„Timpul a îmblânzit aspra judecată iniţială, iar îmbinarea măiastră a formelor şi culorilor, care se întâlnea în artele figurative, în arhitectura şi în sculptura secolului al XVII-lea şi, parţial, în cele ale secolului al XVIII-lea, a fost reabilitată pe deplin.”
Aşa îşi începe Rosa Giorgi interesantul volum „Secolul al XVII-lea”, apărut în condiţii grafice şi tipografice excelente la Editura RAO.
O carte care îmbină judicios analiza principalelor caracteristici ale Barocului, rezervând un loc principal „naturalismului”, exemplificat prin opera lui Caravaggio, dar şi prin unele picturi semnate de spaniolii Ribera, Velasquez sau Zurbaran, „realismului”, de care este impregnată arta Ţărilor de Jos, şi „clasicismului”, descoperit în lucrările unor artişti italieni şi, mai cu seamă, la francezii Nicolas Poussin şi Claude Lorrain, împătimiţi de lumea antică.
Una dintre marile calităţi ale acestei analize este ponderea mare a imaginilor, fiecare cu legenda şi „lectura” ei profesionistă.
O idee bine venită este urmărirea caracteristicilor stilului baroc în diferitele genuri ale picturii, autoarea oferind astfel un tablou complet al similitudinilor şi diferenţelor în tratarea scenei de gen, a portretului, a peisajului, a naturii statice, în diferitele şcoli europene ale epocii. Capitole care îmbină discursul de specialitate cu povestea atrăgătoare sunt presărate din loc în loc. Cititorul află că olandezi influenţaţi de Caravaggio au creat compoziţiile numite „Bamboccianti”, se plimbă împreună cu autoarea prin „Colecţiile princiare” din Spania lui Velasquez, la curtea lui Ludovic al XIII-lea, din palatele familiilor Giustiniano, Borghese sau Colonna în interioarele somptuoase ale ducelui Leopold Wilhelm din Praga sau reginei Christina a Suediei.
„Retorica, artă a persuasiunii, a devenit, în cursul secolului al XVII-lea, un instrument sine qua non pentru modul de comunicare al artistului”, avertizează Rosa Giorgi, extrapolând exemplificarea de la arta religioasă, care a dat impuls acestui curent, la construcţiile civile şi la întregul repertoriu de alegorii şi simboluri cu care artişti ca Rubens, Pietro da Cortona, Anton Van Dyck decorează fascinante plafoane sau compun scene mitologice şi biblice cu forme puternice, prinse într-o mişcare ameţitoare. Întreaga gamă de mijloace de uluire şi impresionare a privitorului este urmărită în acest volum, de la stupoare, spectacol şi efemer la melodramă, de la evalvie la extaz, fie că este vorba despre comenzile iezuiţilor sau ale principilor sau societăţii civile a vremii (mai ales în Italia şi Ţările de Jos). Un capitol special este dedicat „Absolutismului” şi artei regale şi imperiale din Anglia, Spania şi Franţa, cu portretele de aparat, menite să glorifice suveranul.
Arhitectura şi urbanistica, marcate puternic de baroc, sunt urmărite fie în prezentarea monumentelor şi pieţelor oraşelor, fie în detaliile de construcţie. Interesant, capitolul dedicat cupolelor, cu proporţiile lor îndrăzneţe şi decoraţiile simbolice, stucaturilor care predomină în decoraţia arhitecturală, dar şi popasului lângă câteva dintre fântânile vestite ale acestui secol.
Peter Paul Rubens, Autoportret cu Isabella Brant
Din exterior, autoarea pătrunde în elementele intime ale operei. Modul de folosire a luminii, predominanţa curbelor şi a formelor deschise sunt explicate clar şi succint.
Partea cea mai tentantă a cărţii este poate călătoria prin locurile Barocului. Un voiaj prin întreaga Europă. Cititorul este invitat la Madrid şi Castilia, este purtat din Sevilla în Ducatul Milano, de la Neapole şi din Italia meridională în coloniile sud-americane. Amsterdamul îl aşteaptă cu Rembrandt, Delftul cu Vermeer, Anvers, cu eleganţa lui Van Dyck şi savoarea frustă a lui Jacob Jordaens. Din Utrecht la Roma şi la Legaţiile papale, din Veneţia la Genova şi în Ducatele Estense şi Farnese, din Toscana şi Savoia la Paris şi Versailles şi mai departe, la Londra, în Suedia sau la Praga, se încheagă portretul unei epoci şi al unui stil.
În sfârşit, un „dicţionar” de artişti spune povestea vieţii şi operei creatorilor importanţi ai acestui secol, caracterizat prin măreţie, grandoare şi o poftă nebună de a trăi.
O cronologie şi un index de artişti asigură volumului caracterul de instrument de lucru.
Rosa Giorgi a realizat o carte pe potriva timpului nostru, în care specialistul poate găsi rapid informaţie punctuală, iar iubitorul de artă se poate delecta cu poveştile unei epoci şi cu imaginile de bună calitate ale unor opere care, de multe ori, nu i-au reţinut atenţia, aşa cum ar fi meritat.
