Fostul mare internațional Cristi Chivu a trecut printr-o imensă cumpănă în viață, care s-a petrecut pe data de 6 ianuarie 2010, în timpul meciului Chievo Verona – Inter. Fundașul român a sărit la cap cu un adversar, cei doi s-au ciocnit violent și Chivu a rămas inert pe gazon, în stare de inconștiență.
A fost transportat imediat la spital și operat la cap în regim de urgență, situația sa fiind extrem de gravă. Ulterior avea să suporte și o a doua intervenție chirurgicală tot la cap fără de care medicii nu i-ar mai fi permis să joace fotbal. Și, oricum, de atunci nu a mai jucat până în 2014, când s-a retras, decât purtând permanent o cască de protecție.
Într-un interviu amplu acordat pentru Superbet, al cărui ambasador a devenit, Cristi Chivu a dezvăluit calvarul prin care a trecut o perioadă de timp după revenirea pe teren, fiind obligat luni de zile să ia pastile contra epilepsiei, chiar dacă nu a suferit niciodată de această boală, ci numai preventiv.
Problema este că aceste pastile au avut un efect negativ foarte mare, transformându-l într-o persoană deosebit de agresivă, așa cu numai fusese niciodată până atunci.
Chivu a dezvăluit că nu simte nimic cu 3 degete de la mâna stângă, din cauza loviturii la cap.
„Am avut niște șocuri pe la mână. Eu nu am sensibilitate la 3 degete. Am forță, dar nu simt cu ele. Dacă bag mâna în buzunar și ating ceva, nu îmi dau seama ce ating. Nu știu dacă sunt chei sau altceva. Trebuie să scot din buzunar să văd.
Am făcut două operații. Prima a fost cea care mi-a salvat viața, apoi încă una să îmi acopere cele 4 găuri din cap, să mai pot juca fotbal.
„Luam pastile în anul acela post traumă, cu Champions League câștigat. Eu eram fără țigle pe acoperiș atunci, de la pastile. N-aveam filtre. Colegii o sunau pe Adelina: «E ok acasă, te bate? Că aici rupe vestiarul». Am făcut numai tâmpenii, de care îmi pare rău. După ce am câștigat la Roma le-am arătat semne obscene fanilor. Am bătut un cameraman pe teren.
Ne-am dus la galerie, iar eu călcasem din greșeală pe cablul de la cameră și el tot trăgea, că nu se putea mișca. A venit și m-a împins. Eu nu am simțit, iar el a luat cablul de la cameră și mi-a dat cu el pe spate. Eu am luat casca și i-am aruncat-o în față. Am început să ne batem. Mă mir că nu e video, nicio probă.
Au venit bodyguarzii de la Roma care mă știau și m-au dus în vestiar. Nu am mai stat la celebrarea Cupei. Mourinho a zis că sunt nebun. Apoi, câteva luni mai târziu, l-am bătut pe unul la Bari. Am înțeles apoi că era din cauza pastilelorTrebuia să iau pastile două luni, am luat 8 luni. Trebuia să prelungesc tratamentul. Nu știu dacă am avut vreo criză de epilepsie, dar erau pentru a preveni epilepsia”.