Dansul Deco sub semnul lui Chipăruş

Dumitru Haralamb Chipăruş este puţin cunoscut multor români. Nu sunt scrise articole despre el, aproape că nu se vorbeşte despre statuetele sale, care astăzi au ajuns să fie estimate şi la un milion de euro, nu dezbate nimeni importanţa lui în rândul marilor sculptori ai curentului “Art Deco”, al cărui părinte este considerat.

A sculptat cu deosebit talent femeia avangardistă a anilor ’20 şi ’30: independentă, misterioasă şi arogantă, captând esenţa unui Paris elegant şi seducător. Sculpturile lui Dumitru Chipăruş, făcute din fildeş, marmură, bronz sau terra-cotta sunt în prezent foarte căutate de iubitorii de artă.

Dumitru H. Chipăruş s-a născut la 16 septembrie 1886, la Dorohoi, într-o familie de aristocraţi, din cea mai înaltă clasă socială, unde limba franceză se vorbea frecvent. Există foarte puţine informaţii despre viaţa din România a sculptorului, motiv pentru care personalitatea lui a fost înconjurată de o aură de mister.

În 1909 pleca în Italia, la vârsta de 23 de ani, pentru a studia în atelierul scuptorului Raffaello Romanelli, iar în 1912 a ajuns la Paris, unde s-a înscris la cursurile de la Ecole des Beaux Arts, în clasa lui Antonin Mercié, care i-a fost profesor şi lui Brâncuşi, şi a lui Jean Boucher.

Bărbat îndoind o bară

Primele sculpturi ale lui Chipăruş (cunoscut apoi sub numele de Demetre Chiparus) au fost expuse la Salonul din 1914, de la Paris. A început să folosească o combinaţie de bronz şi fildeş, tehnică denumită criselefantină, cele mai cunoscute lucrări ale sale fiind realizate între 1914 şi 1933. Stilul de maturitate al lui Chipăruş a început să se contureze în anii ’20, sculpturile acestei perioade remarcându-se prin efectul lor decorativ. Printre subiectele predilecte erau dansatoarele baletului rusesc, personajele teatrului din Paris şi cele din primele filme, ilustrate într-o manieră stilizată, cu trupuri zvelte şi alungite. Sculptorul încerca mereu să îşi surprindă modelul în mişcare, în timpul dansului, acordând o deosebită atenţie liniilor trupului şi în special vestimentaţiei elegante şi siluetei longiline. Chipăruş era atât de minuţios încât chiar şi mâinile statuetelor erau perfect realizate, cu un nivel de detaliu remarcabil.

Dansatoare cu barzoi

Opera sa a fost influenţată de interesul pentru arta egipteană, trezit odată cu descoperirile făcute în timpul excavării mormântului faraonului Tutankhamon.

Pe lângă seducătoarele şi sofisticatele siluete feminine, Dumitru Chipăruş a avut şi altfel de modele, reprezentate de copiii vecinilor, care deseori veneau în vizită în atelierul artistului de pe strada Barrault. Cunoscute sub numele de „seria copiilor”, statuetele chipăruşiene surprind prin inocenţă, realism şi entuziasm. Iar, spre sfârşitul vieţii, animalele de la grădina zoologică Vincennes i-au pozat ca modele.

Dansatoare orientală

La începutul anilor ’40, sculpturile sale se vindeau greu, dar Chipăruş a continuat să lucreze pentru propria plăcere, realizând statuete cu animale în stil Art Deco. Situaţia economică de după al Doilea Război Mondial nu era favorabilă dezvoltării artelor decorative, circumstanţele înrăutăţindu-se pentru mulţi sculptori.

În 1924 o întâlnise pe Julienne Lullier, care i-a devenit soţie şi cu care şi-a petrecut tot restul vieţii. Chipăruş moare la vârsta de 61 de ani, în urma unui accident vascular. După moartea artistului, statuile sale criselefantine (termen care descrie tehnica de combinare a fildeşului cu aur, bronz, lemn, lapis lazuli sau alte materiale) nu au mai fost la fel de căutate, fiind considerate chiar vulgare de generaţia de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Chipăruş, Semiramida

La început, Chipăruş a încercat să-şi comercializeze singur statuetele, fără a avea însă prea mult succes. La sfatul unui prieten, artistul român a vândut drepturile de a le reproduce unor furnizori, ca Edmond Etling, directorul de la “Julien Dreyfus”, şi nepoţilor lui Jules Lehmann. Odată ce modelul de plastilină era terminat, furnizorul (în franceză „editeur de bronzes d’art”) era responsabil de toate etapele de creare a statuetelor şi de vânzarea lor. Chipăruş examina minuţios fiecare statuie, ore în şir, ca să fie convins că fiecare detaliu este perfect redat. O mare parte din succesul lui se datorează acestor furnizori. Din păcate, nu se ştie cu exactitate care este numărul statuetelor produse de furnizori.

Dansatoare cu evantaie

Interesul colecţionarilor pentru opera lui Chipăruş a reapărut în anii ’70, iar din anii ’90, lucrările sale au devenit foarte căutate.

Lumea artei din zilele noastre a produs o adevărată industrie din comercializarea sculpturilor inspirate de talentatul român, un fals vânzându-se cu sume cuprinse între 5 mii şi 15 mii de dolari. Deşi proasta calitate a pieselor produse astăzi, comparativ cu cele create de Chipăruş, este evidentă şi unui necunoscător, acest tip de afacere continuă să aducă profituri de milioane de dolari. O sculptură originală creată de Chipăruş este şi greu de găsit, şi foarte scumpă, putând ajunge până la un milion de dolari.

Cinci dansatori

Preţioasele criselefantine au început să cucerească lumea. Deveniseră faimoase pentru folosirea fildeşului şi bronzului de către artişti de la Berlin şi Paris. Astăzi, aceste figuri dinamice şi exotice devin din nou protagonişti ai pieţei internaţionale de artă, ajungând la preţuri fabuloase.

Balerină egipteană

Când, la Salonul de la Paris, din 1893, Galeria “Goupil” a achiziţionat “După jurământ”, o replică în marmură după un bronz, autorul ei devine pe neaşteptate un star internaţional. Avea 24 de ani, era piemontez şi se numea Pietro Canonica (1869-1959). Sculptura, bucurându-se de un mare succes, începe să fie replicată în câteva exemplare din granit, bronz şi fildeş. După aceea, în 1897, Jean Leon Gérôme (1824-1904), ginerele marelui industriaş Adolphe Goupil, şi-a prezentat sculptura “Bonaparte intrând în Cairo”, în versiune criselefantină, tehnică ce devenise la acea oră deosebit de căutată de colecţionari. În aceeaşi perioadă apare o altă lucrare, a francezului Louis Ernest Barrias (1841-1905), intitulată “Natura se descoperă în faţa ştiinţei”, admirată pentru superbele variante în bronz şi fildeş.

Dansatoare îmbrăcată

Am amintit acest lucru pentru a explica felul în care renaşterea sculpturii criselefantine, ca o replică dată sculpturilor greceşti clasice, nu a fost o rafinată invenţie comercială. Deja în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, fildeşul provenit din colonia africană Congo fusese pus la dispoziţia artiştilor de către guvernul belgian. Lucrările încep să fie expuse, din 1894, la Anvers şi la Bruxelles, în secţiunea “Colonială” a Expoziţiei Universale. Astfel se generalizează termenul de criselefantin pentru operele care asociau bronzul cu fildeşul şi cu alte materiale: lemn, cristale, pietre dure… În anii ’20 şi ’30, explodează o adevărată modă artistică la Paris şi la Berlin, care devin două dintre centrele cele mai importante de difuzare a acestui gen de opere.

Fenomenul Chipăruş

Clara

Se răspândeşte repede un nume exotic, Dumitru Chipăruş, numit apoi Demetre Haralamb Chipăruş, emigrant român. Subiectele preferate ale acestuia erau inspirate din poveştile Orientului, din lumea spectacolului (Isadora Duncan, Vaslav Nijinsky, Ida Rubinstein), din ambientul musicalurilor pariziene, din măştile commediei dell’arte.

Pentru un colecţionar de sculptură, este obligatoriu astăzi să fie atent la prezenţa mărcii turnătoriei care era tipică lui Chipăruş, dar şi la starea de conservare. Pentru că foarte multe dintre operele lui, spun experţii, au fost, mai ales în ţările din Est, falsificate. Partea de bronz a operelor lui Chipăruş era de cele mai multe ori placată în aur şi argint şi era decorată cu emailuri policrome şi cu inserţii de metal preţios, după tehnica antică.

Dansatoare, fildeş, bronz aurit şi argint

Artistul român a avut în Franţa numeroşi rivali. Să-i amintim măcar pe Paul Philippe (1870-1930), care a fondat “Arthur Goldscheider”, cu parfum de “Art Nouveau”, dar şi pe Claire-Jeanne Roberte Colinet (1880-1950), cea mai bună elevă a belgianului Jef Lambeaux (1852-1908). Balerina “Ankara”, realizată de ea, este un obiect de o frumuseţe notabilă şi a fost achiziţionată la licitaţia de la Casa Christie’s Londra, din 4 mai 2007, cu 211.000 de euro. La Berlin, în jurul complexităţii figurii lui Ferdinand Preiss, a luat naştere o şcoală de sculptură criselefantină. Acesta i-a insuflat dragostea pentru această profesie şi lui Philipp Wilmann (1846-1910). Ferdinand îl cunoscuse pe Arthur Kassler, care îi devine apoi asociat. Împreună cu acesta fondează “Preiss&Kassler”, o manufactură specializată în sculpturi în fildeş. Fondată în 1907, cu sediul la Berlin, firma îşi întrerupe activitatea în timpul Primului Război Mondial pentru a reapărea în 1919, cu propria producţie de “Belle Epoque”. Marea parte a pieselor desenate de Preiss era exportată din Anglia în Statele Unite, foarte căutate fiind dansatoarele. Firma a supravieţuit cu succes până în 1943. În stilul lui Preiss s-au remarcat şi Josef Lorenzl, teutonul Otto Poertzel (1876-1963) şi austriacul Bruno Zach. Operele lor sunt căutate acum în licitaţii.

Eleganţa exotică a unei balerine

O balerină, realizată de Ferdinand Preiss, în 1925, am putea spune copiată după Chipăruş, a fost vândută la Casa Christie’s din New York, în 17 iunie 2010, cu 65.000 de euro.

“Radha”, semnată Paul Philippe, ce pare o copie a lui Chipăruş, a fost cumpărată de la Christie’s din Londra, în 4 mai 2007, pentru 49.500 de euro.

Dansatori ruşi

“Dansatoarea rusă”, de Paul Philippe, realizată în 1925, a fost achiziţionată la Christie’s din New York, în 2010, pentru 24.500 de euro.

“Natura se descoperă în faţa ştiinţei”, de Ernst Barrias, este estimată la suma de 50.000 de euro la Casa Camard din Paris. “Bonaparte îşi face intrarea în Cairo”, creată de Jean-Leon Gérôme, a fost vândută la Rau Antiques pentru 132.000 de euro

Adjudecat!

Dolly Sisters

În aprilie 2006, Sotheby’s vindea sculptura “Thaïs”, una dintre cele mai importante sculpturi criselefantine ale lui Chipăruş care au apărut în licitaţii, creată din fildeş sculptat şi bronz patinat şi pictat, pe un soclu elaborat din onix, pentru 216.000 dolari. Tot în cadrul acelei licitaţii se adjudeca o altă lucrare de-a sa, “Dansatoare cu evantaie”, din fildeş sculptat, policromat şi bronz suflat cu aur şi argint, pe soclu de onix, la preţul de 204.000 dolari. O altă variantă a sculpturii se vindea în iunie 2008, la Christie’s, pentru 266.500 dolari.

Faimosul arlechin dansator Karmona

Casa “Sotheby’s” din New York prezenta în 17 aprilie 2007, pentru prima dată după aproape o jumătate de secol, o licitaţie de statuete Art Deco, incluzând câteva piese realizate de Demetre Chiparus.

Era vorba de o impresionantă colecţie de 42 de statuete din fildeş şi bronz, realizate de artişti precum Chipăruş, Johann Philipp, Ferdinand Preiss (1882-1943), Otto Poertzel (1876-1963), Claire J.R. Colinet (1882-1940) sau Bruno Zach (1891-1935).

Preţurile estimate pentru lucrările artistului de origine română erau situate între 150.000 şi 1.000.000 dolari.

Femeie, sculptură în metal

Colecţia a fost adunată cu migală de un cuplu de pasionaţi, care a început să cumpere statuete în anii ’80, din galeriile londoneze şi pariziene.

Atraşi atât de începuturile Art Deco, cât şi de perioada „modernă” a genului, din anii ’30, cei doi colecţionari s-au mutat în anii ’90 la Paris, căutând piese cât mai bine realizate şi mai variate. Printre artiştii preferaţi s-a aflat Demetre Chiparus, dar intuiţia colecţionarilor i-a făcut să aleagă şi lucrările altor artişti, pentru o colecţie cât mai echilibrată şi reprezentativă. Era primul lot de gen oferit de “Sotheby’s” în ultimele decenii, şi, de departe, cel mai interesant şi valoros, din punct de vedere artistic şi financiar, iar licitaţia venea pe fondul unei creşteri spectaculoase a interesului cumpărătorilor pentru Art Deco.

Inocenta, vândută la Munchen cu 14.000 de euro

La o licitaţie din aprilie 2008, la Christie’s din Londra, lucrarea “Ballets Russes” a fost adjudecată pentru 192.500 lire sterline, echivalentul a aproape 378.000 dolari. În luna iunie a aceluiaşi an, la “Christie’s” New York se vindeau lucrarea “Léotard” şi grupul figurativ “Finale”, ambele la preţul de 290.500 dolari.

O altă lucrare a sa, “Les amis flamants”, a fost vândută în licitaţia de la “Christie’s” din Londra, în aprilie 2010, pentru 95.000 dolari.

Shiva

“Antinea”, din fildeş, bronz argintat, pe un soclu din marmură şi onix, a fost vândută la New York cu 78.000 de dolari în 2010. Preţuri mari au obţinut şi “Dolly Sisters” – 14.000 de dolari, “Semiramis” – 35.000 de euro, “Dansatoare cu barzoi”, “Dansatoare cu evantaie”, “Favorita”. În 24 martie, “Shiva” a fost achiziţionată, la o casă de licitaţie din Dijon, pentru 105.600 de euro.

Pierrot de Chipăruş va fi vândut în 7 iunie, la Tajan

În 7 iunie va avea loc la New York o licitaţie în care va fi expusă statueta “Ţăran rus dansând”, din bronz patinat şi fildeş, pe soclu de marmură, estimat la 24.000-30.000 de dolari. La Londra va fi propusă, în 12 iunie, o “Dansatoare”, iar în aceeaşi zi, la New York, va fi licitată “Cleopatra”, având ca preţ de pornire 20.000 de dolari, şi “Primele flori”, din fildeş şi bronz pictat, estimate la 15. 869 de dolari. La licitaţia de la Versailles vor fi expuse mai multe piese, printre care “Dansatoare Ayouta”, “Dansatoare de Kapurthala”, “Bayadera”, Tânără” şi “Urs”. Iar în 2 iunie, Casa Tajan oferă o splendidă “Dansatoare orientală” şi alte câteva piese.

Un grup de cinci dansatori pe o bază va fi scos la licitaţia de la Sotheby’s, estimat între 500.000 şi 1.000.000 de dolari.