Nominalizarea „Cobza – cunoștințe, tehnici și muzici tradiționale” a fost elaborată în comun de Ministerele Culturii din România și Republica Moldova. Nominalizarea a fost aprobată prin consens de reprezentanții celor 24 de state membre ale comitetului în India.
Cele două țări au demonstrat că acest instrument străvechi este un creator de repertoriu muzical transmis din generație în generație. Cobza nu este doar un instrument cu valoare artistică și culturală, ci și un element cu rol social puternic. Reprezentanții au mai spus că acest instrument contribuie la coeziunea comunitară și la păstrarea identității culturale.
Meșterii locali continuă să o construiască după tehnici tradiționale, iar interpreții din medii rurale și urbane o folosesc alături de vioară în repertoriile lor. Un aspect remarcabil remarcat la UNESCO este creșterea numărului de femei și fete care cântă la cobză.
Ambasadoarea României la UNESCO, Simona-Mirela Miculescu
„Tot mai multe femei îmbrățișează acest instrument, transformându-l într-un spațiu în care creativitatea se dezvoltă, identitatea se reinventează și libertatea artistică își găsește noi orizonturi.”
Cobza este al cincilea element înscris în patrimoniul imaterial al umanității, alături de Mărțișor, Colindatul în ceată bărbătească, Tehnicile tradiționale de realizare a scoarței și Arta cămășii cu altiță.
Istorie
Cobza este un instrument cu coarde din familia vechilor laute orientale, răspândit în spațiul românesc și moldovenesc încă din Evul Mediu. A devenit rapid instrumentul de bază al lăutarilor datorită sunetului său cald și ritmic. Interesul pentru cobză a scăzut în secolul XX. Tradiția a fost păstrată de meșteri și muzicanți, iar în ultimii ani instrumentul a cunoscut o revenire puternică.
Comunicatul integral, aici.
Gogosi
Este de provenientza arabo-persana.