Conferințe de presă și premii de pomană

Noua distracție a politicianului tembel este să apară la televizor. Nu să producă un lucru folositor comunității, nu să dezbată o idee, nu să lupte cu o prejudecată sau cu o slăbiciune.  Nu să armonizeze comunități. Să apară doar la televizor cu marile lui inițiatve fără rost, cu succesele lui făcute numai din vorbe. Cu două decenii în urmă, aveam miliardari de carton. Acum avem politicieni de carton, cu premii și difuzoare de amplificare.

Luni sera, în inima prime-time-ului din media românească, Ludovic Orban a ținut o conferință de presă care semăna un monolog al lui Louis de Funes sau cu o purcea ținută de frînghie în mijlocul bisericii, în timpul unei slujbe. La orele 14,00, am fost bombardati cu marea relaxare anunțată cu pompă de Klaus Ioahnnis, deși era doar o cotcodăceală de găină plecată de pe un ou mititel. Avem voie cu bicicleta în afara orașului, unde nu prea ajungem, avem liber la frizerie și la muzeele unde oricum nu prea mergem. Să ținem minte că încep antrenamentele pentru sportivi. Cîteva ore mai tîrziu, hop și Ludovic Orban, cel stătut în materie de declarații, a ocupat televiziunile. Și ne-a spus același lucru, plus o listă de succese ale guvernului său.

O conferință de presă în prime time în Romania n-a ținut nici Papa Francisc. Nici Klaus Iohannis nu s-a prea dedat. Ieșirea la o asemenea oră, care să blocheze timp de două ceasuri și jumătate atenția publicului, este ceva de un tupeu ieșit din comun, dacă nu și de o prostie zdravănă, împachetată în trufie și legată cu panglică roșie.
Cînd președintele sau prim ministrul unei țări apar în prime time presupunem că au ceva important de anunțat. Atentat cu multe victime, inundații sau cutremure, tragedii de proporții și agresiuni intolerabile. După ce preșdintele a ieșit, pentru a doua oară, să ne vestească niște banalități privitoare la relaxarea de după 15 mai, a mai venit și Ludovic Orban care a turnat și el niște apă chioră peste aceleași amănunte și a făcut o ciorbă de peste două ore, cu întrebări, aproximări și gîgîieli. Toate canalalele s-au grăbit să transmită de parcă Ludovic Orban bătea la porțile Raiului și îi dădea raportul lui Sfîntu Petru. Cică ar fi frecut 6 luni de guvernare. Da, dar au trecut șase luni de prostie, de bîlbîieli și decizii greșite, de improvizații și de laude chioare, care nu erau pentru prime time, ci pentru spus la oglinda din baie sau chiar pe colacul unui wc.
Este clar. Guvernul șRomaniei și-a cumpărat o baltă de timp pe toate televiziunile! Pe bani publici, de bună seamă. De cînd a lansat sprijinirea presei, cu bani de la buget, Ludovic Orban și Klaus Iohannis, însoțiți de luminații membri ai Guvernului, dorm liniștiți pe micul ecran. De altfel, marți dimineață, televiziunile de știri sau de bîrfe au transmis și conferințele de presă ale ministrului Tineretului și Sportului și ministrului Agriculturii. Primul, cu gura lui ca o pungă de căpșuni, ne-a anunțat cum se duc sportivii cîte unu la antrenament, cum primsesc mîncarea la pachet și de cîte grade are precauția celor care se învîrt pe la cluburi.
În curînd, veți vedea și pe panouri, și pe autobuzele pe care scrie și „Primăria ne duce în paradis!”. Tot felul de copii, transformați în agenți de influență, strigă mereu: „Va fi bine, vom învinge, vom reporni economia”. Iar pe coloana auto care îl transportă pe Klaus Iohannis va scrie cu litere de o șchioapă  ”Îi vom învinge pe unguri”.

Pentru prostiile debitate și pentru primitivismul acestor afirmații, Germania îl va recompensa (era vorba de o ceremonie în 20 mai, dar acum nu se mai știe cînd) pe sasul rătăcitor cu marele premiu Karlspreis de la Aachen, președintele nostru urmînd să fie așezat lîngă ceilalți mari polticieni laureați ai lumii. Nu de alta, dar președintele nostru este unic și meritele sale pentru atacurile la politicieni români, pentru înțelegerile cu „niște evrei”, și la ungurii care trag sforile cu cîțiva trădători din România ca să ia Ardealul sunt contribuții majore la viața politică europeană. Nu pot trece neremarcate în Germania! Cum să nu intre și Klaus Iohannis în marea galerie a premiaților de la Aachen!? De la Jean Monet în 1953, la Konrad Adenauer, Winston Churchill în 1956, la Robert Schumann în 1958, la Antonio Guterres, în 2019, la Aachen au fost laureate zeci de personalități ale Europei moderne și ale lumii contemporane. Premiul a fost obținut în 1969, inclusiv de Comisia Europeană. De anul acesta, Klaus Iohannis se poate considera vecin de listă și de merite cu Papa Ioan Paul al II-lea și cu Papa Francisc, cu Regele Carlos al Spaniei, cu Henry Kissinger, cu Francois Mitterand și cu Helmuth Kohl, cu Vaclav Havel și Jaques Delors, cu Regina Beatrice a Olandei, cu Tony Blair și Bil Clinton și cu Valéry Giscard d’Estaing și Angela Merkel. Probabil că juriul de la Aachen a considerat că exprimările grobiene cu „niște evrei” și la adresa ungurilor înțeleși cu Marcel Ciolacu la dezmembrarea României reprezintă viitorul limbajului european și sămînța revoluției în comportamentul politic lansat de Klaus Iohannis.
Cine știe, poate că și nemții și-au dat seama că premiile s-au înmulțit (K. Iohannis a adunat o colecție din Germania!), că politicienii nu mai sunt ce-au fost și nici meritele lor nu mai contează.
Ca să nu mai vorbim despre prostiile pe care le debitează!