Ce specializări aleg absolvenţii şi care sunt aptitudinile viitorului? Consilier: „Partea financiară poate face ca anumiți adolescenți să nu-și aleagă drumul dorit”

Cotidianul a stat de vorbă cu doi consilieri de carieră care au descris procesul prin care îi ajută pe tineri să găsească ce este potrivit pentru personalităţile şi aşteptările lor. Chiar dacă, într-o primă etapă, părinţii ar dori să influenţeze decizia elevilor de clasa a IX-a sau a XII-a, experţii recomandă ca alegerea să fie a viitorului student.

„Nu ştiu dacă mai ştim în ziua de astăzi cum stau lucrurile”

Cristina Hălbac Cotoară Zamfir este consilier şi psiholog în Timişoara, la Centrul de Consiliere şi Orientare al Universităţii Politehnica. Spune că interesul pentru consliere, înainte de a lua o decizie, este în creştere, chiar dacă, la nivelul consilierilor şcolari situaţia nu s-a schimbat foarte mult în ultimii ani în România.

„Vin şi cu idei preconcepute, dar cei mai mulţi vin pentru că nu ştiu ce să facă, în ce zonă să se îndrepte. Cei care au nişte idei foarte clare în minte nu vin la consiliere. Lucrăm cu teste de aptitudini Cognitrom. Nu ştiu dacă mai ştim în ziua de astăzi cum stau lucrurile. Vorbim de creativitatea care ne salvează, când Chat GPT ştie matematică şi informatică, scrie deja cod. Un copil care care desenează foarte bine poate să aibă un potenţial fantastic, să câştige în faţa celor care au 10 pe linie.

Eu îmi centrez activitatea pe abilităţile viitorului şi nu pe meseriile viitorului. Peste 5 sau 10 ani, 80% dintre meseriile care vor exista nu sunt deja inventate. Atunci nici nu îmi doresc să bag copiii într-o cutie.”

Specialista spune că tinerii ar trebui să se concentreze pe înclinaţiile native şi muncă pentru a îşi garanta un parcurs profesional de succes şi de lungă durată.

„Abilităţile viitorului ţin de foarte multă creativitate, indiferent de cum se schimbă piaţa muncii, IT-şti sau arhitecţi, specialişti în comunicare sau altceva, trebuie să fim creativi, să avem o deschidere spre nou, să învăţăm tot timpul. Le spun tot timpul studenților şi elevilor care vin că trăim nişte vremuri nu care nu trebuie să punem toate ouăle în acelaşi coş.

Recomandarea mea este să se gândească la două domenii care li se potrivesc, nu pentru a face două facultăţi, ci pentru a avea planul A şi planul B, pentru a vira foarte uşor. Flexibilitatea contează foarte mult şi va conta şi mai mult în câțiva ani.”, spune psihologul.

Aceasta spune că uneori o alegere poate fi temporară şi din cauză că sistemul se schimbă în ani şi pentru că evoluăm ca oameni, dar reprofesionalizarea nu trebuie să fie privită ca o tragedie.

„Vreau să ajung la o facultate cât mai departe, tocmai ca să scap de tata”

Cătălina Chifu este consilier în Bacău, deşi recunoaşte că cei mai mulţi elevi se îndreaptă înspre domenii tehnice, medicină sau drept, spune că vocaţia ţine de alte resorturi.

„Dacă, să zicem, ai ca valoare sau ca motivație să câștigi foarte mulți bani, să ai o meserie de succes, cum mulți tineri își doresc în ziua de astăzi, atunci da, putem să vorbim de meseriile viitorului. Numai că, din punctul meu de vedere, ce aș putea eu să-i spun unei adolescente, de care îmi amintesc acum, care a venit în consiliere și mi-a povestit cu câtă pasiune croșetează la 16 ani?

Ce aș putea să-i spun? Că ea nu are niciun viitor? Pentru mine, vocația înseamnă cu totul altceva.Să faci cu pasiune și din suflet o anumită meserie, profesie, înseamnă să-ți urmezi pasiunile și să fie în concordanță și cu abilitățile tale, și cu valorile, dar și cu motivațiile.”

De ce trebuie să țină tinerii cont

În experienţa sa de consilier recomandă şi o documentare minuţioasă şi mai ales, independența deciziei, mai ales atunci când intervin ambiţiile părinţilor, ceea ce nu este un fenomen rar întâlnit.

„E clar că trebuie să avem mai multe abilități, dar nu putem toți să ne ducem în zona aceea de tehnologie, de digitalizare. N-ar mai exista alte meserii și poate că ne-am sabota singuri și s-ar pierde multe meserii doar pentru că ne axăm pe aceste meserii ale viitorului.

Din păcate, influența părinților este foarte mare. Avem aici mai multe categorii: părinți care își susțin necondiționat copiii și le dau libertatea, îi trimit în consiliere tocmai pentru a-și descoperi vocația, iar acesta este cel mai fericit caz. Dar avem și părinți care își trimit adolescenții în consiliere în ideea că poate consilierul îl convinge să nu meargă pe direcția aceea. Ceea ce este clar că nu reprezintă rolul nostru. Nu asta înseamnă consilierea și nu acesta este rolul nostru: să convingem copilul să-și omoare visul.

Sunt părinți pe care nu reușim, într-un final, să-i convingem că adolescentul trebuie ghidat, nu forțat. Cel puțin cu generația din ziua de astăzi nu mai merge să impunem anumite lucruri. Nu vom face decât să-i înstrăinăm și să rupem legătura.

Adolescenți care îmi spun: Vreau să ajung la o facultate cât mai departe, poate în București, tocmai ca să scap de tata”, spune consiliera.

Munca de informare despre ce provocări aduce o anumită meserie este făcută de elevi, în acest proces, şi cea mai benefică este interacţiunea cu profesionişti din domeniu, mai ales în mediile în care în mod obişnuit, informaţia lasă prea mult loc imaginaţiei sau idealizărilor, spune specialista.

„În primul rând, discut ce presupune profesia respectivă, pentru că, oarecum, din afară vedem doar lucrurile frumoase din avocatură, din medicină. Îi încurajez, de exemplu, să vorbească cu profesioniști. Am și un set de întrebări mai complexe, inclusiv despre părțile mai puțin bune, dincolo de ceea ce vedem noi.

Îi încurajez să facă exercițiul acesta. Chiar să meargă, de exemplu, în spitale, dacă vor medicină, și să vadă ce presupune profesia de medic. Sau, la fel, în instanță, dacă își doresc să devină avocați. Și da, partea financiară poate face anumiți adolescenți să nu-și aleagă drumul dorit, tocmai pentru că depind financiar de părinți.”.

Alegerea nu este întotdeauna una conştientă, elevii pot acţiona fie din cauza unor influenţe sau chiar ca o reacţie la o frustrare, tocmai de aceea sistemul de consilieri din şcoli din România ar trebui să devină o prioritate pentru şcoli şi Ministerul Învăţământului.

Un studiu realizat de Cognitrom, o organizație de cercetare-dezvoltare în domeniul psihologiei, arată că problema nu este lipsa structurilor instituționale pentru consilierea și orientarea în carieră, acestea fiind în mare parte adecvate, ci modul în care se desfășoară efectiv procesul: activitățile de orientare sunt adesea punctuale și neobligatorii, nu există un ghid metodologic unitar, iar implicarea părinților și a cadrelor didactice rămâne redusă. Studiul menţionează că prioritatea ar trebui să fie optimizarea procesului de consiliere, nu crearea unor noi structuri instituționale.