Combinația toxică pentru tineri: viața la mall și în online, reclame agresive și droguri – INTERVIU cu medicul Eugen Hriscu

În contextul inaugurării de către Asociația Zi de Bine a Centrului de Recuperare și Educație împotriva Adicțiilor pentru Adolescenți și Tineri în cadrul Centrului de Evaluare și Tratament a Toxicodependențelor pentru Tineri Sf. Stelian din București, al doilea cetru CREAATiV din România dedicat tratamentului rezidențial al adicțiilor, după cel de la Spitalul de Psihiatrie Voila și primul din Capitală care asigură o intervenție terapeutică integrată pentru tinerii cu adicții cu vârsta de peste 18 ani, dr. Hriscu, psihiatru, psihoterapeut și specialist în prevenirea și tratamentul dependențelor, a vorbit în cadrul unui interviu pentru Cotidianul.ro despre ce își propune acest program, dar și despre nevoia reală pe care o au astăzi tinerii cu diferite tipuri de adicții.

Nu avem nevoie neapărat să ridicăm clădiri noi, ziduri noi, ci ne lipsește mai degrabă capacitatea de a structura un program terapeutic complex, care să însemne, laolaltă, psihoterapie, ergoterapie, activități sportive, activități de petrecere a timpului liber, intervenții cu familia, aparținătorii, totul în cadrul unui program structurat, spune Eugen Hriscu.

Problemele cu drogurile nu sunt neapărat cele mai mari probleme pe care le avem, ci o absență a capacității instituțiilor publice românești de a genera o viziune privind îngriirea copiilor, mai spune specialistul care a adus în atenție și faptul că tinerii astăzi nu au unde să-și petreacă timpul liber, au ca opțiuni online-ul și mallul.

Eugen Hriscu a vorbit și despre situația catastrofală care există acum în România în privința fumatului în rândul adolescenților. Numărul celor care fumează sau vapează a ajuns la aproape 50%, o valoare enormă, spune dr. Hriscu, valoare cauzată de influența nefastă a industriei. „Industria producătoare de produse din tutun își dorește ca copiii să se apuce de fumat și noi nu am făcut nimic la nivel de politici”, explică dr. Hriscu. Redăm integral interviul acordat de dr. Eugen Hriscu pentru Cotidianul.ro:

Cum este conceput acest program, CREAATiV la Spitalul Sf. Stelian?

Programul este conceput să acopere 30 de zile de intervenții terapeutice complexe pentru cazurile de adicție. Există și alte programe private unde șederea este chiar mai prelungită, există programe unde se recomandă să stai chiar un an de zile dar noi, având în vedere că lucrăm înăuntrul unui spital de psihiatrie, cu personalul secției de psihiatrie care are și alte responsabilități, bineînțeles, ne propunem să începem cu acest regim de 30 de zile care este oricum mult mai mult decât ceea ce de obicei primeau pacienții dependenți din spitalele de psihiatrie din România, care era o ședere foarte scurtă de 7-10 zile și doar centrată pe gestionarea problemelor acute.

Este nevoie de mai multe astfel de centre de stat? Ce nevoie există în România?

Noi nu am inaugurat un centru, am inaugurat un program în cadrul unui spital de psihiatrie din București care e unul dintre cele trei spitale de psihiatrie din București, cunoscute, nu sunt foarte convins neapărat de necesitatea de a crea centre noi, nu ne lipsesc zidurile, nu ne lipsesc paturile, chiar psihiatria este specialitatea cu cel mai mare număr de paturi dintre toate specialitățile medicale din România, ce ne lipsește, ne lipsește know-how-ul, capacitatea de a structura un program terapeutic complex, care să aducă laolaltă medicație, psihoterapie, ergoterapie, activități sportive, activități de petrece a timpului liber, intervenții poate și un pic mai extinse cu familia, cu aparținătorii și toate astea să fie făcute în cadrul unui program structurat adică să știm dinainte în fiecare zi ce urmează să se întâmple.

Adicția este o boală și așa cum avem un tratament pentru ulcer și alt tratament pentru infarct avem un tratament pentru dependențe și alt tratament pentru depresie. Și e nevoie ca toate aceste componente să se întâmple și să fie specifice pentru boala pe care o abordăm.

Deci practic urgența nu este atât să înființăm centre noi, sincer aș vedea banii, care sunt foarte mulți pentru a ridica clădiri noi, mai bine folosiți în a moderniza spitalele de psihiatrie care există deja, să putem să dezvoltăm într-un centru de sănătate mintală, de exemplu, în comunitate, un program ambulator ar putea să fie iarăși foarte util. Sau să dezvoltăm în cadrul unui spital de psihitrie un alt centru din acesta CREAATiV.

Costă mult mai puțini bani, ați auzit, 120 de mii de euro pentru acest centru, decât să ridici un cetru de la zero unde iarăși rămâne aceeași problemă: ce tratamente facem, cine este personalul și cum îl calificăm.

Spre deosebire de medicina obișnuită în care medicul este gata școlit, deci practic în momentul în care ai un gastroenterolog el va ști să trateze ulcerul. Un psihiatru nu știe automat să trateze adicții, pentru că nu le tratează și de fapt nu psihiatrul le tratează, le tratează echipa terapeutică care se ocupă de un pacient.

Cât de gravă este problema legată de adicția de droguri în România? Nevoia care ar fi acum legat de ei, legat de tipul acesta de îngrijire pentru ei?

Mi se pare că societatea românească a trecut printr-un tăvălug în perioada electorală în care drogurile au fost folosite ca vehicul de captare a atenției și a benevolenției electoratului de către politicieni care nu prea aveau altfel mare lucru cu care să se mândrească.

Există probleme cu drogurile în societatea românească dar nu sunt neapărat cele mai mari probleme pe care le avem. Mai degrabă aș spune că problema la modul general este o absență a capacității instituțiilor publice românești de a genera o viziune privind îngrijirea copiilor.

Și asta înseamnă mediul școlar și mediul extrașcolar. În momentul de față tinerii din România nu au locuri unde să-și petreacă timpul liber. Porțile școlilor sunt închise, nu mai există spații publice libere, mai ales în orașele mari sunt invadate de construcții, există și această teamă privind siguranța copiilor, copiii în momentul de față au ca opțiuni mall-ul și online-ul.

Incapacitatea de a structura spațiul școlar

Apoi avem o incapacitate de a structura spațiul școlar. Avem o situație catastrofală cu privire la fumat.

Am ajuns la aproape 50% dintre adolescenți care fumează sau vapează, ceea ce este o cifră enormă, care se datorează influenței nefaste a industriei, care a pompat enorm de mulți bani pentru a-și marketa aceste produse noi către copii și o spun cu toată responsabilitatea, industria producătoare de produse din tutun își dorește ca copiii să se apuce de fumat și noi nu am făcut nimic la nivel de politici.

Orice copil își poate cumpăra acum un vape printr-un sistem de livrare și domnul livrator din Sri Lanka nu o să verifice că acel copil are peste 18 ani.

Se fumează în școli, sub nasul profesorilor și nimeni nu spune nimic, de asemenea, conform studiilor peste 30% dintre părinți aprobă faptul că copiii lor fumează. Și tot cam atât aprobă că copiii lor consumă alcool. Avem în momentul de față o problemă reală cu consumul de droguri legale, de la vârste mici, asta însemnând alcool, tutun și jocuri de noroc. 24% dintre ei au jucat cel puțin o dată jocuri de noroc și în jur de 10% dintre ei încep să experimenteze simptome ale dependenței de jocuri de noroc, studiile implică copii cu vârsta între 15 și 18 ani. Iar noi nu avem niciun fel de măsuri care să abordeze această situație.

Tinerii percep că regulile „sunt o glumă proastă, sunt pentru fraieri“

Ceea ce vedem de fapt este faptul că acești tineri percep că regulile, pentru că se spune, nu vindem alcool sau produse din tutun, ei văd toată această poveste și înțeleg că regulile sunt o glumă proastă, sunt pentru fraieri și ei nu se vor opri la drogurile acestea pe care noi le vindem și vor face pasul următor. Deci avem o societate fără reguli. Și noi îi invățăm pe acești copii că e ok să nu respecte regulile, iată, nu numai că nu le respectă dar avem și reclame în care actorii care fumează sunt vizibil oameni foarte tineri, dacă urmăriți campaniile publicitare ale industriei alcoolului sunt oameni extrem de tineri și practic toată reclama îi targhetează în special. De exemplu în România în momentul de față sub vârsta de 18 ani mai multe fete fumează decât băieți, ceea ce e o întoarcere a procentelor pe care le știam și industria continuă să pompeze băuturi dulci, țigări cu culori foarte ademenitoare, cu arome și practic avem această problemă.

Deci avem nevoie să începem să gândim, nu mi se pare că în momenul de față cineva se gândește la bunăstarea copiilor în România. Toată lumea vorbește despre copii și părem așa la nivel declarativ că există un interes dar când vine vorba de fapte efective, care să însemne un push back în fața industriilor acestora extrem de agresive, avem o lege care să deschidă curțile școlilor dar nu se aplică, avem regulamente care să interzică fumatul în cadrul școlii, care nu se aplică, avem regulamente care să interzică folosirea telefonului mobil în perioada cursurilor, care nu se aplică.

Am ajuns la niște lucruri absolut absurde

Toată lumea a luat povestea asta cu drogurile în brațe și am ajuns la niște lucruri absolut absurde, cu poliție, cu câini, cu testări obligatorii, lucru care nu a făcut decât într-un fel să crească atractivitatea drogurilor pentru copii.

Și am mai făcut o chestie care a fost absolut dezastruoasă pentru sănătatea mintală a copiilor, aceste legi care s-au dat în ultimii doi ani, practic legile care au crescut pedepsele pentru droguri au avut un efect pe care noi l-am avertizat și am transmis scrisori către factorii politici, pur și simplu pentru că alții au făcut-o înaintea noastră și au obținut aceleași rezultate, nu pentru că am fi noi foarte deștepți.

Creșterea pedepselor a avut două efecte extrem de negative: odată dealerii s-au reorientat de la substanțele cunoscute, clasice, cannabis, heroină, cocaină, amfetamină și ce mai era către noile substanțe psihoactive, aceste droguri de sinteză noi, în momentul de față sunt urmărite peste 1000 de asemenea droguri, oamenii le știu ca cristal, săruri de baie, etnobotanice, legale, practic e o întreagă grupă de substanțe, sute de astfel de substanțe care nu pot fi testate, nu ies la teste, deci practic am dat cu ciocanul într-o parte și s-a spart în cealaltă parte, în momentul de față țara este plină de astfel de substanțe care sunt extrem de toxice, mult mai toxice decât celelalte și extrem de ieftine.

Pe de altă parte tot ca efect al acestor legi dealerii au început să folosească copii, tot pentru a evita să fie implicați în acțiunea directă de dealing și copiii cui urmează să vândă? Tot la copii. La care bineînțeles se adună și această penetrare foarte puternică a piețelor online, toată distribuția asta care se face online.

Tinerii suportă consecințele neghiobiei politicienilor români.

Practic, tinerii suportă consecințele neghiobiei politicienilor români. Noi în momentul de față ne confruntăm cu o scădere foarte mare a vârstei de consum, ne confruntăm cu niște substanțe pe care nu le cunoaștem. Nu știm ce sunt, au efecte extraordinar de puternice, psihotice, cred că multe din cauzele de crime din acestea bizare care au fost în ultima perioadă eu cred că sunt generate de aceste substanțe pentru care nu avem teste să putem să verificăm. Poți să găsești canabis 30 de zile, dar aceste prafuri nu știi ce sunt și nici nu le poți detecta și practic tinerii în momentul de față se găsesc în această combinație extraordinar de toxică în care nu au metode de a petrece timp liber, sunt bombardați pe toate canalele cu reclame la alcool, tutun și jocuri de noroc, drogurile sunt mai accesibile decât oricând și sunt extrem de toxice și nu există campanii de prevenire în școli, cu curiculă de prevenire care să-i ajute să înțeleagă un pic mai bine cu ce se confruntă și să-și construiască sistemul acesta imunitar psihologic care să-i ajute să facă față, părinții sunt și ei cumva copleșiți de această situație și nici ei nu șiu exact ce să facă, există și aceste curente de parenting în ultima perioadă în care încurajează, las-i să facă ce vor, nu te băga peste ei, nu face reguli, lasă copilul liber, care sunt extrem de negative ca și consecințe. Avem nevoie să construim acest sistem care să aibe ca focus sănătatea mintală a copilului.