„Călătoriile lui Gulliver”, un succes fulminant la Edinburgh

Între 9 august şi 2 septembrie se desfăşoară în Scoţia, la Edinburgh, cel mai mare Festival de Teatru European, „Fringe Festival”, care adună spectacole din întreaga lume, ce au loc de dimineaţa până târziu în noapte. La ediţia din 2012, peste 3.000 de artişti proveniţi din 47 de ţări au devenit actorii principali ai acestui festival, găzduit în peste 260 de spaţii din întregul oraş. Spectacole pentru toate gusturile, teatre de stradă, cabaret, stand-up comedy, dans, opere, expoziţii şi evenimente muzicale…

Atmosfera din oraş capătă ceva cu totul special. Aşa cum scria „Daily Telegraph”, Edinburgh „este nu numai cel mai palpitant, fermecător, încântător loc din lume, dar este şi cel de care te îndrăgosteşti cel mai uşor”. Sau, aşa cum sugera „The Spectator”, „poţi lăsa odihna pe septembrie”.

La această ediţie, aproape totul este dans, discurs al corpului, dans al cuvintelor şi totul se desfăşoară cu o rapiditate extraordinară. Este dansul în autobuzele cu două etaje, e coregrafia soliştilor distribuitori de fluturaşi, a exploratorilor „intelectuali”, dar şi dansul lungilor cozi în faţa teatrelor, dansul actorilor şi spectatorilor rockişti sau îmbrăcaţi în diverse costume. Este dansul culturilor.

Pe străzi, o vie animaţie, pentru că Edinburgh are publicul său. Nu există un echivalent perfect pentru termenul „Fringe”. El denumeşte ceea ce în teatrul englez este neintegrat în structuri autoritare, nu este neapărat avangardist şi nu-şi propune să şocheze. Companiile „Fringe” par a-l neglija şi pe regizor, nu numai pe autor, întrucât mare parte a spectacolelor par produsul unei regii colective. Festivalul a inspirat încă de la început oamenii să îşi creeze propriile spectacole, iar acestea au dat naştere fenomenului „Fringe” de la Edinburgh. În timp s-au dezvoltat mai multe festivaluri satelit care se desfăşoară în august şi la începutul lui septembrie, cât şi pe întreaga perioadă a anului. ”The Sunday Times” defineşte Festivalul de la Edinburgh ca un vârf al excelenţei, în timp de „The Scotsman” îl numeşte „nava-amiral a Scoţiei”, un eveniment glorios şi esenţial pentru iubitorii de cultură proveniţi din întreaga lume.

Umbre şi cai în Călătoriile lui Gulliver. Foto Maria Ştefănescu

Festivalul de la Edinburgh nu este un festival elitist pentru oameni bogaţi şi faimoşi, este o sărbătoare pentru toţi cu un incredibil accent pe libertatea de expresie. Coborând pe Princes Street, se pot auzi toate limbile pământului.

În această ediţie, organizatorii au anunţat că au vândut peste 1.800.000 de bilete. De obicei fiecare companie teatrală îşi plăteşte propriile cheltuieli, cum ar fi închirierea unei săli de teatru şi o anumită cotă de participare la Festival. Bineînţeles, dacă spectacolul are succes îşi poate reface o parte din încasări.

La această ediţie sunt reprezentaţi marii autori, de la Shakespeare la Aristofan, Goethe, Brecht, Pinter, Gogol, Tennessee Williams, Swift, dar şi mulţi contemporani, precum scoţianul David Griegg.

Au putut fi văzute spectacole ca „Macbeth” de Grzegorz Jarzyna, o versiune după celebrul text al lui Shakespeare ambientat în Orientul Mijlociu, altele semnate de regizoarea franceză Ariane Mnouchkine cu piesa „Les Naufragés du Fol Espoir” (Aurores), o adaptare după Jules Verne, sau de marele regizor Christoph Marthaler, cu „Meine faire Dame – ein Sprachlabor”, readaptat după „My Fair Lady”.

Din Japonia a sosit Tadashi Suzuki, şi din Rusia, Dmitry Krymov cu o nouă versiune a „Visului unei nopţi de vară”.

Pe versantul muzical, după deschiderea cu concertele de la „Royal Scottish National Orchestra”, melomanii au putut audia la „Scottish Opera”, lucrări ale unor compozitori de calibrul lui Craig Armstrong, Huw Watkins, Stuart MacRae şi Matthew Lenton. Să mai adăugăm „Opera North” cu „The Makropulos Case” a lui Leos Janacek. De un deosebit succes s-a bucurat concertul-performance al „Welsh National Opera” cu titlul wagnerian „Tristan şi Isolda” la Usher Hall.

„London Symphonie Orchestra” a interpretat simfonii de la Szymanowski la Brahms. Între ansamblurile muzicale internaţionale invitate s-au numărat „Cleveland Orchestra”, „Orchestre des Champs-Élysée”, „Les Arts Florissants”, „Australian Chamber Orchestra”, „Budapest Festival Orchestra”, „The European Union Youth Orchestra”, „Gustav Mahler Jugendorchester”.

Scene şocante din Călătoriile lui Gulliver. Foto Sebastian Marcovici

Deosebit de aşteptat a fost corpul de balet al Teatrului „Mariinski” cu „Cenuşăreasa” în coregrafia lui Alexei Ratmansky. La fel de aplaudat şi un incitant balet ruso-brazilian cu premiera „Tatyana”, după „Evgheni Oneghin”, de la „Deborah Colker Dance Company”. Din Franţa a venit trupa de balet a lui Angelin Preljocaj, prezentând coregrafii de Limon, Duato şi Ekman, de la New York, „Juilliard Dance”, dar şi alte renumite formaţii din India şi Australia.

Nu putem să nu amintim şi de proiectul „Speed of Light”, care a iluminat colina Arthur’s Seat, simbolul Edinburghului. Festivalul se va închide cu „Virgin Money Fireworks Concert”, oferit de „Scottish Chamber Orchestra”.

Ca o noutate la această ediţie, Florenţa s-a înfrăţit cu Edinburgh, luând naştere „Florence For Fringe”, prima ediţie a concursului dedicat Companiei de teatru şi dans din Toscana. Deosebit de aplaudat spectacolul de dans în coregrafia Francescăi Selva.

După câte se poate observa, Edinburgh înseamnă un amestec fantastic între culturi, ţări şi artişti. Filosofia Festivalului este aceea de a da spaţiu tuturor artiştilor.

În exclusivitate, Constantin Chiriac, de la Edinburgh

Swift, povestitorul. Foto Sebastian Marcovici

Constantin Chiriac, Directorul Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, ne declara, prin telefon: „Publicul a fost surprins şi bulversat de reprezentaţiile cu «Călătoriile lui Gulliver», în regia lui Silviu Purcărete. Rar mi-a fost dat să văd aplauze, tropăituri, fluierături, după un spectacol care este profund tulburător. Publicul a dat pur şi simplu năvală. Cinci spectacole, jucate sold out, la King’s Theatre, un teatru cu o capacitate de 1.700 de locuri. Este pentru prima dată când un teatru românesc este comisionat de Festivalul de la Edinburg. Este rezultatul triumfului din 2009 cu «Faust». De altminteri, locul în care am jucat «Faust», o hală imensă ca un târg de vite, graţie acelui succes, a fost transformată într-un «Centru Regal de Artele Spectacolului», unde sunt trei scene pe care joacă acum polonezul Grzegorz Jarzyna, Christopher Marthaler şi Ariana Mnouchkine.

Spectacolul a primit cinci stele, o încoronare extraordinară ţinând cont de faptul că un succes e mai uşor să-l câştigi decât să-l păstrezi. Au fost reacţii absolut extraordinare ale trupei de actori a Arianei Mnouchkine şi a celei a lui Marthaler, ale productorilor britanici, care au fost entuziasmaţi, dar şi ale presei, iar publicul a ovaţionat îndelung. Potrivit jurnaliştilor britanici, viziunea lui Purcărete este una inedită, a grotescului în varianta sa grandioasă, spectacolul neavând ca miză respectarea firului narativ original, ci fiind mai degrabă o producţie extrem de vizuală, o lume a visului. Graţie succesului de aici, Jonathan Mills, directorul Festivalului de la Edinburgh, a făcut o invitaţie teatrului nostru şi lui Silviu Purcărete de a crea un spectacol special pentru 2014. Datorită succesului avut la Festivalul de la Dublin, «Abbey National Theatre», «Festivalul de la Cork» şi «Lyric Theatre» din Belfast s-au arătat deosebit de încântate de prezentarea spectacolului pe scenele lor, anul viitor. De asemenea, Festivalul de la Ierusalim doreşte să programeze spectacolul în 2013. Acelaşi lucru şi pentru Stuttgart. E un motiv de mândrie pentru noi, pentru România, ca în cel mai important festival din lume să repurtăm un asemenea succes”.

„Călătoriile lui Guliver” este o producţie a Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, în parteneriat cu Festivalul de la Edinburgh şi constituie o abordare inovativă a romanului lui Jonathan Swift.

Povestea spectacolului este concentrată asupra celei de a patra părţi a romanului lui Jonathan Swift, unde este descrisă ultima călătorie a lui Gulliver, un fel de Biblie pentru irlandezi şi pentru tot spaţiul anglo-saxon. Spectacolul, deşi nu are un text teatral, este ţesut într-o teatralitate uimitoare. Provocarea şi inovaţiile de care se bucură creaţia regizorală a lui Purcărete provin şi din faptul că spectacolul se bazează pe un roman, şi nu pe un text teatral. Regizorul minimalizează importanţa cuvântului cu conştiinţa că de cele mai multe ori o utilizare excesivă a acestuia îl sleieşte de puterea de a transmite esenţa. Atenţia spectatorului este captivată din primele momente, când pe scenă intră un cal, fiind menţinută apoi de apariţia unui copil care spune povestea lui Gulliver, cât şi de jocul celorlalţi actori, a căror improvizaţie, sincronizare şi mimică îi conferă o extraordinară expresivitate. Dramatizarea textului este departe de structura unei biografii, concentrându-se asupra proiectării unei lumi decandente. Realitatea este filtrată prin conştiinţa lui Gulliver, protagonistul ne este înfăţişat în uniforma unui judecător, care, chiar înainte de a valida întâmplările pe care le vom descoperi treptat, cunoaşte sentinţa. Spectacolul „Călătoriile lui Gulliver” este o colaborare între regizorul Silviu Purcărete şi muzicianul irlandez folk şi rock Shaun Davey.

Ofelia Popii în lumea lui Gulliver

Seria de exerciţii scenice coordonate de regizorul Silviu Purcărete îşi propune o abordare inedită a romanului lui Swift în care fantezia se împleteşte cu o aspră satiră politică. Având ca suport partitura originală semnată de compozitorul irlandez Shaun Davey, creatorul suitei muzicale pentru „Vocile din Cimitirul Vesel” de la Săpânţa, producţia lui Silviu Purcărete reuneşte aspecte sociale şi culturale ale lumii din jurul nostru explorând teme ca visul, călătoria, exilul, emigrarea, singurătatea şi apartenenţa. „Foarte puţină lume a citit această carte. Majoritatea am văzut un film de desene animate ce ne-a plăcut foarte mult şi de aceea credem că ştim ce este Gulliver; acea poveste extraordinară cu nişte pitici şi un uriaş. În toate ţările există o versiune abreviată, tipărită, pentru copii. În momentul în care te apuci să citeşti această carte de la început până la sfârşit, inclusiv ultima parte, constaţi nu numai că nu este un text dramatic, dar că este unul dintre cele mai morbide şi sinistre lucruri scrise vreodată… una dintre cele mai teribile, mai negre viziuni asupra fiinţei omeneşti.”

Costumele actorilor aduc de asemenea un plus de valoare spectacolului, făcând trimitere la satira politică. Scenograful Dragoş Buhagiar şi regizorul Silviu Purcărete au ales o imagine puternică pentru a deschide spectacolulul, o scenă acoperită cu paie pe care apare un cal adevărat.

Din distribuţie fac parte Ofelia Popii, Veronica Arizancu, Diana Fufezan, Tomohiko Kogi, Adrian Matioc, Ciprian Scurtea, Cristian Stanca, Raluca Iani, Alexandru Malaicu, Serenela Mureşan, Adrian Neacşu, Alexandru Nicoară, Eduard Pătraşcu, Cătălin Pătru, Cristina Ragos, Natalie Sigg, Pali Vecsei şi Corina Vişinescu.

Călătoriile lui Gulliver la Edinburgh

Sub titlul „The Swift route to success”, Mark Brown, de la „Sunday Herald”, titrează: „Regizorul Silviu Purcărete este un artist extraordinar de senzual şi imaginativ. Şi de această dată străluceşte cu spectacolul după Jonathan Swift, satira Gulliver, cu compania actorilor de la «Teatrul Radu Stanca» din Sibiu. Calul adus pe scenă este adevărat, iar restul hergheliei este interpretat de actriţe în costume simple, dar eficiente. Purcărete reflectă, cu un umor nebun, uimirea lui Gulliver în faţa abilităţii cailor de a comunica unii cu alţii.

Există o comedie neagră în scena strălucit realizată în care femeile îşi vând copiii, aleşi pentru a fi gătiţi. Inspirată de satiricul eseu «A modest Porposal (Pentru a preveni situaţia în care copiii irlandezilor săraci să fie o povară pentru părinţii lor sau pentru ţară…)», scena este un şocant testament genuin care continuă forţa satirică a lui Swift. Pe măsură ce producţia avansează de la un tablou vivant la altul, spectatorul este uluit nu numai de creativitatea lui Purcărete, dar şi de extraordinara sa capacitate de a folosi o largă arie de metode teatrale. În Brobdingnag, de exemplu, uriaşii sunt reprezentaţi prin ingenioasa şi ilara modalitate a teatrului de umbre. Acompaniaţi de muzica frumoasă şi de performance-urile live, şi cu o atentă folosire a luminilor, excelentul cast al «Teatrului Radu Stanca» învinge provocările fizice şi vocale, creând un spectacol rafinat care reflectă într-un mod imaginativ temele lui Swift”.

Presa britanică elogiază inventivitatea lui Purcărete

Joyce McMillan de la „Timeless Classic” aprecia entuziasmată, prezentând spectacolul de cinci stele: „Au numit «Călătoriile lui Gulliver» aceste 90 de minute formidabile şi uneori luminoase, atât de aclamate, ale spectacolului lui Silviu Purcătrete cu «Teatrul Radu Stanca».

Într-adevăr, spectacolul pare mai curând o călătorie imaginară în mintea tulburată a autorului lui Gulliver, Jonathan Swift, marele scriitor satiric al secolului al XVIII-lea, reprezentat aici atât prin imaginea sa agonică, dar şi printr-un băiat cu ochii mari, alter ego-ul lui mai tânăr

Aşezaţi pe scena care seamănă cu un ţărm de mare spălat de lumină – dar transformată rapid de cei 19 artişti ai puternicei companii într-un spital sau o stradă de oraş, spectacolul lui Purcărete este inspirat cu precădere din a patra parte a romanului, în care Swift învaţă să admire nobila rasă a cailor care conduc ţara pe care o vizitează, şi să dispreţuiască pe Yahoos, o apăsată caricatură a tot ceea ce rasa omenească are mai rău.

Imagine din spectacol cu Gulliver

Exporând simţul ascuţit cu care Swift se prezintă ca un membru al acestei specii nebune, Purcărete coboară în profunzimile imaginaţiei, în numărarea oribilă a luptelor, în sugestia satirică potrivit căreia irlandezul ar trebui să-şi vândă copiii pentru hrana oamenilor şi, mai ales, pentru mândrul său dezgust sexual.

Cu fostul episcop Holloway citind cuvintele bătrânului Swift, acest spectacol puternic coregrafiat se prezintă ca un remarcabil tribut adus de secolul XXI unui scriitor care a anticipat dezgustul de sine al epocii noastre…”.

Străzile din Edinburgh sunt invadate de spectatori

Jurnalista Lyn Gardner, de la „The Guardian”, scria: „Regizorul român Silviu Purcărete – la 62 de ani, încă un copil teribil, capabil să livreze imagini vizuale puternice, şocante – oferă o adaptare coşmarescă a romanului satiric al lui Swift, văzut prin ochii unui copil. Copilul întoarce solemn paginile unei cărţi. Cine este? Tânărul Swift care îşi imaginează lumea? Gulliver însuşi? Sunt oare unul şi acelaşi?

Nu vă faceţi o impresie greşită, nu este o piesă pentru copii. Purcărete distruge imaginea potrivit căreia opera lui Swift este o încântătoare fantezie copilărească. Timp de 90 de minute, imaginile spectacolului sunt însoţite de muzica minimalistă a lui Shaun Davey, funcţionând ca o serie de imagini viscerale create de nebunia umană, mai curând decât de coerenţa narativă”.

Criticul de teatru Dominic Cavendish, de la „The Telegraph”, comenta: „Legendarul regizor român Silviu Purcărete oferă o montarea îndrăzneaţă, dinamizată de muzica minimalistă a lui Shaun Davey, vibrantă şi melancolică. Cu interpretarea unică şi viscerală a câtorva teme morbide din carte, «Teatrul Radu Stanca» din Sibiu a creat o operă curajoasă care rămâne în mintea telespectatorului şi prin virajele de la scenele care ilustrează nihilismul gol de sens şi sentiment, la cele de nebunie ludică. Spectacolul pare a fi genul de operă de care Swift însuşi s-ar fi bucurat. Fără a fi dramatic, în orice caz, această versiune este mai mult fantasmagorică, aş spune chiar pesimistă şi tristă. Cei care doresc obişnuita fidelitate faţă de satira din 1726 a lui Swift trebuie să o caute în altă parte. Purcărete se inspiră şi din alte texte ale lui Swift, inclusiv din batjocoritorul eseu «A Modest Proposal». Scenele din Lilliput sunt evocate strălucit prin folosirea celor mai simple mijloace – umbre pe ecran alb, care corespund micilor figuri ale lui Gulliver”.

Cei trei tenori chinezi, interpretând arii din opere

Articolul publicat de criticul Dominic Cavendish în ediţia din 3 august a cotidianului britanic „The Telegraph” nominalizează spectacolul „Călătoriile lui Gulliver” alături de nume celebre ca cel al actorului din „Baywatch”, David Hasselhoff, sau faimoasa companie „Mariinsky Ballet” din Rusia.

Anna Burnside, de la „The Independent”, nota: „«Teatrul Radu Stanca» din Sibiu este cunoscut pentru producţiile sale epice, iar Silviu Purcărete este un nume de vârf al regiei europene. Spectacolul se dovedeşte a fi, încă o dată, una dintre extravaganţele vizuale ale lui Purcărete în această adaptare liberă a satirei lui Swift din secolul al XVIII-lea… Imaginile vorbesc de la sine: drumurile urmate de bancherii în formaţie, îmbrăcaţi în costume cu cravate, care se aşază. Îşi deschid servietele, îşi sparg în cap ouăle fierte tare şi le mănâncă. Doi imenşi şobolani aleargă prin scenă, atât de dezgustaţi de oameni încât nici măcar nu-i mănâncă. Purcărete foloseşte mijloacele vechii şcoli teatrale şi scoate din mânecă mari efecte”.

Ylva Kihlberg în The Makropoulos Case de Janacek

Conform publicaţiei „edinburghspotlight.com”, spectacolul este o colecţie de tablouri care „au de-a face mai mult cu teatrul corporal decât cu arta dramatică tradiţională”.

„O femeie îmbrăcată în cal boţeşte pagini din opera lui Jonathan Swift. Din imaginile spectacolului montat la Sibiu, este clar că opera regizorului Silviu Purcărete «Călătoriile lui Gulliver» este departe de a fi o adaptare mot-à-mot a «Călătoriilor lui Gulliver». „Starea este mai degrabă mizantropică. Nebunia existenţei umane este, în acest spectacol, la paradă, fie că este vorba de bătrâneţe, cu suflul ei bolnăvicios, sau de ultimul lot de copii nou născuţi, ce va perpetua o specie nedemnă”. Potrivit acestei publicaţii, viziunea lui Purcărete este una a grotescului în varianta sa grandioasă, cu ajutorul unor actori experţi în mişcarea corporală expresivă şi în mânuirea de marionete”.

EdinburghFringeFestival Compania Toscana

„Deşi au rădăcini adânci în absurd, câteva scene, care prezintă diferenţa dintre uriaşul Gulliver şi liliputani sunt pline de umor şi excelent realizate, cu ajutorul jocului de umbre sau mimei”, mai notează autorul cronicii.

„«Călătoriile lui Gulliver» nu este o producţie pentru cei care se aşteaptă la o ilustrare fidelă a textului lui Jonathan Swift (…) Cu interpretarea unică şi viscerală a câtorva teme morbide din carte, Teatrul ‘Radu Stanca’ din Sibiu a creat o operă curajoasă care rămâne în mintea spectatorilor. Şi, cu virajele de la scenele ce ilustrează nihilismul gol de sens şi sentiment la cele de nebunie ludică, (spectacolul) pare a fi genul de operă de care Swift însuşi s-ar fi bucurat”.

În timpul Festvalului de la Edinburgh, peste 40 de autobuze au străbătut oraşul având panouri publicitare prin care invitau publicul la Concertul celor trei tenori chinezi. Peste 50.000 de afişe se aflau pe uşile barurilor şi hotelurilor, dar şi pe pereţii Teatrului „Arthur”. Şi asta, dacă ne gândim că, în această perioadă, la Edinburgh s-au aflat peste 6 milioane de vizitatori. Cei trei chinezi sunt Dai Yuqiang, Mo Hualun, Wei Song, care au urcat pentru prima dată pe scena Teatrului „Arthur”, care are o vechime de peste 100 de ani, prezentând muzică de operă italiană, îmbrăcaţi în costume scoţiene. Asta da publicitate!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.