Ciudatul Dragnea

Unii ar spune că Dragnea e laș. Alții ar îndrăzni să zică, poate, că e moral. Câțiva vor zice că nu e pragmatic. Cert este că Dragnea a putut schimba legea care nu-i permitea să fie desemnat premier și n-a făcut-o. Apoi, a fost acuzat că a ticluit OUG 13/ 2017 pentru sine, ca să scape de o a doua condamnare, deși modificarea definirii abuzului în serviciu era cerută de o decizie a CCR. (Eu aș îndrăzni să spun că adversarii săi au lucrat pentru ei înșiși, amânând modificarea definirii abuzului în serviciu, și anume ca să-l poată condamna pe Dragnea și să scape, astfel, de concurența sa politică.) Dar ceea ce m-a mirat mereu a fost că Dragnea n-a grăbit amnistia. Era, într-adevăr, o decizie și pentru sine, dar ar fi fost și pentru mulți alții: sute de primari acuzați de conflict de interese, ori de abuz în serviciu.

Înaintea CEx-ului din vară (care a avut loc la Mamaia), opt corifei ai PSD i-au cerut, la o întâlnire premergătoare ședinței, să o convingă pe Viorica Dăncilă să dea o ordonanță pentru amnistie. Dragnea a promis că o va convinge, dar nu a putut trece de voința lui Tudorel Toader, ministrul Justiției. Cei opt au reacționat cu scrisoarea prin care au cerut demisia șefului PSD. Au discutat, apoi, în CEx despre acest subiect. Dragnea le-a spus pesediștilor că nu mai este interesat de subiect!!!

Ciudat. O asemenea declarație va demobiliza primarii, principalele motoare electorale ale partidului. Bașca faptul că era o promisiune personală a șefului PSD către primari.

E de înțeles că Dragnea vrea să fie victimă fără șanse de scăpare? Sau ar fi de înțeles că, într-un moment super-mediatizat, Dragnea a vrut să lase impresia că amnistia care va veni nu s-a făcut sub presiunile sale, ci ale bazei partidului?

Fără amnistie, Dragnea este la câțiva pași de pușcărie.

Chiar atât de mult se ferește șeful PSD de reproșul că legiferează pentru sine?! Fără amnistie, Dragnea nu mai are decât șansa unei grațieri decretate de urmașul lui Iohannis la președinție. Dar o grațiere nu șterge fapta din cazierul juridic.

Să joace, oare, șeful PSD pe acest pariu al prezidențialelor? Mizează, oare, pe un anume ecou internațional care s-ar întoarce împotriva „călăilor” săi? Motivația completului de trei judecători ai ÎCCJ ar putea isca un asemenea ecou, dar iată că ecoul nu a apărut. A apărut, în schimb, o argumentație că fapta pentru care este judecat este deja prescrisă. Un fir subțire de care atârnă libertatea sa. Pe ce mai poate miza? Pe plata prejudiciului. Și pe precedentul că fost sa soție a fost exonerată de pedeapsă după plătirea sumei considerate prejudiciu.

Dar dacă nu ar apela nici la acest subterfugiu? Ar însemna că, într-adevăr, Dragnea joacă pe cartea victimei politice. Se visează un fel de Mandela.