeles că nu datorează nimic  Împăratului și nici nu așteaptă nimic de la acesta.

Cred că atunci a început însingurarea lui  Avram Iancu. Faptele consemnate în diferite documente ale vremii ne spun ceva înspăimântător.  Avram Iancu a fost supus unui regim de persecuție fizică și psihică în mod deliberat. Probabil că fusese analizat psihologic (Viena!) , unui tânăr de 24 -26 de ani care cunoscuse momente de mare glorie militară și atinsese culmea  prețuirii populare nu era prea greu să-i descoperi punctul slab – mândria personală. Așa se face că în târg la Hălmagiu în fața sa este arestat un țăran  sub acuzația că ar fi chiar Avram Iancu.  Iancu intervine și omul este eliberat, dar oștenii nu-l mai iau în seamă pe adevăratul Avram Iancu. Destul de subtil, mi se pare, avertismentul. În Cetatea Albei Iulii, Iancu descoperă că în funcția de comandant este aceeași persoană ca în vremea în care el asediase cetatea. Iar personajul îl primește în cabinetul său și când sunt singuri, față în față,  îl lovește peste obraz.  După eșecul întâlnirii cu împăratul, Avram Iancu nu doar că este neînțeles, dar este părăsit de apropiați și supus unui tratament umilitor chiar de către propria familie. Tatăl său, îngrijorat de posibilele represiuni economice, se duce la  Sibiu, la Guvernatorul Transilvaniei, și îl declară pe fiul său, Avram Iancu, nebun. Nebunii nu pot avea proprietăți, deci autoritățile nu au ce confisca.

Papiu Ilarian scrie în jurnalul său de călătorie postrevoluționare în Transilvania că l-a găsit pe Avram Iancu îmbrăcat într-o cămașă lungă de cânepă la marginea unui târg de vite. L-a  urcat pe calul său și l-a îmbrăcat cu  haina sa de călătorie. Ajunși  la Vidra, asistă la spectacolul făcut de fratele Alexandru și tatăl eroului care strigă panicați să-l dea jos de pe cal, pentru că nu are dreptul să umble călare, și să-i scoată imediat haina pentru că nu are îngăduință să poarte haine domnești. Tot Papiu Ilarian descrie o scenă de un simbolism profund. Preotul Semion Balint organizează în casa lui o petrecere în cinstea oaspetelui venit de peste munți unde sunt invitați câțiva tribuni, camarazi de arme cu Popa Balint. E invitat și Avram Iancu deși acesta nu mai era decât o umbră a comandantului din Munți. Popa Balint strigă către slugi – aduceți vinul cel bun! Iar pentru Iancu, din cel acru!  Avram Iancu, așezat în colț de masă își rotește privirea prin încăpere și zice – Frumoasă casă ți-ai făcut, popo !

Era după mizerabila afacere a decorațiilor când tânărul împărat cu mâna sa modifică în jos lista ordinelor și obține chiar de la Țar o degradare a rangului  insemnelor rusești. Avram Iancu a refuzat orice decorație și nici casă nu și-a făcut, el voia „școală de drept și baie comunală”.

Au urmat ani cumpliți de singurătate și mari suferințe. Umbla din cătun în cătun cu fluierul, dormea pe unde apuca, se lăsa potopit de alcool, cârciumarii primiseră poruncă să-i dea de băut. De mâncat, nu. În ultima perioadă, se apropiase de un fost tribun care avea o moară și o fată. S-a aflat unde trebuia că Avram Iancu are o mângâiere și o patrulă de soldați imperiali dă năvală, îl schingiuie pe  fostul tribun și o violează pe fată. Aceasta se sinucide. Când Avram Iancu află de cumplita întâmplare, evident pusă la cale, nu spune decât„Asta e voia domnilor”. Sfârșitul  și-l găsește pe pragul de piatră a brutăriei lui Stupină, zis Lebăr… Ori, după altă mărturie, în ocolul de vite. Oricum, a murit singur și înghețat, poate în zori. Poate noaptea.

Cred că viața de erou a marelui comandant al spiritului național este așa și nu altfel. Peste timp, au fost momente în care imaginea sa a apărut pe cerul românilor. Unii au încercat să-l facă uitat, alții să-l batjocorească în continuare, mulți să  regăsească în el motive de resuscitare a ființei naționale. La Cluj Napoca, strada care duce la Cimitirul Central se numește Avram Iancu. Tot Avram Iancu se numește și Aeroportul. Iar în fața Catedralei Ortodoxe se înalță o stingheră, nepotrivită și chiar urâtă coloană  având în vârf o siluetă din teatrul de umbre chinezesc. Domnul Primar a anunțat că va  așeza în cerc statuile tribunilor. Drumul spre iad e pavat cu intenții bune. Iadul poate fi și un deșert de piatră, cam cum arată astăzi frumosul oraș.

 

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 8

21 de Comentarii

  1. Cică „armata” caută vreo 2.700 de tineri care sa se înroleze! Nici dracu nu mai vrea in armata din cauza „statului eșuat” care își bate joc de toate categoriile de militari. De ce sa mai slujești patria daca la trecerea în rezervă ( daca mai apuci și nu mori in serviciul militar) ești catalogat de civilii neinstruiti ca nesimtit cu pensie militara nesimțită de 3.500 Ron/luna!

  2. Istorie scoasă din context și plantată în propaganda șovină ale situației actuale. Unde profesioniștii pricepuți în a distruge și a omoarâ sunt trecuți în față. Autorul trece pe lângă drama cetățenilor, (aprox. 5 mil.) care au părăsit și încontinu părăsesc țara să muncească în condiții de sclavie (sec. XXI) în țările ”democratice” din occident. Felicit autorul pentru această performanță! Halal politică editorială!

  3. Pentru ce să te mai angajezi in armata ca sa mori atât pe timp de pace la instrucție cât și pe timp de război pentru un popor de hoți și idioți? Sa vina americanii sa va apere de ruși contra cost, naziștilor hoți și liberi!

  4. Avram Iancu, eroul nostru transilvanean! Si cand vezi ce tradatori conduc astazi tara, iti vine sa-ti iei lumea-n cap!

  5. La Campeni in apuseni, la o nunta langa piata centrala, se canta MARSUL LUI IANCU! In deschiderea nuntii!!! Impresionant-anul erea 1987!!

  6. @Eugen Uricaru: complexul Avram Iancu, statuie ecvestra si parcul aferent, construit în acelasi timp cu statuia, de la Câmpeni, jud. Alba, a fost distrus de numitii Andres Ioan Calin, primar, si complicii, între care, o Cramba Tania, ruda individului, fara studii de specialitate însa angajata ca „arhitecta” de Andres la primaria pe care-o conducea, si care mai si elaboreaza un asa-zis „plan de reabilitare” (sic!) a unui monument istoric, de care, conform legii (422/2001), e interzis sa te atingi! S-a clasat într-o anumita forma si-ntr-un anumit cadru care devin canonice, sunt pentru ETERNITATE! Un dosar penal deschis în 2021 (468/P/2021) la Parchetul Alba Iulia, s-a clasat de numitul Hulea Dumitru, comisar, si de Cioanca Dan Stefan, procuror-sef, pensionar, actualmente, Gligor Lungan Camelia, procuroare, si de-un judecator de la camera preliminara a Tribunalului Alba Iulia! evolutia locurilor se poate vedea în imagini, pe net. Tembelul de Andres + clica adaugând alt soclu si busturi statuii ecvestre si distrugându-i parcul monument istoric, si el, ca sa stearga locurile din patrimoniul României! Asa ca-n felul asta îsi „sarbatoreste” orasul CÂMPENI, jud. Alba, eroul! statuia si parcul aferent au fost clasate de Kelemen Hunor, ungur, si distruse de români, urmasi ai diviziei militare legionare care, si ea, uzurpase numele lui Avram Iancu. Prefectura judetului s-a sesizat, de altfel, de situatia scandaloasa.

  7. Dupa unii parerologi,ungurii au făcut revoluţie suveranista in 1848-1849. Au schimbat regimul de guvernare austriaco-maghiar absolutist cu unul autentic maghiar, democratic şi liberal. Schimbarea a fost efectuată cu ajutorul forţei acolo unde a fost cazul. Armata revoluţionară maghiara condusa de cimpanzei mercenari ca Bem a luptat până la final pentru apărarea ‘revoluţiei’. Ce au făcut românii din Transilvania?

    Românii s-au opus revoluţiei maghiare deoarece guvernul maghiar suveranist a decis unirea Transilvaniei cu Ungaria şi mai ales, pentru că nu a adoptat o politică democratică faţă de minorităţi. Lipsa unui program coerent de recunoaştere a minorităţilor naţionale în noua Ungarie Suveranista a determinat reacţia românilor. Din perspectivă românească, românii au făcut revoluţie în Transilvania. Liderii politici români au considerat că mişcarea lor face parte din revoluţia ce a cuprins cea mai mare parte a Europei. Discursul politic al liderilor a insuflat maselor ideea de schimbare radicală, mai ales prin promovarea proiectelor de împroprietărire a iobagilor şi de desfiinţare a iobăgiei.

    În toamna anului 1848, acolo unde a fost posibil, românii au schimbat regimul revoluţionar maghiar cu unul românesc. Nu au permis ungurilor să instaureze o administraţie ungurească în Munţii Apuseni, singura regiune din Transilvania ce a rezistat presiunii militare maghiare. Românii s-au organizat după principiile autoguvernării, şi-au înarmat propria armată, adică au apelat în parte la instrumentarul general revoluţionar. Mai tarziu,austriecii impreuna cu cu armata rusa au reusit infrangerea iredentismului maghiar

  8. Numai poporul român trebuie preamărit!
    Unele treburi legate de Craiul Munților (românii au cneaz și voivod) sînt tulburi, trebuie limpezite.
    Tatăl jude domenial.
    L-a botezat Avram.
    Legătura cu Horea e forțată.
    Elev la piariști, student la drept.
    Hotărîri cel puțin ciudate.
    Cine l-a pus șef? Cînd a ajuns în munți oamenii erau deja organizați.
    Poza cu o mână-n haină pe piept.

  9. UN ARTICOL POTRIVIT SI SPER SA FIE URMAT SI DE ALTELE DE DE-DE-
    MITIZARE A ISTORIEI ROMNILOR LUCIAN BOIA STYLE
    Ma bucur sa vad si sa cred ca Indemnurle mele repetate intru Aparitia de Articole despre Istoria Romaniei SI a Romanilor despre care Toot, Feluu’ To’arashi de Cazaturi Sovine, Rasiste, Fasciste SI CaCaMACI ImPutiti scriu tot Felul de Mizerii Scarboasesi Mincinoase despre Noi, Romanii, Victimele tuturor Vecinilor …
    DAR, as fi vrut ca Articolul Domnului URICARU (PreDestinat Nume … … 🙂 sa fie mai amplu si sa arate mai Detaliat TOATE Aspectele Comportamentului lui Avram IANCU.
    Si sa fi scris ca Echipele MORTII de Moghiori la 1848 au UCIS, MASACRAT, VIOLAT, Arse Sate intregi de Romani, in Numar de 40 000 pentru ca au strigat la Camoia Libertatii de la Blaj;
    NOI VREM SA NE UNIM CU TARA!
    NU serveste la BNIMIC sa umblaam cu Eufemisem Duios-Sfioase vis a vis de ASA Aratanii UMANOIDE care MINT_MINT_MINT in Mod Continuu cu o NeRusinare iesita direct din ALIENuu’ care zace tacut in Dansii, Intr-oInDestulDeFoarteMareParte a a LOR, ALIEN care se preUmbla liber printre Elicele LOR de ADN, in Ciuda MIXARII de 50 de Generatii cu Europenisi care ii fac sa viseze umed-Hidratant Noptile la:
    – Cum sa NE Curete Etnic, Kossova Style din Ardeal peCeiMaiRomaniIntregi si
    – sa ii moghorizeze prin Teroare si ImProstire Identitara SI pe Ceilalti, Slavii din
    BazinuuuUuuuUuul CaaarpataaaAaaaAaaatic CUM inCanteaza Hipnotic in Mintea-i DeRaiata Sovin Laszlo Toekess, precum Sarpele KAaa, adica in DOSuu’ Fruntii „Regatul Maghiar” in care
    INCHEIERE AVERTIZARE

  10. INCHEIERE AVERTIZARE
    EI, Natia LOR, de Auto Proclamati Die UeberMenschen sa STEA in Carcile Scalaior Inferiori, ASACUM visa Hitler in Rusia;
    Rusii afara DIN Orase, la Camp cu Patru Clase si Nemtii IN Orase …
    Vise NeBUNE, DeRaiate de la Mitea Normala, ca EI, Opt Milioane sa DOMNEASCA peste resul de INCA 20-30 de Milioane si APOI sa reFaca Impreuna cu Ailalti TIURKs, ai lu’ Erdogan, o New Ottomanie, pana’n’Coasta UIGURA a Chinii…
    PePeste RUSIA si Asia Centrala.

    InDiferenta, PROSTIA repetata a Boierilor ROMANI, care BAZATI Narod, Tembel pe Aliatii Francezi si Englezi au PERMIS UCIDEREA a 30 000 de Romani dupa Septembrie 1940 in Ardeal de catre Ucigasii MOGHOIRI Salbatici..
    ContraCarare si Evitare PRIN:’
    – Informare Istorica ADEVARATA fara False Eufemisme NAROADE
    – OCHII pe EI, ca pe Butelii.
    EI NU au Rusine si NU au Dreotate Istorica
    NOI VEM m Dreptate Istoric si avem Rusine?
    IN CAZ DE APLIARE A PLANULUI LOR, CLOCIT DIN ANII’20 „AURORA
    ZORILOR” OR SA OMOARE IAR ZECI DE MII DE ROMANI.

  11. Ia bre ciumete, explică-mi un pic, cum e cu ”Viața de erou a marelui comandant al spiritului național”.. ia povestește-mi car ea u fost eroismele lui ?/ Nu cumva te referi la moartea lui eroică, mort de beat intr-un șanț, scuipat de neamurile lui..și ingropat ca un cîine,.Era ”spiritul” mai altfel ca azi ?? Sau ți-e rușine că ai pariat pe un cal mîrțoagă, neavînd de fapt erou național, decît trădători și borfași ??

  12. …ei,acceptați și voi că nu e la fel…erou e ăla care,când isprăvește suma exorbitantă pusă la dispoziție de dietă,pentru armată,dă drumul la tiparniță și…rezolvă?care,când vede că totul devine albastru,își face rost de pașapoarte false,își asigură o sumă…rezonabilă din visteria țării,,că tot fusese ministru de finanțe(afurisite erau gazetele și pe vremea aia)și o tulește englezește,cărând bagajele unui conte polonez,pe post de valet?și-a sacrificat și falnica mustață,și măreața barbă pentru cauză,eroul…iar în vremea asta,sute de halucinați își dădeau viața pe câmpia de lângă Arad,într-o confruntare finală; dar moda deghizărilor e „productivă”,se aplică și ceva ani mai târziu la….București,unde marele erou Makk pune la cale o conspirație împotriva împăratului;scapă și el,deghizat în servitor care tocmai a venit la croitorul Nagy,după hainele stăpânului…Nagy,în casa căruia s-au organizat conspiratorii,va face ani grei de pușcărie,câțiva secui vor plăti cu viața,însă eroii adevărați cad mereu în picioare,nu?Makk
    se salvează,ca și Kossuth mai devreme, trădători sunt Gorgey,Szemere și alții,care au luptat până în ultimul moment,nu au tulit-o la timp;nu putea Avram Iancu să ia decorațiile,să accepte înaltele demnități oferite de Viena și…să fie altul?decorat,înfiretat în uniforme strălucitoare,bătând din călcâie și făcând reverențe,dansând valțuri prin saloane vieneze,cu mândre aristocrate ungurești?și să ajungă cel puțin baron,ca…alți eroi?

  13. In februarie 1968 eram in corul Liceului nr.3 ( Octavian Goga ) din Sibiu, cand a venit o echipa TV sa ne filmeze cantanad ,,Marsul lui Iancu,, .La inceputul lunii martie ne-am vazut la televizor, lucru mare pe atunci. Era in seara in care s-a dat si primul episod din serialul ,,Bonanza,,

  14. …ce să-i faci!nu putem avea cu toții eroi precum alții care,când văd că s-a terminat suma imensă pusă la dispoziție de dietă pentru armată,dau drumul la tiparniță!care,în timp ce sute de halucinați își dau viața în ultima confruntare de lângă Arad,își sacrifică măreața barbă,falnicele mustăți,își ia pașapoartele false pregătite din vreme și o tulește englezește în chip de valet al unui conte polonez(că bănei din visterie își asgurase ca ministru de fiananțe-rele mai erau gazetele și pe vremea aia);trădători sunt Gorgey și Szemere-unul care nevrând să mai sacrifice vieți într-o bătălie pierdută,se predă,celălalt pentru că a îndrăznit să spună adevărul despre „marele erou”Kossuth;dar practica eroilor deghizați continuă,are loc ùn alt episod,la București peste câțiva ani…aici,un alt erou,Makk,pune la cale un complot împotriva împăratului,complotiștii lucrând în casa unui croitor,Nagy; când sunt descoperiți,Makk,deghizat în țoale de servitor venit după hainele boierului,scapă…Nagy va face ani grei de pușcărie,câțiva secui vor plăti cu viața(la Tg.Mureș și la Sf.Gheorghe)…dar eroul Makk va trăi liniștit până la adânci bătrâneți,ca și Kossuth;nu putea și Avram Iancu să primească decorațiile,funcțiile și onorurile oferite? arătos cum era,i-ar fi stat așa de bine în vreo uniformă toată fireturi și medalii,dansând valțuri prin saloane vieneze…poate se alegea și cu vreun titlu de baron,ca alți eroi…și cu vreo aristocrată ungurească?lși mai dădea prin Apuseni doar ca să pună în aplicare ordinele canțelariei,potolindu-i și dăscălindu-i pe moți să învețe ungurește…era tot erou,nu-i așa?

  15. Excelentă aducere aminte a figurii eroului național din partea unui scriitor de primă mărime. Felicitări Cotidianului că păstrează ridicată ștacheta autorilor săi!

  16. @ „Petru”, 10 mai 2024 la 21:54
    „…eroului național”?
    NU, băi bre! E erou ARDELEAN, nici el, nici evenimentele de la 1848-49,
    https://hu.wikipedia.org/wiki/Pomucz_Gy%C3%B6rgy#/media/F%C3%A1jl:George_Pomutz.JPG
    https://hu.wikipedia.org/wiki/Pomucz_Gy%C3%B6rgy
    n-au avut vre-o legătură cu voi, extracarpaticii!
    Totul a fost strict legat de Transilvania!
    A’ vostru erou național e Ceașkă! …iar de restu’ afirmațiilor tale de-mai-sus îi las pe ceilalți să se ocupe…

  17. „Cetatea Albei Iulii”? (Pe lîngă că-l scrii incorect, la genitiv,) numele „Alba-Iulia” a fost dat de nemernicii brătieni șovini, n-a existat-‘nainte de anexarea din 1920, și nu are nici o bază istorică locală! E o aberație. În satele românești înconjurătoare Cetatea și orașul s-au numit Bălgrad, DE 1200 DE ANI!
    „…liberalizare postnapoleoniană datorită căreia o subțire pătură a burgheziei românești își făcea loc în lume. Liberalizarea asta s-a sfîrșit odată cu Dualismul austro-ungar, mai ales în ceea ce-i privește pe românii din Imperiu”?
    Zău? …băi ‘nea, atunci Iuliu Maniu cum de are de la 1919 plăcuță metalică comemorativă bătută pe pupitrul lui de lemn din sala Dietei din Budapesta? Pentru activitatea politică din timpul „Dualismului asupritor”! …nu de alta, da’ LA BUKALE NU ARE! …și la Bukale nici măcar nu i-a fost reabilitată demnitatea și memoria!
    https://cimec.ro/iuliu-maniu/
    După ce a fost aneantizat (!) de REGĂȚENI (nu sovieticii l-au omorît ca să-l arunce în groapa comună, să dispară total!), fiindcă a cerut la 1938 respectarea de Bukale a Declarației de la Bălgrad din 1918 și a Tratatului privind minoritățile semnat de Bukale la Paris în 1919.
    Aurel Vlaicu, fiu de țărani români, cum de a avut acces la Universitatea din Budapesta? Hă? …da’ Traian Vuia cum și-a luat Doctoratul în Drept acolo? Și Petru Groza a făcut Dreptul acolo.
    Tu ai doftorat? Macar di la hortodokșii patrihuoț’ di la D’armanieșt’, șuolduoviene! Ți-ai luat diploma de fackultate muncitorească la Năpoaca (altă idioțenie regățenească, adăugată pe hartă de gașka bolșevikă analfabetă a olteanului criminal Ceașkă, în 1969)? Aaaa, ai fost pus acolo ‘telektual equinokscian, APeVistule kolaborator?
    Ce tot îndrugi aici în stil brătienizd-ceaușist? Ai compilat din scrierile lui Silviu Dragomir? Plagiatul la mioritici e sport național. Rro’ NU e o țară, ci O AFACERE.

  18. „comandant militar de temut”

    Haida-de, la primul regiment serios, motzii au dat coltzu, la propriu si la figurat. Vorbim despre aceiasi motzi care se omoara intre ei, uneori intre frati, pentru o tigara sau un sutar. ca de regula se casapesc pentru un colt de gradina „de la batrâni”. Altfel facea scandal dupa scandal, si când s-a deplasat insusi imparatul, asta fugise, insa venea noaptea teapan de beat. Ardelean, adica. Toti au un bust de-al lui, dar o buda publica moderna – niet.
    Popor de bamblegi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.