Dacia rămâne la Mioveni. Anii care pot schimba viitorul uzinei din România

Dacia nu se pregătește să închidă uzina de la Mioveni, însă România se poate confrunta cu un risc mai puțin spectaculos și, tocmai de aceea, mai greu de observat: pierderea treptată a unor volume de producție și a viitoarelor proiecte industriale. O analiză realizată de Asociația Energia Inteligentă atrage atenția asupra presiunilor care pot influența deciziile Renault privind viitorul producției auto din România.

În centrul discuției nu se află o eventuală închidere imediată a fabricii de la Mioveni, ci viitoarele generații de automobile și tehnologiile care vor fi dezvoltate în anii următori. Investițiile deja realizate, echipamentele existente, furnizorii locali și performanța comercială a modelelor produse la Mioveni fac puțin probabilă o retragere bruscă.

Problema ar putea apărea însă atunci când grupul Renault va decide unde vor fi construite următoarele modele și pe ce platforme vor fi dezvoltate acestea.

Perioada 2027-2029 ar putea fi una esențială

Potrivit analizei, perioada 2027-2029 ar putea fi una esențială pentru viitorul uzinei românești. În acei ani pot fi luate decizii privind viitoarea platformă de producție, furnizorii și uzina care va primi următoarea generație de modele. O eventuală reducere sau mutare a producției nu ar apărea peste noapte. Decizia industrială ar putea fi luată cu mai mulți ani înainte ca efectele să devină vizibile.

Printre problemele semnalate se află creșterea costurilor cu forța de muncă, prețul energiei, schimbările fiscale, infrastructura și lipsa unei predictibilități suficiente pentru investițiile pe termen lung. Sunt dificultăți care nu afectează doar Dacia, ci o parte importantă a economiei românești.

O comparație cu uzina Renault de la Bursa, din Turcia, scoate în evidență diferențe importante. Potrivit estimării prezentate în analiză, costul brut aferent producerii unui automobil la Mioveni ar putea fi cu aproximativ 318-378 de euro mai mare decât la Bursa. Diferențele sunt puse în principal pe seama costurilor cu forța de muncă și energia electrică.

România are în continuare avantaje

Totuși, aceste cifre nu înseamnă automat că producția Dacia din România nu mai este competitivă. România are în continuare avantaje importante, printre care apartenența la piața unică europeană, proximitatea față de piețele occidentale și existența unei rețele importante de furnizori.

Analiza atrage însă atenția că presiunea asupra companiei poate crește dacă problemele structurale nu sunt rezolvate.

În acest context, negocierile dintre marile companii și stat devin esențiale. O companie are interesul să obțină condiții cât mai bune pentru activitatea sa: energie la costuri competitive, infrastructură, fiscalitate predictibilă și reguli stabile. În același timp, autoritățile trebuie să verifice dacă problemele invocate pot fi rezolvate prin măsuri concrete și dacă România riscă să piardă investiții importante.

Pentru Dacia, miza nu este doar fabrica de la Mioveni, ci și locul României în strategia industrială a grupului Renault. O reducere a investițiilor, eliminarea unor schimburi, scăderea volumelor de producție sau transferul anumitor componente și versiuni către alte uzine ar putea reprezenta primele semnale ale unei schimbări.

În scenariul analizat, o eventuală închidere fizică a uzinei nu ar fi primul pas. Ea ar putea deveni, în cel mai negativ caz, consecința unei decizii industriale luate cu ani înainte.

Deocamdată, nu există un anunț oficial privind închiderea uzinei de la Mioveni. Tocmai de aceea, întrebarea relevantă pentru România nu este dacă Dacia „pleacă mâine”, ci dacă următoarea generație de automobile și viitoarele investiții majore vor mai avea Mioveniul printre principalele centre de producție.

Pentru economia românească, diferența este uriașă. Dacia înseamnă nu doar o fabrică și mii de angajați, ci și o întreagă rețea de furnizori și servicii care depind de industria auto. O eventuală reducere a producției ar putea avea efecte mult dincolo de porțile uzinei.