Blocada și sancțiunile de azi poarta sămânța decăderii de mâine

În 2020, la momentul pandemiei covid, Occidentul s-a confruntat cu un cvasimonopol chinez și asiatic pe producția medicală. A fost momentul „diplomației măștilor” lansată de China, cu transporturi umanitare și exporturi selective, în funcție de afinități nu de puține ori ideologice. A fost o ”blocadă” dintr-o serie lungă. Statele Unite transformaseră de ani buni dolarul și sistemul de transfer bancar dominat de moneda americana într-o armă, prin sancțiunile financiare. De la crizele tranzitului gazelor prin Ucraina, la mijlocul anilor 2000, Rusia a transformat gazele naturale în armă geopolitică. Erau anii în care China lucra tăcut la actualul monopol asupra extracției și rafinării mineralelor rare.

Iranul folosește geografia mai eficient decât programul nuclear

Acum, după atacul Israelului și Statelor Unite, Iranul a blocat strâmtoarea Hormuz și 20% din comerțul mondial cu petrol. SUA au ripostat printr-o contrablocadă menită să reducă la zero exporturile iraniene de petrol. Regimul de la Teheran încearcă să impună acum Statelor Unite un regim controlat de Iran și Oman pentru strâmtoarea Golfului Persic, cu taxe de tranzit pentru fiecare navă. Iranul a perceput până acum taxe în criptomonede, între unul și doua milioane de dolari. Ar însemna între unu și doi dolari pentru barilul de petrol transportat de un mare petrolier. Recent, Teheranul a anunțat că pune la cale o taxă pentru cablurile de date submarine care trec prin Hormuz. Este un coridor de date important, care leagă Europa, Asia și Orientul Mijlociu. Blocada a devenit mai eficientă pentru Iran decât arma nucleară pe care încearcă să o construiască de 20 de ani încoace.

Cipurile TSMC, garanția reală a securității Taiwanului

Taiwanul este socotit de mulți ani drept punctul fierbinte care poate duce la o confruntare între SUA și China. În ultimii 5 ani, SUA au vaâdut Taiwanului (deși din 1979 nu mai au relații formale) arme egale ca valoare cu cele vândute împreună Japoniei și Coreei de Sud, țări aliate unde SUA au cele mai multe baze militare. Însă garanția securității regimului de la Taipei este, în primul rând, ”scutul de siliciu” al cororației TSMC. Este cel mai mare producător de cipuri din lume. Oprirea producției, distrugerea fabricilor ar însemna criză mondială. Este, din nou, un cvasimonopol și o amenințare cu o blocadă.

Taiwanul, la 1-2 nanometri de pierderea greutății strategice

Taiwanul este indispensabil pentru producția mondială de semiconductoare și este o fortăreață geopolitică a SUA împotriva Chinei. Însă unul dintre aceste două avantaje poate să dispară în curând. ”Suntem la 18 luni de momentul în care Taiwanul nu va mai fi la fel de important. De ce 18 luni? Pentru că suntem la 1-2 nanometri de a face singuri ceea ce acum Taiwanul face pentru noi în acest domeniu strategic. Pe măsură ce ne construim fabricile de cipuri în America, se dezvoltă și alte noi tehnologii. Neuralink dezvoltă un robot care poate opera pe creier pentru a introduce implanturi. Rațiunea nu este economică, dar poate deveni. Și cred că vom avea o altă atitudine fata de Taiwan”, spune Chamath Palihapitiya, CEO Social Capital, un important fond de capital de risc din Silicon Valley.

Iar președintele Donald Trump a făcut o declarație care poate semnala această evoluție. ”Nu vreau ca cineva să-și declare independența și apoi să trebuiască să parcurgem 9.500 de mile pentru a purta un război. Nu vreau asta. Vreau să se liniștească. Vreau să se liniștească și China”, a spus Trump, într-un interviu pentru FoxNews, la întoarcerea din vizita la Beijing.

Rutele care pot neutraliza puterea strategică a Iranului

La fel stau lucrurile și în cazul blocadei din Golf. Arabia Saudită exportă circa 5 milioane de barili de țiței pe zi prin portul Yanbu de la Marea Roșie, printr-un oleoduct care leagă instalațiile de extracție din apropierea Golfului Persic de coasta vestică. Veniturile totale ale Arabiei Saudite chiar au crescut, pentru că prețurile mari au compensat pierderile cantitative la export. La fel fac Emiratele Arabe Unite, printr-o conductă cu o capacitate de doar 1,8 milioane de barili pe zi, ocolind strâmtoarea, spre portul Fujairah. Însă EAU lucrează la o nouă conducta. Se estimează că va putea fi dată în exploatare în 2027.

Blocada va fi ocolită

Istoria are multe exemple similare. Otomanii au controlat rutele terestre și maritime dintre India și Europa. Au profitat taxând acest comerț. Însă portughezii au reușit să navigheze în jurul Africii și, după Vasco da Gama, monopolul otoman s-a redus drastic. O sută de ani mai târziu, olandezii au ”furat” cafea din Yemen, unde azi hutiții șiiți pot bloca accesul la Marea Roșie și Suez, și au transplantat-o în Java pe care o colonizaseră. Portugalia a avut monopol pe producția de cauciuc îm Brazilia, însă Imperiul Britanic a transplantat arbori de cauciuc in Asia de Sud-Est si a spart monopolul. Canalul Suez a făcut ca otomanii să piardă controlul rutelor spre India. Rolurile s-au schimbat însă la naționalizarea canalului de către Egipt, în 1956, și la criza care a marcat retrogradarea Franței și Marii Britanii la statutul de puteri secundare de către Statele Unite.

Evitarea sancțiunilor SUA, o nouă specializare logistică și financiară

Rusia a creat o flotă din umbră de petroliere, pentru a ocoli sancțiunile impuse exportului de hidrocarburi. La fel se întâmplă și cu sancțiunile financiare americane. Rusia, China, Iran au dezvoltat sisteme paralele pentru ocolirea lor. De-dolarizarea începe să fie nu doar o inițiativă anti-americană a puterilor rivale, ci o necesitate pentru tot mai multe state. În plus, cu cât crește lista țărilor sancționate financiar de SUA și cu cât aceste sancțiuni devin mai dure, cu atât scade apetența pentru dolarul SUA ca valută de rezervă pe plan mondial.

Viitorul aparține celor care ocolesc blocadele

Europa caută tot mai multă diversificare și renunțarea la combustibilii fosili. Numărul automobilelor electrice este în creștere în Europa. China beneficiază de această tendință. La fel și în cazul panourilor fotovoltaice sau al fermelor eoliene. La început de 2026, SUA, UE si Japonia au anuntat lansarea unui parteneriat strategic pentru aprovizionarea cu minerale critice – Pax Silica. Blocajele strategice ajung inevitabil să fie ocolite prin geografie, prin mutarea surselor care le fac importante sau prin tehnologie. Cu cât un blocaj este impus mai frecvent, cu atât va fi ocolit mai repede și își va pierde greutatea strategică.

Pe termen scurt și cu susținerea Chinei (care a respins, chiar după summitul Xi Jinping-Donald Trump o rezoluție ONU susținută de SUA și Bahrain pentru deschiderea strâmtorii) Iranul are cărțile în Golf. Pe termen mediu și lung, strategia nu va mai fi eficientă. La fel și în cazul sancțiunilor americane. Inovația și descoperirea au fost mereu câștigătoare pe termen lung. EAU, care sunt un aliat al SUA, dar fac parte și din grupul BRICS, au folosit momentul războiului din Golf pentru a anunțat retragerea din OPEC. Emirii vor să extragă mult peste limitele impuse de cartelul petrolului și să investească în tehnologiile viitorului.