Gore îi zice lui Tache. Tache îi zice lui Bebe. Bebe îi zice lui Popescu. Popescu se întoarce către mine. Auzi, stânga nu vrea nimic, să știi. Nu ne ducem la vot. Ba să ne ducem căci stânga există.
Stânga nu vrea nimic pentru că ceva care nu există nu poate avea vreo vrere anume ci doar vrerea îndreptăţită de a se întrupa cumva într-o vrere. Lipsa unei voinţe numite şi indicate, întrupată astfel într-o vrere, ar putea însufleţi Stânga în toate formele ei. Dar această voinţă, nefiind ea înseşi vrerea cuiva anume, nici ea nu poate exista. De ce această joacă serioasă în marginea unui nefiind? Pentru că acest nefiind este nefiind din pricina procesualităţii lumii.
Căci nu poţi împărţi procesualitatea în nici un fel în porţii egale, porţiile fiind vălurite întotdeauna şi numai iluzoriu egale. Porţii sau părţi, sau felii sau mai degrabă valuri căci valurile explicitează aşa cum se cuvine iluziile noastre deşarte, înforţările noastre, gesturile noastre dramatice, heirupiste, lipsite de sare şi piper, melancolice sau inexplicabile, aşa, ca o ploaie cu broaşte, undeva, la margine de lume decadentă, însufleţită doar de bârfă, de păcăleală, de fabulă şi ambuscadă intelectuală. Stânga nu există pentru că bipolaritatea nu există. N-ar exista nici dreapta dar dacă fiinţa se poate explicita prin propriul ei travaliu, prin propria ei valorizare liberă şi asumată, atunci dreapta trebuie să existe nu pentru că ar fi o vrere a cuiva, nu pentru că o voinţă ar vrea să voiască existenţa dreptei ci pentru că dreapta este esenţa procesualităţii, fie a fiinţei, fie a naturii.
Căci nu e egalizare, nu o echilibrare, nu o egalitate produce vălurirea tuturor în universul vălurit ci tocmai libertatea şi asumarea. În definitiv, rostogolindu-se dintr-un iluzoriu echilibru, dintr-o fantomatica stare de egalitate cu alte pietre, o piatră anume, observată ca fiind o anume piatră, se rostogoleşte procesual, lipsind peisajul de iluzoriul echilibru, într-o libertate stranie a văluririi fără de oprire. Socialismul ar fi dar nefiind stânga, la fundament, socialismul este numai o ipostază a utopiei, o mască a unui nefiind. Instrumentarea socialismului e un fel de înregimentare în plictis, în habotnicie, în declamaţie sau în iubire vremelnică. Pus în mare pericol, statul devine ireal în socialism iar socialismul, în perversitatea lui, potriveşte un trend de viitorime, straniu, de neconceput, numindu-l ţanţoş, comunism. Dar stânga a fost tot timpul imperială. Are aceasta stare a ei, Imperială. Este un mare ascuns al conceptului iluzoriu de stânga.
E starea imperială a mediocrităţii care, speriată de inutilitatea ei in univers, se iubiceşte cu fantasma stângii, dedulcindu-se la degustul puterii, pentru a se salva de singurătatea care o răpune, acolo, lăuntric, fără drept de apel. Stânga a fost întotdeauna imperială dar milioane de oameni s-au păcălit mortal crezând că iluzoria stângă i-ar salva din impropriul fiinţei în universul vălurit. Imperială fiind ca stare, stânga e convenabilă, din punct de vedere istoric, tuturor momentelor imperiale fie dinspre exterior spre interior, fie dinspre centru spre periferie şi viceversa.
Stânga e mai mult decât masele frenetice cântând şi dănţuind fantomatic, cucerite de ideea plictisului total, dulce şi odihnitor prin dominaţia multului produs de cei mulţi. Stânga e mai mult decât noi doi suntem la fel deşi nici fulgii de zăpadă, ce ciudat, nu seamănă unul cu altul, a fi la fel fiind de fapt a fi unul şi acelaşi! Imposibilitatea ar fi că, dacă stânga chiar ar fi reală, liberă şi producătoare de sens, ar însemna că în universul vălurit ar fi doar o singură fiinţă ceea ce, ciupindu-mă de ureche, descopăr că este o mare nerozie. Ai înțeles Bebe?!?
Ei,da,eu sunt stangaci dar mai folosesc si dreapta,ca sa nu uit ca functionez prin doua membre,ca om creat de Univers!Si o stanga in figura,oricand da KO!Exemple?Nu e cazul,sunt prea multe!Si…Bebe e bulversat ca stanga se contopeste cu dreapta,prin partile esentiale,ca apoi sa-si dea palme electoral,pe aceeasi obraji uimind fetisoara inrosita,intrebandu-se cu ce a gresit?!Si au trecut,aproape,30 de ani si am ajuns de unde am plecat,jongland cu anchilozele,fie pe stanga,fie pe dreapta dar cu aceleasi trunchiuri toxice,antomic vorbind!Din prea mult sf,vad extraterestrii ca o rezolvare,ca omul are „sensibilitati”amintiri si ciudatenii!Nu stiu daca am fost la marimea articolului dar e perceptia mea,si in aceeasi nota,fictiva,asupra pucului aruncat pe gheata arenei in care lunecam fara patine,casti si crose,ca tot veni vorba de fulgi de zapada,tot asteptand capitalul care sa ne echpeze!
Dragnea, Dancila,Carmen Dan,Mitraliera ,Flociordache,Tanda si Manda si alti politicieni de stanga din Romania se pot lua de mana cu alti intelectuali de stanga deoarece ideile stângii au fost îmbrățișate de mulți intelectuali din întreaga lume, printre care și câteva personalități, laureate ale premiului Nobel: Albert Einstein, Romain Rolland, Anatole France, George Bernard Shaw, Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre, Pablo Neruda, Heinrich Böll, Gabriel Garcia Marquez, Nadine Gordimer, Jose Saramago, Günter Grass s.a.
Sper sa ia si Dragnea sau Vasilica premiul Nobel(suedezu) cu deviza” Nobel esti,Nobel traiesti”