Miza controlului bugetului asigurărilor de sănătate nu se joacă în România, iar politicieni zeloşi în obedienţa lor externă, de preferinţă cât mai îndepărtată, au promis şi marea şi sarea, că doar nu hazardul l-a adus pe fostul director al Regiei Sării la preşedinţia Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate. Ce l-a recomandat pe acest cetăţean să fie garantul financiar al sănătăţii naţiunii? Performanţa de a transforma „salina Europei”, adică România, în importator de sare?! Dar nici predecesorii săi, chiar cei proveniţi din lumea medicală, nu au făcut dovada unei competenţe speciale, afară de a fi, la rândul lor, nişte marionete politice ale guvernelor vremelnice.
Istoricul de 15 ani al evoluţiei contractului pentru realizarea Sistemului Informatic Unic Integrat al Asigurărilor de Sănătate o dovedeşte cu prisosinţă. În anul 1998 a fost elaborat caietul de sarcini al contractului de achiziţie al serviciilor de proiectare şi realizare a Sistemului Informatic Unic Integrat al Asigurărilor de Sănătate. Un an mai târziu, licitaţia este câştigată, probabil de către cine nu trebuia în perspectiva noului ciclu electoral, dacă avem în vedere că, în septembrie 2001, compania câştigătoare s-a asociat cu SIVECO România, iar contractul cu CNAS se definitivează în anul următor, 2002, pentru a fi pornit în martie 2003 şi suspendat în luna noiembrie a aceluiaşi an. În anul electoral 2004, fiindcă altfel nu se putea, intra la negocieri Hewlett-Packard România, pentru ca, în luna decembrie 2004, noul guvern să blocheze contractul. După 10 luni, în octombrie 2005, se încheie un Act Adiţional pentru reluarea proiectului. Nu ştim când şi ce s-a finalizat, dar este dat cert că, în luna iulie 2010, apare necesitatea unui nou contract pentru Sistemul Informatic Unic Integrat Centralizat. Ceea ce poate să însemne că s-au dezvoltat componente dezarticulate ale sistemului, ce trebuiau adunate într-o concepţie elaborată post-factum? Adică, modelul a fost „Clayton”, dar în stilul lui „nea Gheorghe”?!
Pe ultima sută de metri, la vreo rectificare bugetară, în luna august 2011 se mai încheie un contract pentru realizarea versiunii particulare a Sistemului Informatic Unic Integrat pentru Casa de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Securităţii Naţionale şi Justiţiei.
Până la realizarea sistemului centralizat, cele 42 de case teritoriale de sănătate nu erau interconectate la o bază de date unică, astfel că în anul 2008 se depăşise planul la asiguraţi cu 8,5 milioane peste populaţia României! Se fac investigaţii extinse pentru a se stabili dacă surplusul nu este cumva urmarea capturării asiguraţilor din Bulgaria, Ungaria sau Grecia, pentru a se putea recupera diferenţele de cheltuieli de la 19,5 milioane asiguraţi, conform ultimului recensământ al populaţiei, până la 27 de milioane, nivelul de asigurare a serviciilor până în anul 2008. Dar de când, nu se ştie. Putem doar estima, băbeşte, dar sigur, că delapidarea a atins nivelul unei treimi din bugetul asigurărilor sociale.
Începând cu anul 2010, când au apărut primele date statistice care evidenţiază gestionarea fondurilor, astfel au fost identificate numeroase cazuri care indică adevărate fenomene de criminalitate organizată: reţete eliberate şi decontate pe seama unor persoane decedate; număr foarte mare de internări în spitale fără personal şi capacitate de cazare, pentru care se efectuau decontări pe servicii medicale neacordate; cumpărarea datelor personale ale pacienţilor medicilor de familie (10.000 – 50.000 euro, în funcţie de numărul pacienţilor, ex. 25-30 euro de pacient în judeţul Tulcea).
Raportul Curţii de Conturi din anul 2009 observa că la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, spre deosebire de celelalte case teritoriale de sănătate, nu se utiliza sistemul informatic centralizat, iar numărul asiguraţilor era de 4 milioane, la o populaţie de 1.944.367 de locuitori! Rata jafului a atins nivelul de 100 la sută din buget.
Aceste informaţii fierbinţi nu sunt decât partea vizibilă din satelit a bolilor sistemului de sănătate. Partea nevăzută a aisbergului este mai greu, dacă nu chiar imposibil de cercetat.
Lunar sunt raportate, în medie, 16.551.771 servicii medico-farmaceutice de la un număr de aproximativ 22.198 de furnizori (cu contract).
Media lunară de date acumulate reprezintă 3.420.074 reţete medicale, 601.925 internări, 210.584 certificate medicale, 4.490.649 documente financiare primare, 15.256.160 note contabile, 4.690.008 plăţi, 3.180.496 facturi primite etc. Toate acestea totalizează peste 50 de milioane de documente.
În absenţa cardului personal de sănătate şi a continuării dirijării contribuţiilor pentru asigurări de sănătate la buget, în loc să fie acordate direct beneficiarilor de servicii, care să şi le administreze opţional, tentaţiile statului şi ale politicienilor de a-şi linge mâinile cu care umblă în butoiul cu miere al asigurărilor de sănătate nu vor putea fi stopate.
