Constantin Chiriac: „Succesul construieşte succesul”

De câte ori l-am ascultat pe Constantin Chiriac, directorul Festivalului de Teatru de la Sibiu, povestindu-mi despre ultimele proiecte la care lucrează, nu am avut niciodată sentimentul iluziilor şi utopiilor care subminează adesea dialogul nostru cu oameni din diferite profesii. Această putere de a transforma viitorul în prezent împlinit care ne cucereşte şi ne fascinează este secretul acestui admirabil şi unic prestidigitator în lumea managementului cultural din România şi din lumea teatrului de pe toate continentele.

El este managerul şi plămăditorul imposibilului pe care reuşeşte să-l transforme în posibil. Lucrează cu viitorul. Câtă vreme ceilalţi se pot bloca până şi în ziua de mâine, el construieşte contraforţi şi pârghii în jurul proiectelor sale culturale şi le integrează în spaţii rezonante, aşa că tot ce întreprinde are ecou şi dezvoltă ecouri, are strălucire şi iminenţa ARTEI.

Ca un Midas, dar nepedepsit de legenda ştiută, el transformă totul în aur. Aşa a reuşit să facă din Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu Marea Bursă a Teatrului Mondial de 24 de carate. Tot ce face şi alege pentru Festivalul pe care l-a iniţiat este teatru în toate expresiile lui, teatru prezent şi teatru viitor purtător de valoare. Şi asta, pentru că el consideră că “totul e să crezi în ceea ce vrei, să lupţi pentru excelenţă”. Şi el deschide ochii spre toate valorile reale şi pieţele autohtone, europene, mondiale. El ştie să facă din teatru o sărbătoare a clipei, dar şi a eternităţii.

Constantin Chiriac invită şi aduce la Sibiu Teatrul cel mai bun, de avangardă. De virtuozitate, de bucuria spectacolului. Nu există spectacol important şi direcţie a artei teatrale pe care s-o ignore sau rateze. Şi pentru că lucrează cu viitorul în teatru, fiecare Festival Internaţional de Teatru de la Sibiu ne spune ora exactă de pe toate scenele lumii.

“Cultura este moneda noastră forte”

Constantin Chiriac în Oidip

Timp de 10 zile, Sibiul devine o imensă scenă în aer liber, un megaspectacol. Evenimentul, prin ţinuta sa, prin mediul creat şi parteneriatele pe care a ştiut să le construiască, a contribuit decisiv în ultimii 21 de ani la creşterea prestigiului României în lume şi la consolidarea imaginii unei comunităţi care posedă spiritualitate şi modele de acţiune mondiale. Şi nu putem să nu amintim faptul că existenţa acestui prestigios festival, programul său ambiţios se datorează în primul rând ţie, care cu pasiune şi migală încerci de peste două decenii să convingi politicienii lumii de importanţa porţilor pe care cultura le poate deschide. Ai ajuns la cea de a 21-a ediţie, care se desfăşoară între 9 şi 15 iunie. Care vor fi punctele forte ale actualei ediţii?

Am putea spune că ajuns la maturitate. În cei 21 de ani de existenţă, programatic, identitatea Sibiului s-a impus şi s-a dezvoltat în acord cu viaţa. Calitatea adusă prin unicitatea evenimentelor prezentate reprezintă garanţia încrederii pe care acest public ne-o acordă. Este vorba de o creştere constantă. Dacă anul trecut am avut 350 de evenimente, am ajuns acum la 381, în 66 de spaţii de joc, cu artişti şi reprezentanţi veniţi din 70 de ţări şi cu aproximativ 62.000 de spectatori pe zi. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu reprezintă a treia mare performanţă a lumii, după Edinburgh şi Avignon. Dar dacă cele două mari evenimente reprezintă cumulul a cel puţin două festivaluri: oficial plus fringe, respectiv off, Festivalul de la Sibiu aduce identitatea celui mai complex festival din câte există.Sunt nume extraordinare pe care mi-am dorit să le aduc, lucrând la program încă din urmă cu câţiva ani. Ediţia de anul viitor este deja gata în proporţie de 80%, ba, mai mult, am programul făcut pentru 2016 în proporţie de 60%.

Contra iubirii Theater Ecce-Salzburg

Sibiul are o personalitate aparte, este unic, şi o identitate pe care a şlefuit-o cu ajutorul culturii. “Sibiul a încurajat astfel păstrarea identităţii proprii a diferitelor comunităţi, dar şi integrarea acestora, ceea ce a făcut ca oraşul să reprezinte astăzi un adevărat exemplu de cultură şi bună convieţuire”, declara Klaus Johannis. De ce ai ales acum această temă, “Unicitate în diversitate”?

“Unicitate în diversitate” reprezintă de fapt cumulul a ceea ce festivalul face de 21 de ani. Teatrul, dansul clasic şi contemporan, teatrul-dans, flamenco, muzică, spectacole de stradă, spectacole în cetăţi şi situri istorice, în pieţele publice, în catedrale, în biserici şi lăcaşuri de cult, spectacole underground, întâlnirea şcolilor de teatru din lume, concertele, spectacolele-lectură, întâlnirea teatrului independent, filmul, platforma de arte vizuale, toate aceste propuneri alcătuiesc dimensiunea spectaculară. Totul este ales cu mare grijă. În clipa în care vom reuşi să construim această diversitate de valori în mai multe domenii, atunci România va progresa. Este singurul festival din România care produce din punct de vedere economic. Eu folosesc la această ediţie 17,5 milioane din bani publici, dar, în afară de asta, am foarte mulţi prieteni cu care am stabilit parteneriate, programe europene şi mondiale care m-au ajutat. Este singurul festival din lume care a dezvoltat o secţiune de patrimoniu ce include spectacole care sunt bunuri ale patrimoniului artistic universal. Mulţi dintre participanţi vorbesc despre “Mica Sorbonă”, graţie cărţilor pe care festivalul le tipăreşte, conferinţelor, atelierelor specializate. Calitatea adusă prin unicitatea evenimentelor reprezintă garanţia încrederii pe care acest public ne-o acordă.

Efectul dăunător al tutunului, Theatre de Bouffes du Nord

Spune-mi ce nume importante vor poposi la Sibiu, la ce spectacole incitante ne inviţi?

Nume extraordinare, de la Wajdi Mouawad, Angelica Lidell, Marina Davydova, Jan Klata, Krystian Lupa, Bastian Kraft, Pippo Delbono, Philipp Löhle, Emma Dante, Peter Stein, George Banu la “Batsheva Dance Company”, Maria Pages, “Noul Balet Spaniol” al lui Rojas y Rodrigues. Pentru prima dată, marea companie braziliană “Cisne Negro Dance”, la fel ca şi “Polish Dance Theatre” din Poznan, care vine să-şi aniverseze 40 de ani de existenţă la Sibiu. Avem, de asemenea, un “Focus” axat pe Peter Brook, câteva spectacole de la “Théâtre des Bouffes du Nord”. Vin “Schauspielhausen Wien”, “Kanazawa Butoh Kan” din Japonia, “The KTO Theatre”, “Mac Theatre” din Coreea, “The National Stary Theatre” din Polonia, “Arc Stockton and Daniel Bye” din Marea Britanie, “Cie Olivier Dubois”. Am reuşit să facem promovare în avans şi aproape toate biletele sunt deja vândute. Am făcut un efort teribil să păstrăm preţurile modice, preţul mediu fiind de 40 de lei, dar sunt bilete şi de 10 sau 20 de lei. Aş vrea să amintesc faptul că anul trecut la spectacolul de coregrafie adus de Sasha Waltz, la Berlin un bilet costa 800 de euro, iar la noi, 30 de lei. Aducem toate aceste valori pentru public. 70% din spectacole sunt în spaţii deschise, încât publicul să fie marele beneficiar.

Am bicicletă. Caut soţ cu Jessica Arpin-Elveţia

Într-o lume a intrigilor politice puternice, iubirii îi rămâne puţin loc, dacă nu chiar deloc. Unul dintre cele mai proeminente nume ale teatrului mondial actual şi o trupă cunoscută pe toate meridianele vor oferi publicului sibian un spectacol jucat deja pe unele dintre cele mai apreciate scene ale lumii. Putem să schimbăm o societate coruptă cu ajutorul iubirii? Cum aţi reuşit performanţa de a aduce la Sibiu acest magnific spectacol, “Intrigă şi iubire”, în regia şi adaptarea lui Lev Dodin, în interpretarea actorilor de la “Maly Drama Theatre”.

Una dintre cele mai bune piese ale lui Schiller, ”Intrigă şi iubire”, este valabilă şi astăzi şi continuă să ridice eternele întrebări incomode. Fiecare dintre noi trebuie să răspundă la aceste întrebări şi să trăiască cu acele răspunsuri. De altfel, celebrul regizor mărturisea: “Teatrul trebuie să-i amintească omului de unicitatea lui”. De fiecare dată încerc să pun Festivalul în contact cu viaţa. Acum se creează o nouă linie de demarcaţie în Uniunea Europeană şi Rusia. N-ai cum să închizi porţile şi să spui că nu te mai interesează cultura rusă. Noi, ca oameni luminaţi ce ne pretindem, trebuie să construim o punte. Vă mărturisesc că am făcut eforturi foarte mari să-l pot aduce pe Lev Dodin, care, iniţial, mi-a mărturisit că nu poate veni deoarece este bolnav, dar că-mi va trimite spectacolul. L-am sunat spunându-i că va primi o stea pe Aleea Celebrităţilor, explicându-i cât de important este să vină şi să demonstrăm că în cultură există dialog. Şi e important să susţină o conferinţă în care să vorbească despre ce ne uneşte. “Maly Drama Theatre” va prezenta două spectacole cu “Intrigă şi iubire” de Schiller, în regia lui Lev Dodin. Nu întâmplător, voi publica “Tendinţe în teatrul contemporan”, ce se axează în special pe partea central şi est-europeană, aducând mărturii din Ucraina, Rusia, Polonia, Belarus, Armenia şi toată zona balcanică. Suntem printre puţinele festivaluri din lume care, după un spectacol, invităm realizatorii să vorbească despre ceea ce au creat, să poată să aducă experienţele lor într-un dialog. Aş putea spune, în final, un spectacol de neratat. Deosebit de interesantă se anunţă şi “Against Trilogy”, de Esteve Soler, cu: “Contra iubirii”, în regia Mariei Hoppe, o coproducţie “ES Theatre”, “Theater Ecce” şi “Odeion Kulturforum” din Salzburg, “Contra progresului”, în regia lui Reinhold Tritscher, producţie a Teatrului Naţional ”Radu Stanca” Sibiu – Secţia Germană, împreună cu “Theatre Ecce” din Salzburg. Pornind de la întrebarea ce este progresul umanităţii, piesa dezbate subiecte care preocupă toate generaţiile, într-o montare care surprinde esenţa absurdului cotidian prin mijloace de expresie autentice, minimaliste şi cu puternice accente suprarealiste. Regizorul Alexandru Dabija şi trupa de actori a Secţiei Germane a Teatrului din Sibiu au pregătit în premieră un spectacol provocator, ce are la bază, de asemenea, piesa dramaturgului spaniol Esteve Soler – „Contra la democracia”. Distins anul trecut cu premiul “Serra d’Or” pentru cea mai bună piesă, textul dramaturgului catalan porneşte de la ideea democraţiei ca o farsă, ce produce orori la nivel mondial. Structurată în şase tablouri de sine stătătoare, producţia prezintă diferite viziuni asupra democraţiei, îmbinând comedia cu absurdul. Scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar. “Schauspielhaus Wien” va prezenta “Avarul” după Molière, în regia lui Bastian Kraft.

Faust, un spectacol ce a cucerit lumea

Un clasic la teatru?

Bineînţeles! Dar pentru că teatrul este şi va rămâne actualitate, piesa este reinterpretată de cântăreţul-cult PeterLicht! În rolul principal este John Zeiler, care a făcut vâlvă în 2011 în filmul ”Faust”, distins cu “Leul de Aur”. De asemenea, pe scenă este câştigătorul Premiului “Nestroy”, Max Mayer. Reinterpretarea amuzantă şi plină de umor a lui Peter Licht ne arată cum banii determină existenţa noastră în ”epoca post-utopică”, amestecându-se în relaţiile noastre private şi dezbate aceste mecanisme de dependenţă. Din Slovenia vine “Mladinsko Theatre” cu “Blestemat să fie trădătorul de patrie”, avându-l ca autor şi regizor pe Oliver Frljić, textul fiind bazat pe improvizaţiile actorilor. Sub direcţia lui Denis Podalydès, publicul va putea vedea “Despre efectul dăunător al tutunului”, cu scenografia lui Christian Lacroix. Într-o şcoală de muzică, amplasată chiar în teatru (nu este prevăzut vreun decor în afară de câteva scaune şi bănci şi accesorii diferite), un trio de muziciene, printre care şi o cântăreaţă, interpretează Bach. Aşa începe coproducţia Teatrului “Bouffes du Nord” cu Teatrele Oraşului Luxembourg. Imaginaţi-vă creierul unui om în interiorul căruia trăiesc cuvinte, toate cuvintele alfabetului, cuvintele frumoase, dar şi cele urâte, cele poetice, dar şi cele uzuale. Fiecare cuvânt va fi încarnat de un clown care doarme în acest creier, locuit de rame de tablou. Pe rând, ei vor ieşi din rame pentru a ilustra, a apăra, a combate cuvântul pe care îl reprezintă. Textul lui Vişniec este subliniat prin dramaturgie şi prin poezia lumii clovnilor, într-o interpretare extraordinară, a “Compagnie Umbral” din Franţa, care duce cuvintele dincolo de sensul lor.

Ofelia Popii şi Ilie Gheorghe în Faust

În program figurează nenumătate spectacole aduse din Polonia. Celebrul regizor Jan Klata aduce ca şi anul trecut la Sibiu o poveste despre criză şi evadarea din viaţa banală, rescrisă în limbajul şi realitatea contemporane, într-o plasă fină de referinţe, formată din motive muzicale şi din filme.

Spectacolul “Spre Damasc”, adaptare, rescriere şi dramaturgie de Sebastian Majewski, în regia lui Jan Klata, de la “The National Stary Theatre”, poate fi interpretat ca o piesă a viselor şi o dramă despre convertire, călătoria invocată în titlu având loc în ”spaţiul spiritual” al protagonistului. Klata şi Majewski utilizează aici cultura pop nu ca un ornament, ci ca un limbaj. Singurul limbaj, par ei să afirme, cu care pot spune drama lui Strindberg, o piesă pe tema moralităţii despre un artist care îşi caută propria cale. Aş aminti şi “Eroii lui Julian Tuwim”, de Jan Jerzy Połoński şi Jarosław Stańko, producţie a “Powszechny Theatre” din Łódź. O călătorie muzicală în lumea poeziei şi compunerii muzicale a lui Julian Tuwim, o personalitate importantă a literaturii poloneze. Piesa tinde spre grotesc şi absurd. Spectacolul arată că teatrul este un spaţiu magic nu doar pentru spectatori, ci şi pentru actori. Dar nu ar fi atât de magic dacă nu ar exista oamenii din spatele scenei, aceia care nu se arată în lumina reflectoarelor. Tot din Polonia vine “Fraţi vitregi” de Malgorzata Hajewska-Krzysztofik, în regia şi scenografia renumitului Krystian Lupa. Două surori şi fratele lor. Ele – actriţe, el – filosof. Trei prizonieri ai unei tradiţii puternic înrădăcinate a unei familii protectoare. O generaţie care plăteşte ultragiile aduse de secole naturii. Ele prin nevroză şi solitudine, el prin nebunie şi printr-o scriitură pulsională şi morbidă. Fruct al acestei scriituri, o întreagă paletă de trăsături filosofice vede lumina zilei într-un azil de nebuni.

Constantin Chiriac într-un moment dramatic din Oidip. Foto Sebastian Marcovici

De ani şi ani de zile, Sibiul este realmente invadat în perioada Festivalului de japonezi, care sunt şi nişte excelenţi turişti. Lumea Japoniei a devenit o constantă a Festivalului prin proiecţii culturale de mare cutezanţă. Ce va surprinde acum publicul?

Fără îndoială, “Godot a sosit în sfârşit”, dar nimic nu se schimbă odată cu sosirea sa. Nu se produce nici o întâlnire dramatică. Este o comedie bufă – mult mai comică decât originalul semnat de Beckett. Spectacolul surprinde prin această montare îndrăzneaţă în viziunea lui Minoru Betsuyaku asupra societăţii actuale. Betsuyaku, cel care a înfiinţat Teatrul Absurdului în Japonia, a scris această piesă genială ca un omagiu adus lui Beckett. Spectacolul “Theatre Office Natori”, în regia lui K. Kiyama, vă va incita prin soluţiile găsite. Tot din Japonia, de la “Setagaya Public Theatre”, vine spectacolul “Macbeth”. Bazându-se pe piesa lui Shakespeare, Mansai Nomura, care este un artist Kyogen (o formă de arte ale spectacolului tradiţională japoneză) şi directorul artistic al teatrului, adaptează şi regizează acest text, jucat de numai cinci actori. Decorul este simplu, dar cu un impact puternic şi este creat prin tehnica teatrului Noh. Din Coreea de Sud, aşteptăm “Theatre Group Seongbukdong Beedoolkee” cu “Medeea superstar”, al regizorului Hyuntak Kim. Până la urmă, tragedia Medeei este cauzată de monstrul numit media, pe care îl invocăm şi îl savurăm zilnic. Se dărâmă zidul dintre realitate şi ficţiune prin intermediul unor imagini şi sunete care se repetă, furnizând astfel un pretext pentru judecăţi şi alegeri distorsionate. Precum un cor care se ascunde în spatele anonimatului, publicul este complice la tot, fără vină sau remuşcare. Cu mişcări precise ale corpului, o interpretare încărcată emoţional, cântece puternice, voce, cadenţă şi percuţie zgomotoasă pe ritmuri nebune, bătrâna mamă se trezeşte din suferinţă. Soarta întunecată apare ca fundal pentru spiritualitatea tradiţională, dansurile şamanice, măştile care mişcă şi vibrează pe sunetul tobelor care bat. Astfel începe “Tradiţii despre prietenie” al regizorului Jungnam Lee, de la “Mac Theatre” din Coreea de Sud. Diferitele tipuri de dansuri coreene tradiţionale, cum ar fi “Salpuri” şi “Muyong Chamand”, diversele instrumente muzicale tradiţionale, inclusiv Janggu, Kkwaenggwari, Gong şi Buk au provocat bătăi de inimă şi entuziasm în această poveste melancolică.

Expoziţia The Architects of Air-Anglia

Spaţiul teatral anglo-saxon ce ne prezintă?

Din Regatul Unit al Marii Britanii soseşte “ARC, Stockton & Daniel Bye” cu “Totul e de vânzare”, regizat de Richard Bonham şi conceput de Emma Tompkins. Bye este un actor atât de comic şi carismatic încât e greu să nu fii captivat de versiunea sa utopică a unei societăţi care se bazează pe bunătate, el se joacă în mod inteligent şi subtil cu ideile noastre despre valoareşi despre teatru. Din SUA, spectatorii pot viziona ”Kaddish” – titlul provenind din rugăciunea evreiască de doliu – o adaptare scenică a romanului cu titlul ”Kaddish pentru copilul nenăscut” al lui Imre Kertész, scriitor câştigător al Premiului Nobel. Piesa, regizată de Barbara Lanciers, este interpretată de Jake Goodman de la “Neath our TREAD”. ”Kaddish” este o explorare a ritualului, a pierderii şi a conflictului interior neîncetat în care personajul central deplânge absenţa copilului pentru care nu a fost niciodată tată pe parcursul căsătoriei sale eşuate, mantra sa fiind refuzul de a aduce un copil într-o lume în care se pot întâmpla orori precum Holocaustul. ”Kaddish” este prima punere în scenă americană a acestui roman excelent, o meditaţie elocventă pe tema vulnerabilităţii şi puterii umane, spusă prin ochii unui supravieţuitor.

Făt Frumos din Lacrimă

Italia şi Spania nu lipsesc nici ele. Am înţeles că va fi prezentă şi cunoscuta scriitoare şi regizoare Emma Dante. Ritmul este unul dintre elementele centrale ale teatrului său, ea lucrând mult cu muzica, cu sunetele, cu gesturile repetitive, aproape obsesive şi vine cu un spectacol recent realizat în Italia, foarte lăudat de critica de specialitate, “Surorile Macaluso”, prezentat de “Teatro Stabile” din Napoli. Şi nu numai, pentru că revine la Sibiu Compania celebrului Pippo Delbono.

”Le sorelle Macaluso”, regizat de Emma Dante, sunt un stol de păsări suspendate între pământ şi cer, indecise între viaţă şi moarte. Familia este compusă din şapte surori care stau puţin să-şi amintească, să evoce, să reproşeze, să viseze, să plângă, să râdă de povestea lor. Este înmormântarea uneia dintre ele. La graniţa dintre aici şi acolo, dintre acum şi niciodată, morţii sunt pregătiţi să-şi ducă morţii cu ei. Totul este inspirat dintr-o poveste veche. În “Orhidee”, al Fundaţiei “Pippo Company” din Emilia Romagna, există aceeaşi încercare de a opri timpul, un timp al confuziei în care noi credem că ne simţim pierduţi. “Orhideea este cea mai frumoasă floare, dar şi cea mai primejdioasă, mi-a spus odată un prieten, pentru că nu poţi să faci diferenţa dintre cea adevărată şi cea falsă, la fel ca şi timpurile în care trăim. Spectacolul s-a născut din mai multe goluri în urma mai multor abandonuri”, mărturisea Pippo. Este un spectacol încărcat de viaţă, aşa cum numai el ştie să facă. Mai adăugaţi şi o piesă memorabilă, “Întoarcerea acasă”, după Harold Pinter, în regia lui Peter Stein, propusă de “Teatro Metastasio Stabile” din Toscana. Piesa tratează pericole profund inerente în relaţiile umane şi în special în relaţia precară dintre sexe. Jungla în care se dă acestă luptă este, desigur, familia. Un joc despre fanteziile bărbaţilor şi despre femeia impunătoare. Piesa Angélicăi Liddell din Spania, “Ping Pang Qiu”, arată exterminarea exprimării şi consecinţele sale asupra iubirii, de exemplu, sau asupra persoanei care încearcă să lupte împotriva opresiunii printr-un exemplu de frumuseţe, o îngemănare între disciplină, pasiune şi exces. Piesa pleacă de la “Diplomaţia Ping Pong” dintre China şi SUA, în anii ’70, un exemplu de ipocrizie politică. Impresionant se anunţă spectacolul “Viaţă de emigrant”, scris şi interpretat de Elizabeth Mazev de la “Compagnie Les Intempestifs”, din Besançon, în regia şi scenografia lui François Berreur. O adaptare scenică după scenariul autobiografic „Memoria întreagă”. Este amuzant, ludic, plin de autoironie şi punctat cu schimbări de ritm şi tonalităţi.

Cabaretul cuvintelor Cie-Umbral-Franţa

Publicul aşteaptă să vadă spectacolul “Seuls” al celebrului regizor Wajdi Mouawad, spectacol care a avut loc luni seară pe scena Teatrului “Bulandra”. „Cum vă numiţi? – Mă numesc Harwan, dar nu are nicio importanţă. Aş putea purta orice nume, ca oricine altcineva. Aşa stau lucrurile. Nu e nimic. Harwan, un student de vreo 30 de ani din Montreal, pe punctul de a-şi susţine teza, rămâne, în urma unor evenimente extrem de banale, închis timp de o noapte într-una din sălile Muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg. Noaptea va fi una lungă. Va dura mai mult de două mii de ani şi, fără să se poată îndoi măcar o clipă, îl va împinge la căpătâiul limbii sale materne demult uitate sub straturile profunde ale întregii sale complexităţi. Mă numesc Harwan”. Aşa începe spectacolul.

Şi nu numai publicul. Şi eu îmi doresc să pot revedea acest spectacol. Incitant se anunţă şi dialogul dintre Wajdi Mouawad, George Banu şi Vlad Russo.

Intrigă și iubire în regia lui Lev Dodin

Am înţeles că Neil LaBute, unul dintre cei mai talentaţi şi controversaţi dramaturgi şi regizori americani, va susţine un atelier de lucru pentru 8 dramaturgi şi 8 actori, în această perioadă.

„De ce nu o facem în drum?/ Why Don’t We Do It in the Road?” este un atelier de lucru intensiv, derulat pe parcursul a patru zile, în care scriitorii vor face echipe cu actori pentru a crea un material teatral unic şi nou care va fi prezentat de către participanţi în a patra zi a atelierului. Atelierul de la Sibiu examinează relaţia scriitor/actor prin practică şi spectacol pornind de la muzica trupei Beatles. Se vor forma opt echipe creative. Scriitorii şi actorii vor colabora la crearea unor monologuri individuale, prin sesiuni de discuţii, repetiţii, rescriere, stabilire a detaliilor şi, în cele din urmă, interpretarea lor. Munca întregii echipe va fi prezentată publicului într-un spectacol finit (urmat de o sesiune de întrebări şi răspunsuri), la ultima întâlnire. Muzica trupei “The Beatles” va fi utilizată pentru că este pur şi simplu distractiv de ascultat (dar şi pentru că sunt un bun exemplu a unei colaborări de succes între părţi foarte diferite).

În paşi de dans

Ansamblul Batsheva-Israel

Sibiul propune o călătorie fascinantă în lumea dansului printr-un sezon de spectacole ce aduce pe scenă artişti de pe trei continente. Cu mişcări şi ritmuri provocatoare din America de Sud, Europa şi Asia, cele şaptesprezece spectacole selectate în programul oficial îmbracă cele mai diverse forme de expresie şi stiluri, oferind publicului o experienţă ce insuflă energie… Aşadar, vom putea vedea…

Olivier Dubois (Franţa), unul dintre cei mai buni 25 de dansatori ai momentului conform unui top realizat în 2011 de Revista „Dance Europe”, aduce la Sibiu spectacolul „Pentru tot aurul din lume / Pour Tout L’Or du Monde”. Coregraful francez a fost invitat în selecţia oficială a Festivalului de la Avignon în 2012 şi îşi defineşte creaţiile sale ca lucrări de autor în care intensitatea gesturilor şi precizia mecanică creează un spectacol plin de energie. „Pentru tot aurul din lume / Pour Tout L’or Du Monde” este cronica unui martir, un rezumat al unui război, totul pe fondul muzical din „Lacul Lebedelor”. Apoi, să notăm remarcabilul “Polish Dance Theatre – Poznan Ballet”, care va deschide sezonul de dans din acest an de la Sibiu printr-un spectacol despre setea de a trăi şi a supravieţui, ce se remarcă prin tehnica îmbinării dansului contemporan cu mijloacele teatrale şi muzica tradiţională poloneză. „Forty/Patruzeci” face o cronică a ultimilor patruzeci de ani şi a schimbărilor prin care au trecut Polonia şi Europa, pornind de la biografia unei femei. „Se spune că viaţa e ca o carte. Dar viaţa nu este o carte. Viaţa este scrisă pe mii de foi volante. Sigur, poţi să spui o poveste şi să zici că povestea e adevărată. Dar, de fapt, este o chestiune de a alege. De a decide care sunt hârtiile şi în ce ordine le aşezi. Şi povestea noastră este de felul acesta”, declara coregraful norvegian Jo Strømgren, la premiera spectacolului ce a avut loc pe 15 iunie 2013. “Polish Dance Theatre – Poznan Ballet” este cel mai bine cotat grup de dans de avangardă polonez, iar spectacolul invitat la Sibiu a mai fost prezentat în turneu în Polonia, Norvegia şi Rusia.

Noul Balet Spaniol Roja y Rodriguez

Probabil că una dintre cele mai senzuale apariţii pe scena festivalului de la Sibiu din acest an va fi reprezentaţia spaniolilor de la “Rojas y Rodriguez” (“Nuevo Ballet Español”), cu spectacolul „Cambio de Tercio/ În ritm de flamenco”.

Producţia celor doi coregrafi spanioli este un spectacol de flamenco ce se bazează pe dansul clasic, stilul vocal jondo, influenţe folclorice andaluziene şi reînnoirea constantă cu tendinţele secolului XXI. În acest spectacol, cei doi coregrafi urcă pe scenă alături de şase muzicieni şi patru dansatoare senzaţionale pentru a crea un spectacol flamenco ameţitor şi plin de pasiune. Sezonul spaniol de dans continuă cu prezenţa lui Cesc Gelabert, care aduce cel mai recent spectacol al său, compus din trei solo-uri prezentate în premieră şi din piese mai vechi reinterpretate special cu ocazia venirii sale la festival. Tema spectacolului este asumarea trecutul dintr-un prezent care priveşte spre viitor. „Cesc Gelabert V.O. +” sau „Bijuterii”, aşa cum a fost tradus în limba română, este un spectacol de înaltă clasă, inteligent şi de o corporalitate magică ce creează o coregrafie sexy, neoclasică, asemenea unui hibrid. Cesc Gelabert este câştigătorul “Medaliei de Aur pentru Artele Spectacolului” şi al “Premiului Naţional pentru Dans” oferit de Guvernul Spaniol, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai influenţi dansatori spanioli din toate timpurile.

Recunoscută internaţional pentru conceptul estetic unic în arta dansului, Maria Pages, cea pe care publicul iubitor al dansului a putut-o admira în urmă cu o lună de zile pe scena Operei din Bucureşti în spectacolul “Dunas”, revine în ţara noastră cu un spectacol de flamenco şi poezie. „Am vrut să dansez pe cuvinte, doar pe cuvinte, fiecare cu propriul ritm şi propria cadenţă, cu melodia sunetului său“, declara artista spaniolă înainte de ultimul său spectacol susţinut în Toronto. În cel mai recent articol publicat în “The Japan Times”, Maria Pages a fost numită regina flamenco-ului.

O mare bucurie o va trăi publicul alături de Compania de Dans „Cisne Negro” din Brazilia, aflată pentru prima dată în România, ce va prezenta spectacolele „Revoada” (coregrafia: Gigi Căciuleanu), „Além da Pele” (coregrafia: Patrick Delcroix), „Trama” (coregrafia: Rui Moreira) şi „Mrs. Margaret” (coregrafia: Barak Marshall) într-un program eclectic ce pune accent pe tradiţii, pornind de la folclorul afro-brazilian şi bucuria cântecului popular brazilian. „Cisne Negro” este una dintre cele mai dinamice companii de dans, ai cărei dansatori sunt iniţiaţi într-o varietate de stiluri de balet şi dans contemporan. „Dance Company Golde G.” prezintă un spectacol de dans despre imaginea corpului, într-o examinare critică asupra corpului nostru şi a imaginii normative a acestuia. „KÖRPERbilder/Corpul în imagini” se constituie într-un contrapunct al dansului contemporan la muzica clasică a lui Johann Sebastian Bach şi face o declaraţie de dragoste corpului uman ca individualitate.

Fraţi vitregi, The Sibilings Polonia

Bine cunoscuţi pentru virtuozitatea coregrafiilor create, dansatorii israelieni sunt o prezenţă constantă în programul Festivalului de la Sibiu.

Ediţia din acest an aduce în premieră în România două spectacole din Israel: „Deca Dance” (Batsheva Ensemble) şi „Open Source” (Maria Kong Dancers Company). „Deca Dance” este o compilaţie retrospectivă a creaţiilor semnate de directorul artistic al companiei, Ohad Naharin, distins cu premiul “Israel Dance” (2005, Tel Aviv) şi “Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” (1998, Paris). Spectacolul de la Sibiu este construit dintr-o suită de mişcări uluitoare, pe o coloană sonoră tulburătoare ce include atât muzică populară israeliană şi arabă, cât şi muzică clasică, rock şi hip hop. „Open Source” este o creaţie inovatoare ce descrie un concept participativ. Termenul de open source este utilizat în limbajul programării pe computer cu referinţă la codurile sursă care sunt deschise şi accesibile tuturor. Aceasta permite nu doar dezvoltarea în comun de noi creaţii, ci şi îmbunătăţirea programului informatic în sine. În acest mod, compania a creat mănuşile wireless care le permit dansatorilor să controleze efectele de sunet şi lumini, pe scenă şi în timp real. Ramirez şi Hyun-Jung Wang sunt doi dansatori contemporani care vin de pe scena hip-hop. Co-producţia acestora – „Monchichi” – a fost prezentată pentru prima dată la faimosul “Théâtre de la Ville” (Paris) ca o dezbatere pe tema diferenţelor culturale. Proiectul celor doi coregrafi-dansatori sfidează graniţele dintre clasic şi modern, într-o creaţie ce îţi taie răsuflarea, având ca suport o creaţie muzicală originală a celor de la “Everydayz / + ∞”. Enigmele artei japoneze vor fi dezvăluite în acest an la Sibiu prin două spectacole diferite ale companiei “Kanazawa Butoh Kan”. Pornind de la trăiri şi sentimente din viaţa personală, regizorul Moe Yamamoto şi coregrafa Kei Shirasaka au dat naştere unui alt fel de reprezentaţie, dezvăluind codul teatral de dans Butoh. „Marea de amintiri / The Sea of Memories” şi „Fulgerări de toamnă târzie/Late Autumn Lightning” fac parte din paleta stilurilor de dans japonez de avangardă, diferit atât de dansul tradiţional japonez, cât şi de cel modern occidental. Tot în cadrul sezonului japonez va performa şi Yo Nakamura, câştigătoarea premiului FITS la “Yokohama Dance Collection EX 2013”. Tânăra dansatoare japoneză va prezenta „Sonata”, o poveste de iubire plină de farmec, durere, dar şi umor.

Blestemat să fii trădătorule de ţară Mladinsko Theatre

Care sunt propunerile regizorilor români?

”Zic Zac”, creat de Andrea Gavriliu, care semnează şi regia, este spectacolul generaţiei noastre. Vorbeşte despre etapele unei relaţii: simpatie şi antipatie, porniri animalice şi dezbateri filosofice, sensibilitate şi cruzime, frici personale şi nevoia de a ne găsi jumătatea. Toate acestea sunt înglobate într-o călătorie psihedelică plină de umor şi, mai ales, Muzică! ”Zic Zac” este un spectacol care transpiră – şi la propriu şi la figurat – energie explozivă, sexualitate, umor şi sensibilitate. “Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?” este spectacolul în regia lui Alexandru Dabija, care mi-a produs o mare bucurie, cu doi mai actori, Marcel Iureş şi George Mihăiţă. Un spectacol pe un text care porneşte de la romanul iconic ”Moromeţii”, de Marin Preda. “UNTEATRU” propune “Poezia Visului: Blackbird” de David Harrower, în regia lui Andrei şi a Andreei Grosu. Un text contemporan aparţinând unuia dintre cei mai importanţi dramaturgi tineri, montat într-o foarte scurtă perioadă de timp în toată lumea. M-a încântat, de asemenea, acel spectacol minunat, “Sânziana şi Pepelea”, de la Teatrul Naţional ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, în regia lui Alexandru Dabija, pentru că am descoperit încă o dată acea naivitate hazlie, jucăuşă, care grăieşte însă multe adevăruri despre firea românească, valabile şi astăzi; un text foarte teatral, cu potenţialităţi scenice, de joc. Admirabile şi muzica originală a Adei Milea şi Ancăi Hanu, cât şi coregrafia lui Florin Fieroiu. Spectatorii, cu mic cu mare, se vor bucura de “Făt-Frumos din lacrimă” în regia lui Marian Râlea. “«Făt Frumos din lacrimă» este povestea tuturor poveştilor din câte s-au scris şi se vor scrie. Vă invit să deveniţi chiar dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri, eroii care se nasc, trăiesc şi mor ca să reînvie din povestea pruncului plăsmuit din puterea dumnezeirii. Oare ar fi putut fi jucată această frumoasă poveste altundeva decât în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu? Aştept răspunsul dumneavoastră în Parcul Subarini în 7 şi 8 iunie!” , declara Magicianul. Am invitat şi “Fă-mi loc”, spectacolul de la “Godot Teatru”, în regia lui Radu Beligan, după Anthony Michineau, cu iubiţii actori de teatru Medeea Marinescu şi Marius Manole, un spectacol care ne invită să reflectăm asupra propriei noastre existenţe. Gianina Cărbunariu este considerată copilul teribil al dramaturgiei contemporane româneşti. Spectacolul ei, “Solitaritate”, o coproducţie Teatrul Naţional “Radu Stanca” Sibiu şi “Théâtre National de la Communauté Française de Belgique”, în colaborare cu “Odéon-Théâtre de l’Europe” şi “Le Festival d’Avignon 2014”, va putea fi, de asemenea, vizionat. „Fiecare dintre cele cinci scene ale spectacolului este o ficţiune inspirată dintr-o realitate sau dintr-un anumit tip de discurs public prezent în societatea românească actuală: de la zidul construit în Baia Mare pentru a separa comunitatea rromă de şoseaua principală a oraşului şi până la marcarea din ce în ce mai radicală a diferenţelor între categorii sociale, etnii, generaţii. Sub pretextul respectării unor convenţii sociale şi al salvarii cetăţeanului, sunt inventate de fapt reguli noi menite să stigmatizeze diferenţa şi să estompeze tot ceea ce ar putea să ne apropie. Mai grav decât radicalizarea discursului politic despre sărăcie – văzută ca o vină a celui incapabil să fie eficient – este faptul că acesta a contaminat spaţiul public şi riscă să devină o perspectivă normală, justă, perfect îndreptăţită”. Eu încerc să fac o altă selecţie. Călătorind atât de mult în lume, ştiu ce trebuie prezentat în cadrul acestui Festival. Noi trebuie să găsim în această clipă nu numai zona experimentului, pe care o atacă multe teatre din ţară, ci o cumpănă dreaptă. Lumea trebuie să înţeleagă că Festivalul de la Sibiu nu se substituie unuia naţional, în care ar trebui să apară toate valorile de pe parcursul unei stagiuni. Eu aleg, în schimb, tot ceea ce cred că poate fi vândut.

Sânziana şi Pepelea în regia lui Alexandru Dabija

Deşi totul pare uneori o improvizaţie, lucrurile sunt gândite la milimetru cu mulţi ani înainte. Cum faci să rămâi mereu în top?

Cea mai mare împlinire pe care o am nu este nici măcar faptul că am reuşit să devenim în 2007 Capitală Culturală Europeană, înainte să aparţinem Uniunii Europene, nici faptul că am transformat Teatrul “Radu Stanca” în Teatru Naţional, ci faptul că am făcut o şcoală care a fost acreditată de curând cea mai bună şcoală din România şi care nu a produs niciun şomer. Am făcut singura Bursă de Spectacole din România. Şi acum, aducem 19 mari Universităţi şi creăm o Platformă Doctorală. Formidabil este că am format un public nou care umple atât sălile Teatrului Naţional, cât şi toate spaţiile de joc din Sibiu. Mă mândresc cu faptul că Festivalul de la Sibiu ştie ca nimeni altul să lucreze în avans. În Festival va fi prezent regizorul Andriy Zholdak fără niciun spectacol, de această dată, dar care anul viitor va crea un spectacol-omagiu lui Aureliu Manea. Anul acesta îl am ca invitat, de asemenea, pe regizorul Armin Petras din Germania, care vine să ia “Faust”-ul în Germania. Împreună vom realiza o coproducţie anul viitor, la Sibiu, împreună cu Teatrul Naţional din Oslo şi “Schauspiele” din Stuttgart, care va fi prezentată în cadrul Festivalului. Soseşte, de asemenea, Hideki Noda de la “Tokyo Metropolitan”, care va lua anul viitor “Oidip” şi “Gulliver” în Japonia, iar la finalul anului 2015 Silviu Purcărete va produce la “Tokyo Metropolitan” o coproducţie pentru aniversarea Shakespeare din 2016. În acelaşi timp, împreună cu “Wasseda University”, cu “Tama Art University” , cu “Sorbona” şi cu Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, am conceput un proiect de doctorate, pe tema “Shakespeare”, cu mari artişti din Europa şi din Japonia. Tot anul acesta revine la Sibiu Kazuyoshi Kushida, cel care a regizat spectacolul kabuki, care reuşeşte să facă un proiect pe care l-am gândit în urmă cu opt ani, “Fantoma e aici”, o coproducţie cu Teatrul “Nakamura Kanzaburo” şi Teatrul Naţional din Sibiu. La Sibiu vor poposi şi mari directori de festivaluri din întreaga lume. Mulţi vin, de asemenea, pentru noile nume pe care le aducem. Vine directoarea de la NET din Moscova, Marina Davydova, numită recent directoarea ediţiei din 2016 a “Wiener Festwochen”. Discutând cu ea, am ajuns la concluzia ca la acest festival orizontal care se desfăşoară în lunile mai şi iunie, să fie adus şi Festivalul de la Sibiu, care este piramidal. Numele importante pe care le aduce Sibiul pot fi prezentate ori în avans, ori la terminarea Festivalului pe scenele teatrale din Viena. Întotdeauna, când am alte festivaluri care intră în coproducţie pe ceea ce eu fac, reduc din preţurile de transport, din costurile de onorarii. Totul este gândit la milimetru, în aşa fel încât puţinii bani pe care îi avem să-i putem folosi cu rezultate excepţionale.

Les Lendemains-Franţa

Festivalul, de ani de zile, propune o aventură a spectacolelor de stradă, dar şi a circului, de fapt, reprezentaţii la limita dintre teatru, film, muzică, dans şi circ, un univers ce-ţi taie răsuflarea, în care abilităţile fizice ale performerilor sfidează legile imaginaţiei. Cu ce ne vei delecta în aceste zile ale festivalului?

Cele cinci companii selectate în secţiunea circ propun spectacolele Companiei franceze “Les Lendemains”, cu un spectacol unic, ce recreează atmosfera filmelor lui Charlie Chaplin şi Buster Keaton. Artiştii francezi se joacă deasupra publicului, la o înălţime de zece metri, într-un spectacol de echilibristică, la trapez, cu opt artişti. Povestea lor despre zbor surprinde prin energia şi ritmul dinamic al înlănţuirii scenelor în care publicul devine parte integrantă. Aflaţi pentru prima dată în România, cei de la “Les Lendemains” vor avea două reprezentaţii programate în Piaţa Mare din Sibiu: vineri, 6 mai, de la ora 22:30, şi, respectiv, duminică, 8 mai, tot de la ora 22:30. Intrarea la acest eveniment este gratuită. “Cie Umbral” completează sezonul printr-un spectacol de circ zgomotos. Producţia acestora are la bază piesa „Cabaretul cuvintelor”, scrisă de Matei Vişniec, şi îşi propune să aducă prin poezia clovnilor o construcţie în care toate cuvintele prind viaţă şi trăiesc într-un potop de magie burlescă. Spectacolul plin de ritm propus de trupa înfiinţată la Paris combină arta circului cu teatrul clasic şi arta mânuirii păpuşilor, contribuind la dezvoltarea unui limbaj inedit pe scena de teatru din Europa. Despre spectacolul produs de “Cie Umbral”, producătorii de la “France INTER” au declarat că este „magnific”. Aflaţi într-un turneu mondial, ce cuprinde reprezentaţii în Canada, Japonia şi Rusia, compania “Cie Carré Curieux, Cirque Vivant!” prezintă spectacolul „Pătratul curios / Le carré curieux”. Cei patru tineri artişti circari ce au fondat compania „Cie Carré Curieux” s-au întâlnit la cursurile urmate în cadrul “Şcolii Superioare de Artă a Circului” din Bruxelles: Luca Aeschlimann excelează în jonglerie cu mingi, Vladimir Couprie mânuieşte el diabolo cu o precizie incredibilă, Gert de Cooman dansează în aer cu ajutorul trapezului chinezesc, iar Kenzo Tokuoka domină prin acrobaţie şi exerciţii cu monociclul. Dar ceea ce impresionează cel mai mult în spectacolele lor este complicitatea acestora în a aduce laolaltă unicitatea şi bucuria creaţiei unui univers funambulesc. Cu siguranţă că spectacolul lor plin de glume, uneori ironic sau drăgăstos, va reuşi să aducă un zâmbet pe chipul fiecărui spectator. “Lady Cocktail” este reţeta de succes a trei fete belgiene ce s-au hotărât să combine numere uimitoare de acrobaţii în aer cu anecdote şi pozne pentru a crea spectacole pline de graţie spre deliciul publicului de toate vârstele. Cele trei artiste vor fi prezente cu două reprezentaţii ale spectacolului „Fetele de la etajul 2 / Les filles du 2ème”. Un moment important în cadrul sezonului de circ îl constituie prezenţa în premieră a artistei Jessica Arpin. Născută în Brazilia, Jessica Arpin a studiat artele spectacolului de circ la Geneva şi Montreal, fiind bine cunoscută pentru producţiile de clovnerie pline de umor şi poezie. Spectacolul prezentat de ea este unul cât se poate de provocator şi pune publicul în faţa unor probe practice dintre cele mai hazlii. „Am bicicletă. Caut soţ! / Kalabazi” va avea loc sâmbătă, 14 iunie şi duminică, 15 iunie, de la orele 19:00, în Piaţa Mică din Sibiu. Spaţiile in door: săli de sport, săli de concerte, biserici, toate sunt ocupate şi nu ai cum să inventezi spaţii în plus, singurele locuri pe care le mai pot cu greutate găsi sunt spaţiile out door. Toate aceste spectacole sunt gratuite. Şi aşa am reuşit, de-a lungul anilor, prin aceste spectacole de stradă, să aduc oamenii către teatru. Nu vor mai apărea multe teatre noi de repertoriu. Teatrele independente sunt iniţiative. În Europa, în orice mică localitate te duci, observi că la 2.000-3.000 de locuitori există o sală de teatru, o agendă culturală. Noi avem oraşe de 20.000-30.000 de locuitori fără viaţă, fără o sală de teatru. Chiar lângă noi, Mediaşul, Sebeşul, Avrigul, Alba, Hunedoara nu au săli de spectacole. Este datoria mea să-i ajut să mobileze aceste oraşe cu spectacole şi trebuie încurajate iniţiativele. Până nu va exista la nivel naţional o politică culturală, până nu se va face o reformă care lipseşte de aproape 25 de ani în domeniul cultural, până când nu vom înţelege că investiţia cea mai serioasă şi mai profitabilă este în cultură, nu vom reuşi să ne impunem pe plan european. Polonia, care a făcut cel mai serios program, a decis dezvoltarea la nivelul fiecărui voievodat a câte unei propuneri de Capitală Culturală, care să adune toate proiectele. În Polonia s-a produs un adevărat miracol de care este uimită întreaga Europă.

Iată-l pe Godot Theater Office Natori-Japonia

Am observat la această ediţie că un loc important îl ocupă conferinţele, lansările de carte şi atelierele. De ce te-ai axat atât de mult pe acest lucru?

“Festival Readings”, o iniţiativă venită din partea “Asociaţiei Festivalurilor Europene” (EFA), în care sunt invitaţi Hugo de Greef, Nelson Fernandez, Nele Hertling, reprezintă, timp de trei zile, o platformă educaţională de conferinţe publice despre managementul artistic al festivalurilor – oferind o privire de culise din punct de vedere profesional şi practic. Iniţiativa răspunde nevoii de a identifica oportunităţi de pregătire pe tot parcursul vieţii în domeniul programării şi managementului unui festival. “Festival Readings” fac parte din “Festival Academy”, care a fost lansată de EFA în aprilie 2013 şi introduce participanţii în esenţa festivalurilor: motivaţia artistică pentru creatori, mediul lor pentru inovaţie şi experienţa unică oferită publicului. “Festival Readings” se concentrează în cea mai mare parte pe aspectele artistice ale managementului unui festival. Incitante se anunţă dialogurile cu Jan Klata, cu Pippo Delbono, cu George Banu, Peter Stein, Neil LaBute, Octavian Saiu, Krystian Lupa, Mircea Dinescu, Ludmila Patlanjoglu. Mi se pare un lucru extraordinar să ai atâtea personalităţi care să dialogheze cu publicul cu cea mai mare sinceritate. Este fantastic faptul că Neil LaBute, timp de cinci zile, va lucra cu tinerii şi va produce spectacole. Va fi o competiţie extraordinară. Pentru prima dată în România, organizez o conferinţă despre “Diplomaţie culturală, media şi turism”. Vom avea reprezentate, la această conferinţă, posturi de televiziune din străinătate, ca “Euronews”, “TV 5” vor fi diplomaţi şi ambasadori, foşti miniştri ai culturii, mari personalităţi care vor intra în dialog. Nimic nu este întâmplător şi nimic nu se face improvizat. Succesul construieşte succesul.

Ştefan Câlţia, Triptic

Ca şi anul trecut, Sibiul este împânzit de numeroase expoziţii.

Aducem Tripticul lui Câlţia, “Lumea ca teatru”, Expoziţie de grafică – gravură şi desen – “Universul unui mare artist: Marcel Chirnoagă”. Expun, de asemenea, doi mari artişti: Silviu Purcărete, cu un set de imagini semnificativ, surprinse atât în România, cât şi în străinătate, Dragoş Buhagiar, care are acelaşi ochi ager şi surprinde imagini nemaipomenite. Nu vor lipsi nici expoziţiile de fotografie ale regizorului Radu Afrim, cea a Mihaelei Marin, intitulată “Oidip”, cea de “Marionete” a Ulyanei Tymoşenko, expoziţia de măşti “My Face on the Wall” a lui Ali Asghar Khatibzadeh. Proiectat de Alan Parkinson, “Luminarium Mirazozo” din Marea Britanie, este o structură monumentală, gonflabilă, concepută pentru a genera un sentiment de uimire în faţa frumuseţii lumii şi a culorii. De la “Guggenheim” până la Opera din Sydney, sculpturile monumentale şi interactive, aşa-numitele “luminarium” ale arhitecţilor aerului uluiesc publicul de pe tot globul. El oferă vizitatorilor un labirint orbitor de cărări şerpuite şi domuri proiectate în văzduh, în care arhitectura islamică, corpurile geometrice ale lui Arhimede şi catedralele gotice se combină într-un amestec inspirat, între arhitectură şi inginerie, în care vizitatorii se pot pierde fericiţi. Instalaţia trezeşte toate simţurile, generând uimire şi încântare pentru toate vârstele. Vizitatorii sunt transportaţi şi scufundaţi într-o lume uimitoare a luminii şi a subtilelor nuanţe saturate, o experienţă unică a simţurilor. Şi acum, Dan Perjovschi va realiza o cronică vie a locuitorilor din oraş prin intermediul unui site specific, cu desene de tip comentariu social. Zidul de lângă Teatrul Naţional din Sibiu devine o colecţie nemuzeală ce formează noua poezie urbană. La Clubul Festivalului, împreună cu alţi fotografi, vom organiza pentru prima dată o expoziţie despre mari personalităţi teatrale care au poposit la Sibiu. Şi, ceva nostim, pentru prima dată, mari regizori, artişti vor pune muzică, în calitate de DJ. Printre ei se numără Silviu Purcărete, Vasile Şirli, Neil LaBute. Aşa vom vedea universul lor, de ce se duc în acea zonă de muzică pe care ne-o vor propune.

Lucrezi de foarte mulţi ani cu acest genial regizor, Silviu Purcărete. De altfel, câteva dintre evenimentele speciale ale acestei ediţii poartă amprenta sa. Aş aminti numai acel uluitor şi răvăşitor “Faust”, mai mult decât un spectacol de teatru, care se distinge prin viziunea regizorală şi complexitatea rolurilor prezentate în construcţia barocă, stăpânită până în cele mai mici şi grăitoare detalii: decor şi light design de o impresionantă forţă evocatoare, costume provocatoare, sugestive, elegante sau burleşti, muzică antrenantă sau copleşitoare cu efecte sonore adecvate acelei ambianţe excentrice, proiecţii video ingenios şi convingător articulate în arhitectura întregului demers scenic, creat monumental prin jocul a peste 120 de actori, care au cucerit lumea. Apoi, “Călătoriile lui Gulliver”, exerciţii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift, dirijate cu artă de acelaşi Silviu Purcărete, în care fantezia se împleteşte cu o aspră satiră politică. În premieră, “Oidip”, cu un scenariu de Silviu Purcărete, după ”Oidip rege” şi ”Oidip la Colonos”, de Sofocle, cu aceeaşi echipă, Vasile Şirli, Dragoş Buhagiar. De ce transformarea de la “Oedipe”, cu care suntem toţi obişnuiţi, la “Oidip”? Cum ai intrat în pielea personajului, tu care interpretezi rolul principal?

În urmă cu patru ani, fostul director al Capitalei Europene Ruhr-Essen mi-a spus că a lucrat la un scenariu după “Oedipe rege” pe care ar vrea să-l facă cu Purcărete şi cu mine. Nu era foarte aproape de sufletul meu acest proiect, dar, pentru prima dată la toate proiectele pe care i le-am avansat, Purcărete a spus da. Am pornit după aceea la o cercetare. Limba română nu are difltongul “Oe”, e un franţuzism. Înainte de asta, românii pronunţau “Edip”. Am constatat că traducerile sunt foarte vechi şi am apelat la un grup de profesori universitari, din România şi din Grecia, care au făcut o traducere integrală, şi cu note de subsol. Consultându-ne cu ei am înţeles că în limba greacă pronunţia este “Oidipus” şi atunci am luat această matrice “Oidip”, pe care am folosit-o pentru acest spectacol. Iar Silviu a lucrat şi a făcut un scenariu. Şi dacă ne aducem aminte, atunci când Moscova a fost încercuită de nemţi, primul transport strategic a fost opera lui Lenin, nu fondurile Băncii Naţionale. Iar în războiul dintre americani şi vietnamezi, la câteva zile, era schimbat locul în care vietnamezii îl ascundeau pe Hoşimin. Trecând prin experienţa rolurilor pe care le-am interpretat, ca Rogozin, Godot sau Othelo, pot să spun că cel de acum a fost cel mai dificil din cariera mea. Mi-a fost fizic înfiorător de rău. Nu am mai putut să dorm noaptea. Să fii obligat să-ţi asumi toată această vină a lumii, să te baţi cu zeii întrebându-te de ce trebuie să pătimeşti pentru toate vinile care nu sunt ale tale, este apăsător. Nu întâmplător ultima frază “O să vă aduceţi aminte de mine” sună aproape ca un blestem. Felul în care Silviu Purcărete a conceput spectacolul este de o precizie şi o acurateţe uimitoare. O maşină de super lux căreia în acest moment încă îi mai poţi vedea frumuseţea pieselor, dar care are nevoie de rodaj ca să funcţioneze perfect. În acelaşi timp, Purcărete m-a împins într-un loc total neaşteptat. În ziua în care joc nu intru deloc în biroul meu de director şi, de dimineaţa până la terminarea spectacolului sunt pe scenă. M-a împins să uit de orice, spunându-mi “eu vreau altceva în interpretarea ta”. O muncă extraordinară de echipă. Zi de zi luam mesele împreună şi discutam ore întregi despre rol. Un fel de a trăi teatrul.

Un spectacol de Peter Stein

Ce înseamnă pentru tine a trăi teatrul lângă Purcărete?

A căuta peformanţa dincolo de mode, de trucuri, de tot ce este uşor şi imediat. Gândiţi-vă că după succesul cu “Faust” a propus “Lulu”, cu totul alte reguli artistice. În 2016 vom face un alt mare spectacol, tot în acelaşi spaţiu pe care l-a creat pentru “Faust”, dar pe care nu vreau să-l divulg încă. E o bucurie să te poţi duce în atâtea zone speciale, să faci “D’ale carnavalului”, să poţi face “Godot”, şi acum “Oidip”. Purcărete niciodată nu vine să spună “da, e aşa, sau fă aşa”. El ştie fiecare nuanţă de la fiecare replică la fiecare costum. Aseară, de la Paris, m-a sunat să-mi spună: “Cred că ar fi bine ca atunci când intri pe scenă cu ochii scoşi, cu şuvoaiele de sânge, să schimbi ceea ce făcusem înainte şi să aduci o batistă pe care s-o apeşi pe ochi, în aşa fel încât să dea senzaţia că opreşti hemoragia”. Acum visul lui este să facă un spectacol cu actori ruşi, la Sankt Petersburg. Iar la Sibiu, vă destăinui, în premieră, că în vara viitoare va fi un “Focus Silviu Purcărete”. Nimic nu este întâmplător, este un lucru pe care îl repet de câteva ori pe zi. Lucrurile se construiesc încetul cu încetul.

Te axezi la fiecare ediţie pe o comunitate prietenoasă formată din voluntari.

Din păcate, România nu are o foarte mare tradiţie în câmpul voluntariatului şi eu l-am impus, aşa încât am creat o importantă platformă a educaţiei nonformale, prin intermediul artelor spectacolului. Festivalul primeşte la această ediţie peste 300 de voluntari români, marea parte studenţi, dar şi grupuri de tineri japonezi, polonezi, sud-coreeni, precum şi alţii din Spania, Turcia şi Finlanda. Aceştia vor scoate şi cotidianul “Aplauze”.

La ediţia trecută ai inaugurat “Aleea Celebrităţilor”, gândită ca un eveniment cultural, ceea ce îi conferă propria personalitate, precum şi un punct de atracţie turistică. La ediţia trecută să ne amintim cele 7 nume: Ariane Mnouchkine, Sasha Waltz, Purcărete, George Banu, Declan Donnellan, Eugenio Barba şi Kanzaburo Nakamura. Care vor fi stelele din acest an?

Lev Dodin, Peter Brook, Krystian Lupa, Peter Stein, Gigi Căciuleanu, poetul, regizorul, dramaturgul Radu Stanca, cât şi Martin Hochmeister, fondatorul primului teatru de pe actualul teritoriu al României.

Le Sorelle Macaluso, în regia Emmei Dante

Ce urmează după Festivalul de la Sibiu, pentru că ştiu că eşti un adevărat globe trotter. Cu siguranţă, vei avea o vară încărcată.

Într-adevăr. Vom pleca imediat la Iaşi şi la Chişinău cu “Solitaritate”, apoi în inima Siberiei, la Omsk, unde suntem invitaţi cu “Călătoriile lui Gulliver”, apoi vom fi la Avignon în secţiunea oficială, unde România nu a mai fost prezentă din 2005. Urmează Gdansk cu “Oidip” şi “Gulliver”, după aceea în Irlanda, la Moscova, la Bruxelles… Încercăm să regândim toate ofertele pe care le-am avut cu “Faust”, dar întrucât Ofelia Popii aşteaptă un copil, va trebui să sistăm pentru acest an spectacolele cu “Faust”, aşa încât turneele le-am amânat şi îl vom duce în trei localităţi din Germania în 2015, iar în 2016, în China şi în Japonia. Suntem în tratative cu Georgia, dar şi cu zona americană. Numai în acest an avem peste 24 de turnee deja antamate.

Ce proiecte teatrale ai pentru partea a doua a anului pentru Teatrul “Radu Stanca”?

Un text special scris pentru noi de Matei Vişniec, după Hecuba, în regia Ancăi Bradu, un “Marat-Sade” în regia lui Charles Muller. În curând va avea loc premiera cu “Amadeus”, la Secţia Germană, şi vom face cu el cinci premiere în septembrie. Aşa cum am obişnuit publicul, între ediţiile festivalului avem micro festivaluri. Va veni Kushida să monteze “Stafia e aici”.

Teatro Metastasio Italia

“Să trudeşti pentru lucrurile mici te face să ajungi cu timpul la cele mari”, scria Beckett. Care crezi că este cheia succesului tău?

Cântăresc bine întotdeauna ce aduce beneficiu de imagine, astfel încât Sibiul a devenit un loc în care se fac jocurile culturale ale lumii. Sunt personalităţi care vin din respect, din credibilitate pentru această structură. Eu gândesc întotdeauna stategic, în aşa fel încât să fiu cu un pas înaintea celorlalţi. Întotdeauna mi-a plăcut competiţia, urgenţa de a duce la capăt lucrul început printr-un proiect, lucrurile gândite la milimetru. Viaţa e un film extraordinar şi n-am chef să dorm în timpul proiecţiei.

Ce regreţi că nu ai reuşit să realizezi pentru acest Festival aşa cum ai fi dorit?

Probabil că aş fi putut să fiu mult mai generos, dacă fondurile veneau mai devreme. Aş fi putut să ajut oraşe din zona transilvăneană, pentru că asta mi-am propus, aş fi putut să aduc mult mai mult, de asemenea, din zona spectacolelor de stradă, care sunt foarte scumpe şi care pot să schimbe publicul. Să ne aducem aminte cum au reacţionat în urmă cu 18 ani oamenii din Sibiu. Babele se aşezau în genunchi şi îşi făceau cruce când vedeau oamenii pe catalige. Majoritatea oraşelor din România sunt în această situaţie, în care lipsesc teatrele, spectacolele de stradă… Dacă ne gândim la un kilometru de autostradă “furat”, şi ştim bine cât s-a furat, cu acei bani am fi reuşit să facem toate evenimentele culturale ale ţării. Eu cred că pe un proiect coerent în Delta Dunării poţi să dezvolţi în trei ani un program care să aducă cinci-şase milioane de turişti. După care, să se investească, cu ajutorul programelor europene, pornind de la calendarul sărbătorilor laice şi religioase, cu elemente care ţin de obiceiurile zonei. Credeţi-mă că după aceea infrastructura hotelieră se construieşte. Gândiţi-vă că în 2004 nu era decât un hotel de trei stele la Sibiu. Acum sunt două de cinci stele, 9 de patru stele, nu mai vorbim de cele trei stele şi de pensiuni, care sunt atât în Sibiu cât şi în Mărginime şi în zona cetăţilor fortificate, unde nu poți un loc liber. Şi toate sunt investiţii private. Noi avem deja spectacole, ca în fiecare an, la Cisnădioara, la Avrig, la Răşinari…

Călătoriile lui Gulliver

Ce te dezamăgeşte astăzi?

Lipsa de perspectivă, lipsa de implicare în proiecte. Lipsa scării de valori, a unei moralităţi. Nu mai avem exemple, nu mai avem de la cine să învăţăm, nu construim pe termen lung în aşa fel încât să nu fie sortit pierii ceea ce facem. Un leu pe care eu l-am primit acum, la final de luna mai, ar fi valorat în urmă cu câteva luni 10 lei. Pentru că i-aş fi folosit mult mai inteligent şi aş fi creat alte oportunităţi. Nu m-am plâns niciodată, deşi uneori simt că mă copleşesc greutăţile şi îmi ţâşnesc firele albe din cap. În clipa în care voi începe să mă plâng în loc să lupt, mă voi retrage. De aceea, îmi doresc să-mi fac profesia cu o dăruire totală, fără jumătăți de măsură. Festivalul este copilul meu, un copil care are nevoie de iubire.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.