Bătălia pentru imunitate

Dacă ai fi spus acum un an că, paradoxal, e bine să treci prin boală, dat fiind că vei rămâne cu o imunitate naturală care te va apăra de o nouă infectare, ți s-ar fi răspuns pe un ton răstit că opțiunea cea mai bună e vaccinarea. Între timp, lumea s-a lămurit că vaccinurile de ieri nu te pot apăra de infectarea de mâine, că ar fi necesare mereu vaccinuri noi, adaptate la mutația cea mai recentă a virusului. Se spune că, dacă nu ești vaccinat, ești mai expus la infecții în forme severe. În continuare, nimeni nu pomenește nimic despre eficiența anticorpilor naturali rezultați din trecerea prin boală.

Nu se discută în public despre acești anticorpi, dar în spatele ușilor închise discuțiile au loc. Valeriu Gheorghiță, coordonatorul programului nostru de vaccinare, a mărturisit, într-un conclav recent al specialiștilor români care elaborează recomandări pentru factorul politic, că au fost voci care au susținut să punem miza pe răspândirea liberă a variantei Omicron ca să ridicăm gradul de imunizare a populației. Opțiunea aceasta n-a obținut însă o majoritate de voturi în acel conclav.

Ce ar însemna răspândirea liberă a Omicron? Să fie recomandată nepurtarea măștii? În fond, mai ales masca stă între noi și răspândirea noii variante a virusului. Oficialii au înțeles asta și au cerut purtarea unor măști conforme. Ceea ce înseamnă că și sub Delta am avut răspândirea aproape liberă, de vreme ce am purtat măști neconforme? Nu știm cât la sută din populația noastră s-a imunizat trecând prin boala cauzată de varianta Delta. În chip ciudat, acest aspect nu a interesat. La un moment dat, Valeriu Gheorghiță aduna procentul de vaccinați cu un speculativ procent de imunizați natural. Nu a mai repetat apoi acest calcul. Pe cine ar fi supărat să vedem cum stăm cu mixtura imunizărilor noastre? Putea această mixtură să îl demobilizeze pe marele importator de vaccinuri Florin Cîțu? Putea mixtura aceasta să-i facă praf motivația? Pe vremea aceea se spera că vaccinații nu se pot infecta. Tăcere asurzitoare despre cei cu anticorpi naturali. În continuare era de neînțeles ignorarea lor și nefinanțarea testelor necesare pentru a avea un cât mai bun tablou statistic al… turmei. Cazul Djokovic la scara unei țări! Australia nu i-a cerut dovada anticorpilor, ci patalamaua de vaccinare. Interesul nu a căzut pe sănătatea sârbului, ci pe conformarea lui față de o regulă. La fel, la noi, autoritățile nu au vrut să afle cum stăm cu anticorpii, ci dacă le-am urmat sfatul. Miza reală nu a căzut pe verificarea sănătății individuale, ci pe verificarea supușeniei noastre colective.

Dar avem noroc că nu suntem francezi. Am citit undeva că un francez care avea asigurare de viață a decedat după ce s-a vaccinat. Familia a dovedit în instanță că decesul a fost cauzat de un efect colateral al vaccinului. Era în fața instanței pentru a cere despăgubiri din partea firmei de asigurări. Urmașii decedatului cunoșteau că guvernul lor a semnat cu producătorii de vaccinuri un contract de asumare a eventualelor daune de acest fel. În final, firma de asigurări ar fi primit echivalentul despăgubirii din partea statului, dar judecătorii au considerat că decesul a fost sinucidere, nu accident. Cum așa? Au luat în seamă că decedatul semnase o declarație că se vaccinează voluntar. Așadar, contractul guvernamental de asumare a daunelor nu ar fi funcționat decât dacă vaccinarea ar fi fost obligatorie (cum va fi, curând, în Austria).

Sinucidere, așadar, nu accident… Toate culmile abuzului de putere din istoria cinismului de stat au fost depășite de această decizie a instanței franceze, țara unde președintele Macron susține că nevaccinații ar fi un fel de dușmani ai poporului.