Din zilele ce preced Crăciunul până în primele zile ale Anului Nou, muzica însoţeşte în egală măsură momentele de spiritualitate religioasă şi exploziile de veselie laică.
În jurul Crăciunului, bisericile catolice au programată o serie de concerte de muzică sacră, în versiuni acreditate de Conciliile bisericeşti sau, nu o dată, moderne.
Slujba de la miezul nopţii din ajunul Crăciunului este una dintre cele mai frecventate din an, inclusiv de cei care nu sunt credincioşi practicanţi. Caracterul ei festiv, mulţimea lumânărilor, dar în special muzica o transformă într-o ceremonie aparte. „Cântecul în biserică nu este un act artistic, ci vectorul expresiei credinţei”. Dar parohii bisericilor ştiu foare bine că acest vector al credinţei are mai multă forţă sau măcar atractivitate, dacă nivelul artistic este relevant. Astfel încât, alături de cântecele tradiţionale ale corurilor bisericilor, şi-au găsit loc în această noapte în Paris şi grupuri rock creştine, ca „Glorious” şi „Saint-Rockuptibles”.
Catedrala Nôtre-Dame are propriii profesionişti de clasă, sub tutela „Muzica Sacră de la Nôtre-Dame de Paris”, structură creată în 1991 din iniţiativa Ministerului Culturii, a oraşului Paris şi a Diocezei pariziene, cuprinzând coruri de adolescenţi şi de adulţi, care nu sunt supuşi, de altfel, niciunei formaţii religioase speciale.
Concert de Crăciun la Notre Dame
Deşi sunt recunoscuţi pentru rezerva faţă de scena muzicală anglo-saxonă, francezii ştiu totuşi să aprecieze valorile. După un spectacol cu „Flautul fermecat”, în regia şi scenografia artistului vizual sud-african William Kentridge, care a avut ieri ultima reprezentaţie, Teatrul „Champs-Elysées” şi-a deschis porţile pentru un impresionant oratoriu în trei părţi, „Mesia”, de Haendel, pe un libret de Newburgh Hamilton, interpretat de orchestra şi corul londoneze „Age of Enlightenment”, dirijată de Laurence Cummings, avându-i ca solişti pe soprana Elizabeth Watts, tenorul Nicholas Mulroy, contra-tenorul Timothy Mead şi baritonul Lisandro Abadie.
Compus în 1741 de Haendel, pe texte în limba engleză, compilate de Charles Jennens din „Biblia Regelui James” şi din „Psalmi”, oratoriul „Mesia” a fost interpretat pentru prima dată la Dublin în 13 aprilie 1742, şi, un an mai târziu, a avut premiera la Londra. Deşi fără un succes notabil la început, el a câştigat treptat o mare popularitate, devenind una dintre piesele corale cel mai des abordate în muzica sacră occidentală.
Deşi are o structură asemănătoare celei a operei convenţionale, oratoriul nu are o formă dramatică. Textul lui Jennens era o reflecţie asupra lui Iisus ca Mesia, pornind de la frazele profetice, trecând prin Încarnare, Patimi şi Înviere, până la Gloria în ceruri. Haendel a compus această operă pentru un număr modest de voci şi instrumente. După moarta sa, ea a fost adaptată pentru interpretări de proporţii, cu orchestră şi coruri. În timp, orchestraţia a fost revăzută şi amplificată de mai mulţi muzicieni, printre care şi Mozart. Interpretările moderne sunt însă mai fidele intenţiilor originale ale lui Haendel.
Dirijorul Laurence Cummings
În ceea ce priveşte muzica laică, un loc important în această perioadă a anului îl ocupă comedia muzicală. Până la 1 ianuarie 2012, Parisul este încântat de revenirea la „Théâtre du Chatelet” a spectacolului „Sunetul muzicii”, un musical condus de un maestru al genului, Kevin Farrell, în regia lui Emilio Sagi. Pentru al treilea an consecutiv, compozitorul şi dirijorul american farmecă Parisul. Spectacolul oferit de Crăciun, anul trecut, cu „My Fair Lady”, considerat comedia muzicală a anului 2010, pusă în scenă tot de Emilio Sagi, i-a adus de altfel sălii pariziene supranumele de Broadway-ul de pe Sena.
La actualul spectacol îşi dă concursul orchestra „Pasdeloup” sub bagheta lui Kevin Farrel, acest pianist, orchestrator şi dirijor adulat de 35 de ani pe Broadway, care a lucrat cu artişti ca Lauren Bacall sau Kim Criswell şi care s-a produs la Casa Albă în faţa a trei preşedinţi ai Statelor Unite.
Sala de Aur de la Musikverein, unde are loc Concertul de Anul Nou
Este dificil de imaginat Anul Nou fără tradiţionalele valsuri ale Vienei. Dorind mai mult decât retransmiterea celebrului concert anual de la Musikverein, Orchestra Naţională a Belgiei invită anul acesta familia Strauss şi pe contemporanii ei la Palais des Beaux Arts din Bruxelles. Nemuritoarea muzică scrisă de Johann Strauss tatăl şi de cei trei fii ai săi promite un concert rafinat sub bagheta dirijorului Martin Sieghart, născut la Viena, cu uvertura la „O noapte în Veneţia”, „Leichtes Blut, op 319”, „Annen-Polka, op. 117”, „Banditen Galopp, op. 378”, „Im Krapfenwald’l, op. 336”, „1001 Nacht (Intermezzo)”, „Warschauer Polka, op. 84”, „Wein, Weib und Gesang, op. 333”, „Tritsch-Tratsch-Polka, op. 214”, „An der schönen, blauen Donau, op.31”. Li se adaugă „Loreley Rheinklänge, op. 154”, „Sperl-Galopp, op. 42”, „Wo die Zitronen blühen, op. 364”, „Radetzky-Marsch”, „Seufzer-Galopp”, de Johann Strauss, „Delirienwalzer”, de Josef Strauss…
Desigur, ca în fiecare an, de 1 ianuarie, cei 52 de muzicieni ai „Wiener Hofburg Orchester” şi mai mulţi solişti internaţionali, sub bagheta lui Gert Hofbauer, vor interpreta cele mai populare piese muzicale, de la valsuri şi operete de Johann Stauss, Emmerich Kalman, Franz Lehar la arii şi duete din opere de Wolfgang Amadeus Mozart. Anul Nou începe la Viena cu Uvertura la „Liliacul”, cu „Frumoasa Dunăre albastră”, cu „Flautul Fermecat”, „Văduva veselă”, „Marşul lui Radetzky”…
