Sunt moștenitorul unui fost „loc de veci”, cumpărat de bunicul meu în 1947, la moartea soacrei sale, moștenit de bunica, apoi de tata, pe urmă de mama, iar acum nouă ani, de mine, la moartea mamei. Mormîntul fusese între timp refăcut de tatăl meu, în anii 70.
Pentru a face lucrările de reabilitare a mormîntului, a trebuit să schimb statutul de moștenitor cu cel de „concesionar”, căci locul de veci, care era atribuit înainte pe 33 de ani, acum poate fi confiscat după doi ani dacă nu plătești taxa de întreținere (45 de lei pe an).
După ce am scris o cerere și am plătit două taxe, una pentru verificarea juridică, cealaltă pentru intrarea în posesia documentului, a trecut peste o lună și am obținut „actul de concesiune”, în calitate de „concesionar”.
Actul poartă cinci semnături, în afară de a mea: CONCEDENT, MUNICIPIUL IAȘI, prin Societatea „SERVICII PUBLICE IAȘI” S.A., DIRECTOR GENERAL Ing. LAURENȚIU IVAN; OFICIUL JURIDIC, Cons. jr. VANDA CAZACU; ȘEF SERVICIU ADMINISTRARE CIMITIRE, MARIAN SPIRIDON; ADMINISTRATOR TOFAN G. Sub fiecare dintre aceste patru semnături stă scris „Îmi asum responsabilitatea corectitudinii și legalității în solidar cu întocmitorul înscrisului”.
Acestor patru semnături, de la baza documentului, li se adaugă a cincea, în dreapta sus: „SE APROBĂ / PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI / MIHAI CHIRICA”, întărită prin ștampila instituției.
Am lăsat să treacă iarna și am luat contact cu o firmă specializată în asemenea lucrări, de la care am aflat că trebuie să obțin mai întîi o autorizație din partea administrației cimitirului. Am trecut pe la poarta Eternității, unde este instalată administrația, am făcut coadă, Covid oblige. Clădire mică, hol strîmt, doar un petiționar poate intra pe rînd. Obțin cu greu un formular, după ce sunt „verificat”: nume, adresă, parcelă… N-aveam actul de concesiune la mine.
Înțeleg mai bine reticența în eliberarea formularului: costă 2,50 lei. Pe bonul de casă văd că am fost taxat cu două formulare, deși nu luasem decît unul, dar nu mă pun pentru doi lei și cincizeci de bani.
Revin în ziua următoare cu cererea completată și cu copii după actul de identitate și după cel de concesiune. Mi se spune că trebuie să indic pe cerere ce anume lucrări intenționez să fac, pentru că în funcție de asta voi fi taxat. Nu știu, n-am discutat cu constructorul, dar accept să plătesc pentru două „cripte”, 35 de lei bucata, la care se adaugă „autorizația execuție lucrări”, 45 de lei, plus „tarif întreținere cimitir”, pentru anul trecut, tot 45 de lei. Total, pe Bonul fiscal, 165 lei, o nimica toată. Mi se atrage atenția că voi mai avea cîte ceva de plătit cînd voi obține autorizația, peste trei săptămîni, probabil tot cu vreo patru sau cinci semnături. De exemplu, 40 lei exhumarea.
Nu înțeleg de ce și pentru ce acești bani, aceste taxe, de vreme ce nu administrația va face lucrările. Nu știu dacă și firmele de pompe funebre și construcții sunt taxate. În orice caz, comercializarea morții a luat avînt“.
Ca sa nu arunce oasele mamei mele si ale sotului ei la groapa, am platit 6000 RON desi locul de inhumare al mamei, ar fi putut sa-mi fie concesionat. Si daca nu exista mostenitori care sa preia concesiunea si sa plateasca taxele de cimitir destul de piperate, adio „loc de veci”, unde-ti stau picioarele, acolo iti va sta capul. Ce-i de facut? De buna voie si nesilit de nimeni (?), am hotarat sa ma prefac in cenusa, aceasta aruncata sa nu mai aiba nimeni grija ei.
Asta e România normală.
imaginatia si opera lui kafka mica nevinovatie fata de i-realitatea zilelor noastre. excelent articol. Multumesc.
Chiar nu va amintiti cand au pus legea la vot cu brio? Cred ca sunt vreo 5-6-7 ani de cand se practica prin lege, dar, practica de baza a inceput prin 2004-2005, goleau gropile si oasele erau depozitate la gramada intro capela mortuara veche la marginea cimitirului, gropile fiind scoase la vanzare! Au scos vreun sunet popii? Nici usturoi n-au crapat in ei, nici gura nu le pute, dar au acceptat ca administrator sef cimitir actiunile cu mult timp inainte de a fi legea in monitorul oficial!