China învață din experiența Statelor Unite în Iran. Analiză CNN

CNN a stat de vorbă cu mai mulți experți din China sau Taiwan, dar și din alte părți ale lumii despre cele două luni de război din zona Golfului Persic, dar și despre lecțiile care se desprind de-aici și despre cum ele ar putea influența un potențial conflict între China și SUA.

Conform acestor experți, China tinde să-și supraestimeze capacitățile militare, e lipsită de experiență propriu-zisă pe câmpul de luptă și are o viziune îngustă asupra conflictului și a consecințelor acestuia.

China trebuie să-și consolideze capacitățile defensive

Fu Qianshao, fost colonel în forțele aeriene chineze, spune că Armata Populară de Eliberare (APE) trebuie să-și consolideze capacitățile defensive. Iranul a găsit modalități de a ocoli extrem de sofisticatele sisteme antirachetă americane precum  Patriot sau Terminal High-Altitude Area Defense (THAAD).

„Trebuie să depunem eforturi semnificative pentru a identifica slăbiciunile din defensivă, pentru a ne asigura că rămânem invincibili în viitoarele războaie”, a declarat Fu pentru CNN.

În ultima perioadă, APE și-a extins rapid capacitățile ofensive, adăugându-și în arsenal rachete cu vehicule hipersonice de planare care pot evita interceptorii și platformele care le pot lansa.

De asemenea, APE a fost înzestrată și cu avioane de vânătoare stealth de a cincea generație, într-un ritm rapid și va putea dispune de 1.000 de avioane de tip J-20, care pot desfășura misiuni precise pe distanțe lungi, conform think tank-ului britanic RUSI.

China mai are în lucru și un bombardier cu rază lungă de acțiune, similar celor americane precum B-2 sau B-21.

Din punct de vedere defensiv, însă, lucrurile nu stau la fel de bine.

Iranul a reușit să „penetreze” defensiva americană din Golful Persic, folosind tehnologie militară rudimentară și relativ ieftină. În același timp, armamentul folosit de SUA contra Iranului a fost mult mai sofisticat, care le-a permis să distrugă totul de la lansatoare de rachete la nave militare și poduri.

Fu spune că aceasta este o combinație pe care Beijingul trebuie să o planifice.

„Trebuie să investigăm mai mult pentru a proteja eficient siturile, aerodromurile și porturile noastre cheie împotriva atacurilor și raidurilor”, a spus el.

Punctul nevralgic este Taiwanul

Când vine vorba despre un posibil conflict între China și SUA, privirile se mută asupra Taiwanului și a strâmtorii care separă insula de China.

China și-a manifestat în mai multe rânduri dorința de „reunificare” cu Taiwanul (în ciuda faptului că n-a controlat niciodată insula), iar președintele Xi Jinping nu a exclus un conflict armat.

În eventualitatea unui astfel de conflict în Taiwan, analiștii susțin că APE se poate compara atât cu SUA în ceea ce privește tehnologia militară sofisticată, cât și cu Iranul în ceea ce privește producerea de drone de mare volum, la costuri mici.

„Rachetele cu rază lungă de acțiune și roiurile de drone vor juca cu siguranță un rol cheie în operațiunile militare comune ale Chinei împotriva Taiwanului”, a declarat pentru CNN Chieh Chung, cercetător asociat la Institutul pentru Cercetare în Apărare și Securitate Națională din Taiwan.

Întrebarea este dacă asta e suficient pentru a garanta o victorie a Chinei împotriva Taiwanului. Unii experți sugerează că Taiwanul va fi incapabil să facă față.

Ofensiva este mai costisitoare

Contramăsurile taiwanezilor bazate pe utilizarea dronelor sunt ineficiente, susține un raport recent al unui organism de supraveghere guvernamentală. Asta nu înseamnă că Taiwanul nu va îmbunătăți aceste contramăsuri.

Gene Su, directorul Thunder Tiger, producătorul de drone din Taiwan a făcut apel la investiții mai mari în capacitățile de producție.

„Trebuie să producem continuu, zi și noapte, pentru a ne contracara inamicii”, a spus el.

SUA învață, de asemenea și recunosc că, în eventualitatea unui conflict între China și Taiwan s-ar putea trezi în rolul de apărător, iar nu în cel de atacator.

Acest lucru ar putea reprezenta un avantaj. Dronele fac războiul mult mai costisitor pentru partea ofensivă, a declarat șeful Comandamentului Indo-Pacific al SUA, amiralul Samuel Paparo, în cadrul unei audieri în Senatul SUA din aprilie.

În cazul în care China ar invada Taiwanul, iar SUA ar lua parte la apărarea insulei, distrugerile produse de drone fiecarei nave sau avion chinez agresor, precum și trupele pe care le transportă, sunt mult mai scumpe decât dronele care le-ar putea distruge. Acesta este un factor de descurajare demonstrat în războiul din Iran, unde Marina SUA, precaută în privința războiului asimetric al Iranului, a trimis rareori nave prin Strâmtoarea Ormuz în Golful Persic.

Paparo a pledat pentru umplerea Strâmtorii Taiwan cu drone, atât în aer cât și pe apă sau chiar sub ea. E o sugestie de care Beijingul a luat, cu siguranță, notă.

Greșeli strategice. Inamicul are întotdeauna un cuvânt de spus

La mai mult de două luni de la începutul conflictului din Iran, analiștii încă se întreabă cum de americanii nu au luat în calcul faptul că iranienii vor închide Strâmtoarea Ormuz. Sau cum se face că guvernul încă funcționează, în ciuda loviturilor primite.

„Victoriile tactice nu sunt egale cu rezultatele politice”, a declarat pentru CNN Craig Singleton, cercetător senior la Fundația non-partizană pentru Apărarea Democrațiilor (FDD).

„Presiunea militară … nu s-a tradus în mod clar într-o soluționare politică durabilă.”

„Pentru China, aceasta întărește o lecție fundamentală: succesul pe câmpul de luptă nu duce automat la rezultatul scontat.”

Rolul important al veteranilor și lipsa de experiență în luptă a APE

APE are însă un mare dezavantaj: lipsa de experiență în luptă. Ultima oară când APE a luat parte la o bătălie pe câmpul de luptă a fost în Vietnam, în 1979. De atunci, US Army a dus ample campanii în Irak, Afghanistan, Kosovo sau Panama, pentru a numi doar câteva.

Lipsa experienței în luptă se traduce prin lipsa eventualilor veterani, care să fie folosiți în cazul în care, în următorul deceniu, ar izbucni un război între SUA și China. În acest caz SUA s-ar putea folosi de personalul care luptă în actualul conflict (și nu numai), pe când China nu pur și simplu nu ar avea oameni care să fi experimentat direct războiul.

Drew Thompson, cercetător senior la Școala de Studii Internaționale S. Rajaratnam din Singapore, a oferit un exemplu istoric, de la ultima dată când SUA și China s-au angajat în luptă, în Războiul din Coreea.

China avea avioane de vânătoare mai bune, MiG-15 de fabricație sovietică. Însă piloții americani, deși zburau cu avioane F-86 inferioare, se descurcau mai bine. Asta pentru că mulți dintre ei au adus în războiul aerian experiența celui de-al Doilea Război Mondial.

Lecția a fost „un pilot excelent într-un avion mediocru va învinge întotdeauna un pilot mediocru într-un avion excelent”, a spus Thompson.

Internaționalizarea conflictului și consecințele imprevizibile

O lecție importantă, în ceea ce privește Iranul, este că, în lupta cu un inamic, fie el și inferior, eliminarea liderului nu însemnă automat prăbușirea regimului. Mai mult, regimul se poate consolida, iar acțiunile pe care le întreprinde pot internaționaliza conflictul, ducând la consecințe greu de imaginat.

„Capacitatea Iranului de a valorifica un punct de blocaj și de a ingera riscuri în lanțurile de aprovizionare globale arată cât de repede se poate internaționaliza un conflict localizat”, a declarat Singleton de la FDD.

„Pentru Beijing, acesta este un avertisment că orice scenariu legat de Taiwan ar implica imediat comerțul global, fluxurile de energie și actorii terți în moduri greu de imaginat.”