Claviaturile timpului, între a fi şi a povesti

Două spectacole de mare clasă, cu actori de excepţie la TNB

“Toţi fiii mei”

Toţi fiii mei, piesa scrisă şi pusă în scenă în anul 1947, este cea care l-a propulsat pe Arthur Miller în atenţia publicului american şi a criticilor şi cea care i-a adus primul Premiu Tony. Povestea, respectând regula tragediei greceşti de timp, spaţiu şi acţiune, este inspirată dintr-un fapt real, preluat de dramaturg din paginile unui ziar. Acţiunea se petrece în America, imediat după cel de-al doilea război mondial, în sânul unei familii care a reuşit să se îmbogăţească, profitând de oportunităţile apărute. În casa Keller, dramele sunt însă adânci. Deciziile din timpul războiului au consecinţe tragice, trei ani şi jumătate mai târziu, asupra întregii familii.

Toţi fiii mei revine la Teatrul Naţional la peste jumătate de secol de la prima sa montare în România, în 1948. Din echipa de atunci au făcut parte Aura Buzescu, în rolul lui Katty Keller şi Liviu Ciulei, care a semnat scenografia spectacolului. Toţi fiii mei, montare care face parte din proiectul TNB, Teatru universal contemporan, este o recuperare a unui important text din dramaturgia americană, aproape necunoscut publicului român şi, cu siguranţă, un spectacol de succes.

“Curajoasă opţiunea Teatrului Naţional, a directorului său, Ion Caramitru – regizorul spectacolului! – şi cu atât mai de aplaudat izbânda. (…) Primul care a crezut în text a fost regizorul. Se vede în spectacolul său arhitecturat fără fisură, fluent, cu noduri dramatice ca la carte şi o ţinută intelectuală demnă de discuţia pe care o iniţiază”.

Regie: Ion Caramitru

Scenografie: Dragoş Buhagiar. Muzica originală: Vlaicu Golcea.

Light design: Chris Jaeger. Multimedia: Daniel Gontz

În distribuţie: Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Dragoş Stemate, Costina Cheyrouze, Fulvia Folosea, Dorin Andone, Vivian Alivizache, Ioan Andrei Ionescu, Gavril Pătru, Irina Cojar, Aris Bănuțoiu.

Spectacolul este programat vineri 15 decembrie, la ora 19:00, la Sala Mare

“Regele moare”

“Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta îmi pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care nu acceptăm să murim”, motivează dramaturgul Eugène Ionesco nașterea piesei Regele moare. Textul (tradus de Vlad Russo și Vlad Zografi) este cea mai caldă, înduioșătoare și sinceră mărturisire a omului Eugène Ionesco despre marea întâlnire finală. Neliniștile nesfârșite, agonia permanentă din Jurnalele sale își găsesc transpunerea dramatică într-unul dintre cele mai profunde „poeme” despre moarte și acceptarea ei. O metaforă alegorică a trecerii, o confesiune în oglindă a propriei conștiințe. Întreaga zbatere interioară a lui Bérenger‒ revolta, frica, spaima, groaza, tristețea, bucuria, dorința de a trăi, amintirile, nostalgia, resemnarea ‒ nu este altceva decât un ceremonial al trecerii prin care el, omul, învață acceptarea, învață a muri. Dar Bérenger nu e singur. O are alături pe soția sa. Regina Marguerite și Regina Marie ‒ două aspecte ale uneia și aceleiași femei. Marguerite ‒ inițiatoarea, cea care permite accesul altor lumi „lumea dinaintea nașterii și cea de după”‒ ea îl naște, ea îl ajută să pășească în lumea de dincolo; Marie ‒ grația, tandrețea, fragilitatea ‒ neputincioasă în fața Morții.

Regele moare e un spectacol de o emoție copleșitoare, în care fiecare dintre noi joacă rolul principal.

Eugène Ionesco nu va înceta să se întrebe pe sine. „Am fost mereu obsedat de moarte. De la vârsta de patru ani, de când am știut că voi muri, angoasa nu m-a mai părăsit. E ca și cum aș fi înțeles, dintr-odată, că nu era nimic de făcut ca să scapi de ea și că nu mai era nimic de făcut în viață (…). Scriu, de asemenea, pentru a-mi exprima teama de a muri, umilința de a muri” (în Notes și Contre-Notes, Gallimard Idées 1966, p.309). Iar în Journal en Miettes/ Jurnal în fărâme (Gallimard Idées, 1967, p. 38), face remarca: „Mai ales morții îi adresez întrebarea «de ce cu groază»”.

Exemplele se numără cu zecile, cu sutele în opera lui. Angoasa lui crescând cu anii, E. Ionesco îi va scrie însuși Papei Ioan-Paul al II-lea: „Prea Sfânt Părinte, De ce există Răul? De ce Suferința? De ce Moartea?” Ioan-Paul al II-lea, cu care mai schimbase alte două scrisori, îi va răspunde: „Papa nu are răspuns la toate”. Răspuns admirabil prin mărturisirea slăbiciunii sale, iar nu răspuns de catehism sau de partid (oricare ar fi acela). Credința lui Eugène Ionesco era când Lumină, când destul de apropiată de aceea pe care o descrie Georges Bernanos: „A crede înseamnă a se îndoi 23 de ore, 59 de minute, 59 de secunde, și a crede o singură secundă”, mărturiseşte Marie-France Ionesco

“Suntem fericiți. Au fost niște luni de lucru de care ne-am bucurat până la ultima sorbire. Regele domnului Ionesco a îngăduit una dintre cele mai frumoase întâlniri pentru noi. Cu oameni de care ne-am îndrăgostit, cu oameni de care eram îndrăgostiți și pe care o să-i păstrăm așa cum ni s-au dat, cu zâmbete, cu frici, bucuroși, emoționați, netrucați. Regina care ne conduce, altă regină tremurândă, doctorul copleșit, guardul neputincios, menajera fragilă și un rege care moare. Învățăm de la ei cum se moare. E o poveste cu regi si regine, cu nori și copaci care cresc din podele, mari inventatori, frici, familie, dar mai ales cu și despre dragoste”, se destăinuie Andrei și Andreea Grosu, regizorii spectacolului.

Regele moare a avut premiera mondială în decembrie 1962, la Théâtre de l’Alliance française, în regia lui Jacques Mauclair, interpretul rolului titular.

“Regele moare în regia lui Andrei şi Andreea Grosu este marele spectacol pe care Sala Mare a Teatrului Naţional îl aştepta de multă vreme. A meritat aşteptarea. Un spectacol care umple scena atât de mare cât e ea nu cu decoruri şi nici cu invenţii spectaculoase, ci cu prezenţe autentice. Cu actori care prin ei înşişi sunt un spectacol. Cu un adevăr spus simplu şi cu o temă de meditaţie personală mai valoroasă decât orice entertainment de două-trei ore. Este, poate, spectacolul care ne va face mai buni, care ne va împăca pe fiecare cu sine însuşi. Este un spectacol care poate schimba lumea”, afirmă Alina EpIngeac, în Regele moare. Trăiască Teatrul!

Regie: Andrei și Andreea Grosu

Scenografie: Vladimir Turturică. Light design: Chris Jaeger

În distribuţie: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Ana Ciontea, Șerban Pavlu, Florentina Ţilea, Richard Bovnoczki.

Duminică, 17 decembrie, la ora 19:30, la Sala Mare

Premiera musicalului „Marienbad”

Teatrul Evreiesc de Stat anunţă premiera spectacolului Marienbad, dramatizare de Andrei Munteanu, după Șalom Alehem, miercuri, 20 decembrie sau joi, 21 decembrie

Un spectacol care vă invită într-o călătorie în lumea umorului burlesc al lui Şalom Alehem. Acţiunea romanului ne poartă prin cele mai încurcate intrigi şi cele mai nebuneşti răsturnări de situaţii. Aparenţele distrug esenţele, totul în ritmul nebun al anilor douăzeci, într-o atmosferă a frivolităţii şi veseliei, într-un periculos joc între voioşie şi tristeţe, splendoare şi mizerie, opulenţă şi sărăcie, atmosferă cauzată de încheierea unui război. Alături de marele clasic al literaturii idiş, spectacolul îl invită în competiţia burlescă pe cel care este considerat fondatorul cabaretului interbelic: Misha Spoliansky, compozitor al unor celebre melodii de cabaret şi inspirat muzician evreu.

Regia: Andrei Munteanu

Decor: Vladimir Turturică. Costume: Unda Popp

Coregrafia: Vanda Ștefănescu. Conducere muzicală & orchestrație: Bogdan Lifșin

Light-design & Video-design: Eranio Petrușca

Cu: Viorica Bantaș, Nicolae Călugărița, Nicolae Botezatu, Roxana Guttman, Katia Pascariu, Alina Tomi, Anka Levana, Lucian Ionescu, Rudy Rosenfeld, Mihai Ciucă, Florian-Mihai Nițu, Alexandra Fasolă / Silva Helena Schmidt, Veaceslav Grosu, Geni Brenda Vexler, Marius Călugărița, Luana Stoica, George Lepădatu, Ștefan Eparu, Darius Daradici, Tudor Aaron Istodor, Viorel Manole, Andrei Bibire, Mircea Dragoman, Andrei Finți, Mircea Drîmbăreanu, Mihai Prejban, Mirela Nicolau, Cristina Cîrcei, Lucia Maier, Dorina Păunescu & TES ORCHESTRA: Bogdan Lifșin (clape), Rodica Gancea (vioară), Tania Vîlvoi (vioară), Sergiu Marin (violoncel), Sorin Dobrotă (clarinet), Mihai Pintenaru (saxofon), Iulia Groaza (trompetă), Mihail Vârgă (flaut), Radu Gheorghe (percuție); Dansatori: Maria Țăruș, Marius Moldovau, Mihai Petrini, Dan Rima, Diana Bejan, Denisa Anastasiu

“Elixir”

Teatrul de Comedie Bucureşti şi Asociaţia Artextract prezintă spectacolul cu piesa Elixir, de Eric-Emmanuel Schmitt, care îi are în rolurile principale pe Maia Morgenstern şi Marius Bodochi.

Textul este reprezentat pentru prima oară în România, la Sala Studio a Teatrului de Comedie

Un spectacol despre nevoia prezenţei celuilalt într-o lume în care totul devine din ce în ce mai virtual. Protagoniştii nu mai au nevoie de prezentări, sunt doi mari maeştri într-o versiune contemporană French style a Legăturilor primejdioase, marca Eric-Emmanuel Schmitt.

“În 2017 am descoperit foarte proaspăta şi surprinzătoarea versiune a lui Eric-Emmanuel Schmitt. Mă interesează în această nouă variantă să vorbesc despre virtualizarea excesivă a relaţiilor dintre oameni, cu predilecţie dintre bărbaţi şi femei, despre separare, despre izolare şi, nu în ultimul rând, despre teama de a te abandona celuilalt într-un timp în care totul pare să îndemne la precauţie, un realism sinonim cu dezumanizarea şi o aşa-zisă «obiectivitate» sinonimă cu apatia. Un timp care pare stăpânit de frici şi angoasă.

Clasicul pariu al lui Pascal, aşa cum spune unul dintre personaje, în aceasta lume din ce în ce mai emasculată de pasiuni şi conştiinţă, este încă valabil şi poate fi o soluţie.

Cu alte cuvinte, spectacolul nostru este un îndemn, care s-ar putea rezuma astfel: Nu vă fie frică să fiţi sinceri, să credeţi (în loc să nu credeţi), să aveţi conştiinţă (în loc să o anulaţi), să fiţi morali (nu imorali); nu vă fi teamă să iubiţi un om sau mai mulţi, pe Maria, Anca, Pierre, Veronique, George etc., în defavoarea lui Smartphone, PC, Laptop, Facebook, Whatsupp, Skype, Twitter sau a altor cyborgi… Nu vă fie teamă să fiţi UMANI….Începeţi prin a ieşi mai des, invitaţi-vă partenera/partenerul la un dans sau un vin; dacă nu aveţi, găsiţi-vă una/unul, dacă e nevoie, luptaţi-vă pentru asta, apoi faceţi dragoste… Restul vine de de la sine…” afirmă Marcel Ţop, regizorul spectacolului.

Elixir este una dintre cele mai noi piese scrise de Eric-Emmnuel Schmitt şi a avut premiera la Paris în anul 2015.

Scenografia: Anca Cernea
Costume:Teodora Burz-Styland &D s Damat

În rolul Marchizei de Merteuil, updated 2017 – actriţa Maia Morgenstern, secondată în rolul Vicontelui Valmont, updatat 2017, la rândul său, de actorul Marius Bodochi.

Florin Piersic Jr. joacă cu sensibilitate şu umor în “Freak show”

Celebrul one-man-show Frați, semnat de Florin Piersic jr., cel care și interpretează unul din rolurile principale, împreună cu actorii Naționalului timișorean Matei Chioariu și Călin Stanciu jr., înseamnă, dincolo de succes, apariția unui fenomen remarcabil, și anume crearea unui extraordinar val de empatie între public și actori. Finalul de an al Naționalului timișorean articulează dinamica acestui fenomen printr-un one-man show marca Florin Piersic jr. – Freak show, spectacol programat joi, 21 decembrie, de la ora 19, în Sala Mare.

Cu inteligență, sensibilitate și umor, Freak show invită publicul să descifreze harta interioară a unui artist autentic. Actor, regizor, traducător, scriitor și scenarist, Florin Piersic jr. descoperă și se descoperă prin teatru, prin film, prin literatură. Scris, regizat și jucat de Florin Piersic jr., Freak show este Florin Piersic jr. multiplicat cu 13: treisprezece întâmplări din lumea de lângă noi, povestite cu umor, intens, alert. Povestitor redutabil și interpret de forță, Florin Piersic jr. joacă, succesiv, treisprezece roluri. O demonstrație de forță, Freak show este în egală măsură o declarație de independență artistică, alături de invitația de a pătrunde în lumea unui artist unic.

“Mașina se oprește (Mașina Apocalipsei)”

Teatrul Național Iași în colaborare cu FaPt – Fabrica de Artă și Producție Teatrală și Centrul Cultural German Iași anunță premiera spectacolului: Mașina se oprește (Mașina Apocalipsei).

Un eveniment teatral unic pe scena Teatrului³, construit pe metoda devised theatre (creație colectivă), care implică o revitalizare a modului de producție și a practicilor artistice din teatrul contemporan.

Mașina se oprește (Mașina Apocalipsei) este un spectacol-lectură despre experiența noastră contemporană. Influența majoră a tehnologiei asupra vieților noastre, asupra celor mai profane acțiuni zilnice, remodelează modul nostru de a gândi și de a acționa ca indivizi și ca societate. Deși pare că acest lucru se întâmplă încet și gradat, de fapt se petrece într-o pace extrem de accelerată. Știri, mesaje, imagini, emoții – de la prietenii noștri apropiați până la restul lumii, de la banal la important, ajung la noi nefiltrate cu viteza luminii.

Ne conectăm, interacționăm, accesăm informații în mod instantaneu, fără a fi nevoie să așteptăm măcar o secundă. Dar, în același timp, pierdem conexiuni care nu pot fi transmise electronic. Cu cât stabilim mai multe legături în plan virtual, cu atât mai mult ne îndepărtăm de lumea de lângă noi, sau, cum spunea D.H. Lawrence, pierdem legătura cu cosmosul.

Scenariul spectacolului Mașina se oprește (Mașina Apocalipsei) se bazează pe trei lucrări diferite scrise de trei autori diferiți.

În romanul science fiction Mașina se oprește (1908), E.M. Foster descrie o lume în care umanitatea se retrage în subteran, toți trăind singuri în încăperi interconectate. Foster a inventat Skype –ul ca science fiction, cu 95 de ani înainte ca acesta să apară pe piață în anul 2003. Apocalipsa lui D.H. Lawrence este o interpretare critică a revelației Sfântului Ioan, ultima carte a Bibliei. Lucrarea în care totul, chiar și cosmosul, este distrus este o viziune asupra lumii unde cei aleși trăiesc într-un oraș construit din cristal, în care soarele și luna nu strălucesc deoarece nu este necesar. Lawrence dorește să ne reamintească că încă mai suntem parte din cosmos și depinde de noi cât de mult avansează tehnologia și cât de independenți dorim să ne simțim.

Homo Deus (2016) de Yuval Noah Harari aruncă o privire spre viitor, când Homo Sapiens se transformă din ce în ce mai mult într-un Homo Deus, într-un cyborg cu abilități supraomenești. După aparatele auditive, stimulatoarele cardiace, chirurgia plastică urmează să se intervină în genetica plantelor, a animalelor și, în cele din urmă, în cea a sugarilor.

Regie/scenariu/stage design: Tilman Hecker

Asistent regie/producător delegat/dramaturgy adviser: Biatrice Cozmolici

Costume: Rodica Arghir. Muzică și aranjament muzical: Ramona Cojocaru, Oana Severin

Light design: Bogdan Pălie, Iulian Ipate, Tilman Hecker. Sound design: Adrian Păduraru

Traducere scenariu: Radu Cucuteanu, Maria Teodora Medeleanu, Alexandra Bandac

În distribuție: Andreea Boboc, Georgeta Burdujan, Adi Carauleanu, Petru Ciubotaru, Haruna Condurache, Petronela Grigorescu, Andrei Sava, Catinca Tudose, Gelu Zaharia, Oana Severin (vioară), Ramona Cojocaru (pian)

Spectacolul este realizat în cadrul proiectului UnderAct – Program de rezidențe și mobilitate artistică al cărui scop este de a oferi artiștilor ieșeni oportunități de explorare a procesului de creație, prin facilitarea schimbului de experiență între artiști din spațiul cultural național și internațional.

În foaierul Teatrului Național Iași, este deschisă, timp de un an, expoziția interactivă Teatrul Național Iași, scena marilor reprezentații, un proiect dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1918, menit să informeze asupra rolului major pe care l-a jucat instituția ieșeană de teatru în perioada 1916-1918.

Expoziția propune un concept modern, bazat pe implicarea publicului în tematica abordată, concretizat într-o structură modulară, cu tehnologii de informare integrate (tablete, display-uri, căști audio). Structura este alcătuită din patru module: un modul principal, aflat la parter, și trei module satelit, amplasate în foaierul de la etajul întâi. Având în vedere evenimentele desfășurate în clădirea Teatrului Național în acea perioadă, expoziția cuprinde trei secțiuni principale: Teatrul Național Iași între 1916-1918, Parlamentul și George Enescu.

Publicul va avea ocazia să răsfoiască documentele și presa vremii, să îi cunoască atât pe marii artiști de teatru și operă care au urcat pe această scena în cei doi ani de pribegie, cât și pe actorii faimoasei trupei ieșene de teatru, să asculte la căști discursurile celor mai importanți oameni politici ai timpului, Regele Ferdinand I, Nicolae Iorga, I.C. Brătianu și Take Ionescu, în interpretarea actorilor Naționalului (Călin Chirilă, Doru Aftanasiu, Adi Carauleanu, Daniel Busuioc), să se delecteze cu celebrele creații muzicale ale lui George Enescu, Rapsodia română, Poema română, Impresii din copilărie.

“Iașii și-au pierdut, urmare a Unirii din 1859, pe vecie se părea, calitatea de capitală în favoarea Bucureștilor. Deodată, urmare a dezastrelor militare din 1916, a ocupării a trei sferturi din teritoriul României de către militarii Puterilor Centrale, Iașii s-au pomenit transformați în capitală vremelnică, de facto, a cât mai rămăsese din țară. Curtea regală, Guvernul, Parlamentul au fost mutate în Iași. Teatrul Național s-a găsit în mijlocul acestor schimbări. În teatru jucau pe rând trupele Naționalelor din Iași și București, în teatru s-a mutat Parlamentul și a ținut ședințele, în teatru cânta Enescu …”, povesteşte Cristian Hadji-Culea, Director General al Teatrului Național Iași

În acest proiect, Teatrul Național Iași, susținut de Ministerul Culturii și Identității Naționale, a colaborat cu: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași, Muzeul Național al Literaturii Române Iași, Arhivele Naționale Iași, Muzeul Național „George Enescu” București, Universitatea Națională de Arte „George Enescu”. Consultant de specialitate: dr. Sorin Iftimi, istoric și muzeograf.

“Boborul” marchează lansarea Anului Centenar la TNTm

Teatrul Național din Timișoara marchează lansarea Anului Centenar printr-un spectacol drag publicului: Boborul, pe un scenariu de Sabin Popescu după I.L. Caragiale, spectacol care, în amintirea caragialienei cozerii de la Gambrinus, va avea loc la Fabrica de Bere din Piața Traian astăzi, de la ora 19,00.

Marea Unire din 1918 a modificat toate paradigmele politice, sociale și culturale ale vremii. Interacțiunea directă și noile influențe adoptate programatic sau nu, demitizează imaginea romanțată a românilor de dincolo și de dincoace de Carpați și o aduc la dimensiunea cotidianului. Cu siguranță, acest proces este cel mai evident în cultură. Caragiale desenează cu neștirbit aplomb, spirit de observație și umor portretul unei clase sociale căreia îi aparține și căreia îi vede toate calitățile și toate cusururile. Prin reprezentația din această seară, Teatrul Național din Timișoara recuperează într-un context extrem de important un autor esențial, pe care provincia istorică Banat, odată devenită parte a României, a avut șansa de a-l recupera.

Spectacolul Boborul are regia artistică semnată de Sabin Popescu, scenografia aparțințând lui Zsolt Fehervári, video design Lucian Matei, light design Florian Putere. Șerban Foarță este autorul textelor cântecelor, muzica fiind semnată de Ilie Stepan, iar coregrafia de Alin Radu.

Distribuția spectacolului îi aduce împreună pe actorii: Bogdan Spiridon, Valentin Ivanciuc, Laura Avarvari, Nicolae Pârvulescu, Eugen Pădureanu, Doru Iosif, Constantin Tovarnițchi, Romeo Ioan, Florin Ruicu, Ionuț Iova, Raul Lăzărescu, Ștefan Roman.

“Vrăjitorul din Oz”, la Teatrul Ion Creangă

La mai bine de 100 de ani de la publicare, Vrăjitorul din Oz, celebrul roman de Frank L. Baum, continuă să emoționeze și să fascineze, mesajul său fiind o sursă de inspirație pentru copii și adulți deopotrivă: cu încredere și determinare orice obstacol poate fi depășit.

Păstrând mesajul poveștii, spectacolul le vorbește copiilor despre prietenie, despre curaj și despre puterea de a reveni acasă, de oriunde te-ai afla. Încercând să se întoarcă în Kansas, Dorothy străbate regatul Oz, populat de creaturi stranii, alături de noii săi prieteni, foarte diferiți, și învață multe lucruri folositoare. Ea află, de exemplu, cum să scape de o vrăjitoare, cum să pună paiele-napoi într-o sperietoare și ce trebuie să faci dacă ai căzut pradă unui somn dulce într-un câmp de maci.

Tinerii spectatori cu vârsta peste 5 ani sunt invitați să i se alăture micuței Dorothy pe drumul din cărămizi galbene, pentru a urmări una dintre cele mai îndrăgite povești pentru copii, transpusă într-un spectacol muzical cu ritmuri antrenante.

Musicalul este pus în scenă de britanicul Phil Willmott, care semnează și adaptarea textului. Regizor, director artistic, dramaturg, compozitor, libretist, profesor, jurnalist cultural și actor, Phil Willmott a regizat diferite producții în întreaga lume, de la tragedii antice grecești și spectacole bazate pe dramaturgia contemporană, la musical și montări pentru întreaga familie.

Coregrafia este semnată de Florin Fieroiu, iar compoziția muzicală și versurile le aparțin lui Andrei Petre Tatu și Alla Alexa Stoenescu. Echipa de creație este completată de scenografa Ioana Colceag și light designerul Sorin Vintilă, cei doi construind o lume inedită, care pune în valoare performanțele actoricești ale unei distribuții tinere și pline de energie.

“Cartea lui Baum a fost adesea privită ca o parabolă politică despre oamenii oprimați, așa că am ales să o transform într-un spectacol de storytelling, în care povestitorii sunt comunitatea de care Dorothy e foarte atașată. Cu ajutorul povestitorilor am reușit să aducem pe scenă câteva dintre frumoasele pasaje descriptive ale cărții pentru prima dată.

Oricare ar fi vârsta voastră, sper că vă vom încuraja să râdeți, să cântați, să priviți cu mirare această poveste clasică, să vă entuziasmeze și să vă inspire ca pe milioanele de oameni care s-au bucurat până acum de lumea uimitorului Vrăjitor din Oz”, mărturiseşte Phil Willmott

În distribuție: Andreea Mera, Carmen Palcu Adam, Iulian Cuza, Alex Popescu, Andreea Gaica, Alexandru Ștefănescu, Tudor Morar, Voicu Hetel, Nicolae Dumitru, Alina Dumitrelea, Cristina Pleșa

Gaşca Zurli într-un spectacol special de Crăciun la Bucureşti Mall

Gașca Zurli invită copiii să descopere o lume de basm în cadrul unui spectacol festiv, pe 17 decembrie, începând cu ora 18:00, la București Mall, langă fântână (nivel -1).

Piticii voioşi şi părinții voinici se vor bucura de o seară plină de povești fermecate, muzică și dansuri animate, în spiritul Crăciunului.

După spectacol, între orele 19:00 și 20:00, Gașca Zurli va susține o sesiune specială de autografe.

București Mall este primul centru comercial modern de tip shopping mall din România, deschis în septembrie 1999. Încă de la lansare, București Mall a redefinit experiențele urbane ale publicului și a deschis noi drumuri în materie de modă și entertainment.

Recent, București Mall a trecut printr-un amplu proces de renovare și modernizare, prin care și-a reconfigurat spațiile și a implementat un design atractiv și modern atât în interior, cât și la exterior, pentru a rămâne una dintre destinațiile de shopping preferate ale bucureștenilor. Centrul își surprinde în continuare clientele fashioniste printr-un mix de branduri: unele consacrate, altele, în ton cu ultimele tendințe, la care se adaugă cele care pot fi găsite în mod exclusiv în acest centru comercial.

În prezent, mall-ul găzduiește cafenele moderne, magazine elegante, o zona de food court pentru toate gusturile și cinematograf. Holloywood Multiplex continuă să ofere clienților experiențe în premieră, așa cum a făcut-o de la înființarea sa, în 2000, în 10 săli moderne ți echipate cu cea mai nouă tehnologie.

De asemenea, evenimentele organizate periodic în mall atrag de la fashionistas până la cinefili și familii cu copii, cu promisiunea că toți vor trăi experiența completă de shopping, distracție și socializare.

Gala Teatrului Național „Marin Sorescu” ediția a II-a

Conceput ca un eveniment deosebit, Gala Teatrului Național “Marin Sorescu” 2017 își propune să reunească toți iubitorii de teatru care ne-au fost alături de-a lungul anului, pentru a petrece o seară de excepție împreună. Prezența iubitorilor de teatru care sunt alături de instituția noastră pe toată durata stagiunii este dorită și va asigura un plus de strălucire unei seri pe care o considerăm evenimentul cultural-monden al anului la Craiova!

Seara va începe în 17 decembrie, ora 18:30, iar de la ora 19:00, la sala Amza Pellea a TNC, inegalabilul artist Horațiu Mălăele poate fi văzut și ascultat într-un recital extraordinar, iar Maria Răducanu, una dintre cele mai bune voci ale jazz-ului românesc, va susține un concert de muzică veche europeană și fado combinată cu muzică populară românească și jazz. Nu ratați această combinație explozivă, toate gusturile rafinate vor fi satisfăcute!

Evenimentul special al Galei prilejuiește reîntâlnirea cu artiștii, publicul fidel, jurnaliștii și prietenii Teatrului Național „Marin Sorescu”, în cadrul căreia vor fi decernate următoarele premii: Premiul Special; Premiul publicului – categoria Actor, Actriță, Spectacol, Regizor, Scenograf – pentru spectacolele din 2017; Premiul Backstage – pentru devotamentul celor din spatele scenei; Premiul pentru jurnalism cultural „Liliana Hinoveanu”; Premiul pentru critică de teatru; Premiul pentru fidelitate se acordă celui mai fidel spectator, iar Premiul pentru voluntariat, celui mai activ voluntar.

Horațiu Mălăele va vernisa în foaierul teatrului faimoasele sale caricaturi, iar pe tot parcursul serii atmosfera va fi întreținută de duo-ul „Golden Cafe” cu Octavian Gorun – vioară și Corina Stănescu – pian.

Pentru decernarea Premiului Publicului spectatorii vor vota cel mai îndrăgit actor, actriță, spectacol, regizor și scenograf din spectacolele ce au avut premiera în anul 2017. Votul s-a făcut prin completarea unui chestionar, disponibil la Agenția teatrală și în foaierul teatrului, înainte de intrarea la spectacolele Teatrului Național.

În aceeași zi, de la ora 17, la sala Ion D. Sîrbu, va avea loc premiera spectacolului Monstrul Nisipurilor de Csaba Székely, regia Irina Crăiţă-Mândră. Spectacolul, comedie neagră, imaginează universul absurd al relațiilor noastre romantice din perspectiva dificultăților/ blocajelor care apar între parteneri. Spectacolul va fi prezentat şi luni, 18 decembrie, de la ora 17.

În distribuţie: Iulia Colan, Ioana Florentina Manciu, Romanița Ionescu, Alina Mangra, Raluca Păun, Cătălin Vieru, Claudiu Mihail, Ștefan Cepoi și Marian Politic vor purta nume de fructe (femeile) și de culori (bărbații): Afina, Piersica, Căpşuna, Vișina şi Portocala, Maro, Negru, Ocru, Roşu şi Verde.

”Artists Talk”, spectacolul Gianinei Cărbunariu se joacă în prag de Crăciun

După reprezentațiile din octombrie în cadrul FNT, Artists Talk în regia Gianinei Cărbunariu – una dintre cele mai originale și bine primite piese de teatru din 2017 – revine pe scena ARCUB pentru ultima oară în acest an, marți, 19 decembrie, ora 20:00.

“Artists Talk te face să zâmbeşti, vine cu râs-plâns, scrâşneşte din dinţi şi ironizează poveştile din lumea artiştilor. Ridică semne de întrebare. Pune subiecte pe tapet sau nu le rosteşte, te îndrumă să le descoperi singur”.

În februarie 2017, a reprezentat România la Festivalul de Teatru de la Liège, în martie a primit nominalizarea UNITER pentru ”Cel mai bun spectacol al anului”, iar în iulie a intrat în selecția oficială FNT- așa arată portofoliul Artists Talk

„Fiecare scenă creată de Gianina Cărbunariu sapă cu ironie precisă în păcatele lumii ăsteia, arată ipocrizia, aroganța, injustețea, servilismul, strălucirile inutile ridicate la rang de artă. Artists Talk aruncă o găleată de apă rece peste costumele fistichii și scena lustruită pe care trebuie să calci cu botoșei de spital”, scrie Vlad Odobescu.

Din echipa Artists Talk, formată din artişti din România precum şi din artişti care activează în străinătate, fac parte: scenografa germană Dorothee Curio, actorul Bogdan Zamfir, care şi a început cariera în Belgia şi Franţa, actriţa Teatrului Odeon, Ruxandra Marin, Ilinca Manolache, câştigătoare a unui premiu UNITER în 2016 şi actorul Teatrului Nottara, Gabriel Răuţă, actorul de film şi teatru Alexandru Potocean, scenograful Mihai Păcurar, cunoscut pentru folosirea tehnicilor multimedia în creaţiile sale scenografice, şi interpretul şi compozitorul Bobo Burlăcianu, cu care Gianina Cărbunariu a lucrat la alte şase spectacole.

„Fiecare actor din distribuție are un farmec aparte, pe care știe în acest context cât și cum să îl dozeze, astfel încât să desprindă fiecare subtext al spectacolului și să îl ofere spectatorilor. E joc curat, e comedie, e ironie amară în interpretările lor, grijă pentru ce va fi în plan cultural și gând despre cât de departe poate ajunge arta”.

După ce piesele sale au fost montate la Royal Court din Londra, Schaubühne din Berlin, Kammerspiele din München, Royal Dramatic Theatre din Stockholm, Gianina Cărbunariu a prezentat, în decembrie 2016 la ARCUB, premiera Artists Talk, o co-producție ARCUB și Asociația Piese Refractare, realizată cu sprijinul Institutului Goethe, Ambasadei Franței la București și Institutului Francez.

“Despre olteni, cu dragoste”. Premieră de excepție la Nottara

Rânduieli sau Despre olteni, cu dragoste este o comedie după La lilieci de Marin Sorescu.

Vreți un singur spectacol care să vă amintească şi de Moromeții lui Marin Preda, şi de Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă, dar şi de… Las Fierbinți? Atunci nu mai ezitați. Despre olteni, cu dragoste are câte ceva din fiecare. Și poate o țâră mai mult…

Suntem purtați în trecut, într-un sat de olteni, Bulzeștiul lui Marin Sorescu.

E ca o trecere printr-un tunel al timpului și tot ce era odinioară tradiție, ritual și tihnă prinde contur și ni se înfățișează în fața ochilor atât de viu!

Satul se animă și pulsează de viață, cu apariția fiecărui personaj în lumina reflectoarelor. Poveștile ce ne sunt spuse sunt adevărate și noi le trăim odată cu personajele care au existat aievea în satul natal al lui Sorescu. Suntem martori și trăitori în lumea aceea uitată, pierdută, dar atât de autentică și frumoasă. O lume rânduită, iar acele rânduieli care însoțeau viața țăranilor, zi de zi, de la naștere până la moarte, erau strașic păzite de bătrânii satului care reprezentau chezășia că totul se întâmplă așa cum trebuie, așa cum e datul din străbuni.

Despre olteni, cu dragoste este un spectacol care are darul de a aduce relaxare, de a face spectatorul să fugă dintr-o lume haotică într-una așezată și să își aducă aminte de părinți, bunici, de copilarie.

O piesă cu umor scrisă, cu mult farmec și talent interpretată, o piesă la care se râde cu poftă. Există emoție multă și dragoste de tot ce e românesc!

Spectacolul este o incursiune prin graiul, prin obiceiurile sau „rânduielile” unei lumi așezate, călăuzite de valori care astăzi încep să piară puțin câte puțin. Pornind de la textul poetic al lui Marin Sorescu, regizorul a trezit la viață frânturi dintr-un univers care încă trăiește în sufletul celor născuți sau crescuți pe plaiurile oltenești.

Și pentru că oltenii sunt iuți la grai și la fire, nu putea să iasă decât o comedie, adăugând culoare unei fotografii îngălbenite de timp, aflăm din sinopsis.

„Am scris Liliecii din două motive. Nu voiam să se piardă două secole de sat românesc – tradiţie, limbaj, mituri etc. Apoi doream să injectez lirismul, cu vigoarea faptelor concrete. Poezia se face şi din amănunte nesemnificative sau nepoetice, iar aceste amănunte pot înviora versul. Poţi susţine că poezia n-ar avea nevoie de o nouă vigoare acum, când pare copleşită de tot felul de griji «planetare» şi de angoase la nivelul cosmic? Să ne întoarcem din stele şi din smog pe pământ şi de pe tot globul, în satul nostru unde, oricum, suntem mai acasă şi putem vorbi familiar cu lucrurile esenţiale. În fond, am păstrat aici toate vechile mele obsesii, numai că am spus acum lucrurile dintr-o răsuflare”, declara Marin Sorescu, într-un interviu din 1978.

Sunteţi invitaţi la un spectacol de comedie realizat după cele șase volume de poezie La Lilieci de Marin Sorescu. Nu, nu este un recital de poezie, ci o piesă de teatru, cu personaje pitorești, naive sau șirete, istețe sau tâmpe, grosolane sau tandre, frumoase sau grotești, degajând un haz sănătos pe fondul unei candori fără egal.

Fiind olteni, vorbesc… oltenește, repede și tare, sunt iuți la mânie, dar și la treabă, aprigi, iubăreți și generoși, dar să te ferească Dumnezeu să le treci pe dinainte! Sunt isteți (mai trebuia să precizez?), dar să te ții, că sunt și fuduli și când încep să dea în gropi, nu se mai opresc…

Și, mai ales, au haz. Fiind unul mai deștept decât altul, fiecare râde de celălalt și de toți. Glumesc și pe seama propriei persoane, dar preferă prietenii, dușmanii, vecinii, orășenii, mă rog, pe oricine le trece pe drum și prin cap. Și cum spectatorii sunt la doi pași, ei profită și de această ocazie.

Dar nu garantăm că, tocmai atunci când spectatorii or să se amuze mai tare, n-or să se trezească în colțul ochiului cu o lacrimă, amintindu-și de părinții, bunicii sau străbunicii lor, în timp ce țăranii-eroi au încremenit definitiv într-o poză pentru eternitate.

“O primă variantă a acestui spectacol am realizat-o în 1986, cu un grup de tineri actori. La un moment dat ne-am luat inima în dinţi şi l-am invitat pe Marin Sorescu să-l vadă. Spre bucuria noastră, scriitorul ne-a adresat nu doar frumoase cuvinte de laudă, dar şi invitaţia de a prezenta acest spectacol chiar de ziua sa, când sărbatorea, împreună cu prestigioşi invitaţi, împlinirea vârstei de 50 de ani”, îşi aminteşte Constantin Fugașin.

„Înaintea mea se deschide o lume total necunoscută. Un limbaj aparte, pe care îl învăț ca pe o limbă străină. Marin Sorescu este înainte de toate un poet. Grația și umorul cu care coboară într-o lume cu picioarele în noroi și cu mintea uneori în lună sunt dătătoare de aripi. Sunt curioasă cum va primi publicul aceste perle rătăcite, dintr-o lume care nu mai există”, aflăm de la Ada Navrot, iar Mihaela Subțirică ne spune: „Sunt foarte bucuroasă să fac parte din acest proiect minunat, care reînvie lumea satului oltenesc. Este o bucurie cu atât mai mare pentru mine, cu cât am rădăcini oltenești din partea mamei, iar textul lui Marin Soerscu îmi amintește de străbunica mea, Sanfora, de bunica Constanța și de prietenele ei Pia și Speranța; de sor’sa Leana din deal, de oamenii simpli și curați, de măsuța joasă și de scăunelele cu trei picioare, de pâinea aburindă scoasă din țest… Era simplu… perfectul simplu, ca vorba lor.

Mi-aș dori ca spectacolul acesta să-i bucure pe toți românii, indiferent de zona țării din care provin, să le trezească amintiri, să îi emoționeze, și cu siguranță va fi așa, pentru că românilor le plac poveștile, mai ales cele adevărate.

Rolul meu?! Eu sunt muierea lui Bâțu, o femeie care iubește viața cu toate ale ei. E o încântare să-l interpretez, pentru că am foarte multă energie și dorință de lucru”.

Scenariul şi regia: Constantin Fugaşin

Scenografia şi costumele: Luana Drăgoiescu. Muzica: Ilie Vorvoreanu

Coordonator proiect: Claudiu Sfirschi-Lăudat

Cu: Ada Navrot, Ion Haiduc, Daniela Minoiu, Ion Grosu, Sorin Cociș, Dani Popescu, Alexandra Aga/ Mihaela Subțirică, Raluca Tița, Alex Năstase, Gigi Iordache / Eduard Carlan, Alexandru Mike Gheorghiu, Eduard Epure.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.