Claudiu Bleonţ şi-a pus cenuşă în cap: Îi cer iertare

„Ea şi-a ales ţoalele, nu mi-au plăcut. I-am zis: «Nu cumva să mă faci de…

De (I.R.)
Claudiu Bleonţ şi-a pus cenuşă în cap: Îi cer iertare

„Ea şi-a ales ţoalele, nu mi-au plăcut. I-am zis: «Nu cumva să mă faci de…

Actorul Claudiu Bleonţ, care a fost invitat la gala Premiilor Gopo, marţi seară, pentru a-i aduce o laudatio lui Dan Piţa, „a încercat un discurs” care însă a fost o umilire a fiicei sale, Eva. Ca urmare a reacţiilor publice, actorul a transmis joi un mesaj pe Facebook în care „îi cere iertare”.

„Ea şi-a ales ţoalele, nu mi-au plăcut. I-am zis: «Nu cumva să mă faci de căcat, să zici ceva, taci dracu din gură, eşti altă generaţie, nu vă suport»”. „Măi, gândeşte-te că toţi oamenii din sala asta au citit enorm, au făcut şcoală, nu stau ca proştii pe telefon. (…) Aude, dar nu-nţelege nimic”, a spus actorul pe scena de la Teatrul Naţional.

 

„Marți seară, pe scena Premiilor Gopo, într-un moment în care voiam să împărtășesc bucuria de a fi alături de fiica mea, am spus lucruri care au fost nepotrivite și au fost percepute ca fiind dureroase. Mi-am dat seama, privind înapoi, că mi-am pus propriul copil într-o situație vulnerabilă și că, fără să îmi dau seama atunci, am transmis un mesaj lipsit de delicatețe și empatie. Nu a fost intenția mea să o discreditez pe Eva, nu îmi doresc să îmi educ copilul prin mustrare publică. Îmi asum felul în care am procedat.

O iubesc enorm pe fiica mea. Este lumina mea, este sensul vieții mele, motivul pentru care vreau să fiu un om mai bun. Este iubirea mea primordială, dovadă stând și prenumele pe care i l-am ales. Ea este cea dintâi pentru mine, înainte de toate. Ca părinte, în dorința de a o ghida, de a-i vorbi despre responsabilitate, despre efort și valori, uneori se pot spune lucruri într-un mod care nu ajută, ci rănește. Iar când realizezi asta, din dragoste adevărată, faci ceea ce trebuie, îți ceri iertare.
Așa cum am spus și în privat, spun acum și public, îmi pare rău. Dacă am făcut-o să se simtă inconfortabil, dacă am pus presiune sau dacă am transmis altceva decât dragostea mea pentru ea, îmi pare rău. În fața tuturor, îi cer iertare în primul rând ei. Îi sunt dator cu asta, înainte de orice.
Nu caut scuze și nu vreau să justific ce s-a întâmplat. Vreau, însă, să îmi pun întrebări și să caut răspunsuri.
Sunt tată, sunt om. Și, ca orice om, am și momente mai puțin bune. Important este ce facem după, ne asumăm, învățăm și ne corectăm. Voi face tot ce ține de mine pentru a repara ce poate fi reparat, pentru a fi mai atent, mai prezent și mai bun.
Îmi asum această întâmplare, sunt tatăl Evei, cu întrebările și răspunsurile pe care le naște această condiție.
Celor care aleg să vadă în acest moment nu un verdict definitiv, ci întrebări pe care mi le asum, le mulțumesc! Uneori, din prea multă grijă, se poate naște o formă nepotrivită, chiar dacă fondul rămâne unul sincer — dorința profundă de a face bine copilului tău. Nu există rețete perfecte pentru a fi părinte, cred cu tărie în sinceritate, în responsabilitate și în efortul constant de a deveni mai bun. Pentru copilul meu, pentru mine și pentru lumea în care trăiesc”, a mărturisit el.

 

Mi-am dat seama, privind înapoi, că mi-am pus propriul copil într-o situație vulnerabilă și că, fără să îmi dau seama atunci, am transmis un mesaj lipsit de delicatețe și empatie. Nu a fost intenția mea să o discreditez pe Eva, nu îmi doresc să îmi educ copilul prin mustrare publică. Îmi asum felul în care am procedat.
O iubesc enorm pe fiica mea. Este lumina mea, este sensul vieții mele, motivul pentru care vreau să fiu un om mai bun. Este iubirea mea primordială, dovadă stând și prenumele pe care i l-am ales. Ea este cea dintâi pentru mine, înainte de toate. Ca părinte, în dorința de a o ghida, de a-i vorbi despre responsabilitate, despre efort și valori, uneori se pot spune lucruri într-un mod care nu ajută, ci rănește. Iar când realizezi asta, din dragoste adevărată, faci ceea ce trebuie, îți ceri iertare.
Așa cum am spus și în privat, spun acum și public, îmi pare rău. Dacă am făcut-o să se simtă inconfortabil, dacă am pus presiune sau dacă am transmis altceva decât dragostea mea pentru ea, îmi pare rău. În fața tuturor, îi cer iertare în primul rând ei. Îi sunt dator cu asta, înainte de orice.
Nu caut scuze și nu vreau să justific ce s-a întâmplat. Vreau, însă, să îmi pun întrebări și să caut răspunsuri.
Sunt tată, sunt om. Și, ca orice om, am și momente mai puțin bune. Important este ce facem după, ne asumăm, învățăm și ne corectăm. Voi face tot ce ține de mine pentru a repara ce poate fi reparat, pentru a fi mai atent, mai prezent și mai bun.
Îmi asum această întâmplare, sunt tatăl Evei, cu întrebările și răspunsurile pe care le naște această condiție.
Celor care aleg să vadă în acest moment nu un verdict definitiv, ci întrebări pe care mi le asum, le mulțumesc! Uneori, din prea multă grijă, se poate naște o formă nepotrivită, chiar dacă fondul rămâne unul sincer — dorința profundă de a face bine copilului tău. Nu există rețete perfecte pentru a fi părinte, cred cu tărie în sinceritate, în responsabilitate și în efortul constant de a deveni mai bun. Pentru copilul meu, pentru mine și pentru lumea în care trăiesc.
 
Distribuie articolul pe:

11 comentarii

  1. Un pig care a vrut sa se faca remarcat printr-un limbaj obscen si o atitudine mizerabila ca tata. Nu a fost o greseala de moment. A fost ceva planificat ca sa iasa din anonimat……[Rumburak]

  2. Nu ce baga omul in gura spurca pe om, ci ceea ce ii iese pe gura.
    Pune-ti oglinda in fata si declama-ti tie toate aberatiile impuse copilei sa simti pe pielea ta cum iti cad vorbele si nu doar ca te acuza dar te si darama in intreaga fiinta! Din 2 pe scena, unul a urlat iar altul a tacut rusinat. Ca\re o fi fost parintele mult rabdator si care copilul?

  3. A, păi, cu asta ce-am făcut? N-a fost bine, Claudiule, ce-ai
    făcut prima dată? Mai ales că ai avut și prieteni de familie care au dat din palme precum focile la circ și au zis că e ok.
    Întoarcerea ta cu 180 de grade, deși arată recunoașterea unei tâmpenii făcute în public față de un copil de 10 ani, e și un semn de labilitate psihică. Încă o dovadă că, uneori, mintea multă și prostia conviețuiesc. Deși, alții l-ar caracteriza
    ca un magistral moment de actorie…

  4. Copilul vine bine inarmat cu cei 7ani de acasa cu un vocabular elevat numai bun de folosit mai departe impotriva colegilor de scoala. Sau invatori si profesori.

  5. Aviz guvizilor: uite-așa, dintr-o bășină cu scop, pusă mână de la mană cu cine trebuie, Claudiu creă niște valuri în jurul lui, dar și un alt gen de publicitate pentru copil, nevinovat de altfel, care, nu-i așa, de acum încolo va călca apăsat,
    cum altfel, pe calea actoriei, pâș-pâș, bleonț, bleonț. Media își va face treabă.
    Și uite așa se nasc talentele, alea artistice de tot felul, de care nu mai scăpăm.
    Ca cum ar fi, ce naște din pisică, musai să mănânce șoareci.
    Nu credeți? Atunci, anunța-ți-mă când la viitoarea gală ‘Premiile Sapa’, un sparanghelist sezonier își va expune odrasla în același mod, cu scopul să-l facă tractorist full-time.

  6. Ha, ha! Mare dezamăgire dom’ Blionț! Int’o “Rominiie a lucrul’i ghine facut” în care Plavannu’ n-o avut nij’ cia mai nghică intenție a-ș’ cere scuză pintru faptu’ c-o ‘npins Țara-n râpă să hii tu, un actor rimarcabil să-t’ ceri scuză pintru faptu’ că vrei să-ț’ induci copchilu’ dupe cele mai ‘elevate principii cân’ majoritatia tiner’lor îș’ șterg mucii cu dosu’ di la chemeșă dicăt fi’ncă ți critică “soțietatia” nghi să pare blasfemie făr’ di samăn…

  7. Bu înțeleg de unde atâtea scuze pentru ceva ce-n ziua de astăzi e la ordinea zilei .
    Era o observație subtilă la felul în care, de la cele și mai fragede vârste decât Eva, copiii stau lipiți de telefoane și se îmbracă, mai bine zis sunt îmbrăcați de tot că catul cum bine zice Bleonț !
    E un semn de tărie caracterială să ai puterea de a-ți dojeni copilul făcându-i și pe alții atenți la anumite derapaje !
    Un fel de derapaj controlat…. 😎

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.