De ce resurse energetice mai dispune România acum

România are cele mai mare zăcăminte de petrol din UE, are resurse consistente de gaze naturale, încă mai are rezerve variate de cărbune, are un potențial mare în ce privește resursele hidroenergetice și în ultimii ani a început să utilizeze la scară largă resursele eoline și solare.

În Strategia energetică a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050, document pus în dezbatere publică de Ministerul Energiei, sunt menționate resursele energetice de care dispune în acest moment țara noastră.

Gaze naturale și țiței

Deși România importă 72,5% din necesarul propriu de țiței, în prezent, zăcămintele dovedite de țiței ale României sunt cele mai mari din Uniunea Europeană, având în vedere și zăcămintele mari descoperite în iunie 2023. Declinul mediu al zăcămintelor locale de țiței este de circa 2%. În prezent, în România, se exploatează cca. 400 de zăcăminte de țiței și gaze naturale, din care:
– OMV Petrom operează 150 de zăcăminte comerciale de țiței și gaze naturale în România. În Marea Neagră, OMV Petrom operează pe șapte platforme fixe;
– Romgaz operează 140 zăcăminte comerciale, amplasate în Transilvania, Moldova, Oltenia şi Muntenia; activitatea de explorare este susținută în 8 perimetre din Transilvania, Muntenia-Oltenia şi Moldova.

Pentru celelalte zăcăminte au fost încheiate acorduri petroliere de dezvoltare-exploatare și exploatare petrolieră, având ca titulari diverse companii. Majoritatea acestor zăcăminte sunt mature, fiind în exploatare de peste 25-30 ani.

Pe termen scurt și mediu, rezervele sigure de țiței și gaze naturale se pot majora prin implementarea de noi tehnologii care să conducă la creșterea gradului de recuperare în zăcăminte și prin implementarea proiectelor pentru explorarea de adâncime și a zonelor din platforma continentală a Mării Negre. Pentru asigurarea siguranței în aprovizionare, legislația națională reglementează nivelul stocului minim de gaze naturale care trebuie constituit de către fiecare furnizor.

Înmagazinarea subterană a gazelor naturale are un rol major în asigurarea siguranței în aprovizionarea cu gaze naturale, facilitând echilibrarea balanței consum – producție internă – import de gaze naturale, prin acoperirea vârfurilor de consum cauzate în principal de variațiile de temperatură, precum și menținerea caracteristicilor de funcționare optimă a sistemului național de transport gaze naturale în sezonul rece.

Totodată, înmagazinarea subterană a gazelor naturale are rolul strategic de a asigura furnizarea de gaze naturale din depozitele de înmagazinare, în cazuri de forță majoră (calamități, cutremure și alte evenimente neprevăzute). Activitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale este o activitate dereglementata care poate fi desfășurată numai de operatori licențiați de către ANRE în acest scop.

Capacitatea utilă (activă) totală de înmagazinare a României este, în prezent, de cca. 33,864 TWh/ciclu, exclusiv în zăcăminte depletate, sunt operate șase depozite de înmagazinare, din care cinci de către SNGN Romgaz SA Filiala de Înmagazinare Gaze Naturale DEPOGAZ Ploiești SRL, având capacitatea utila de 30,709 TWh/ciclu, iar unul, cu o capacitate totala de 3,155 TWh/ciclu, este operat de DEPOMUREȘ S.A.

La nivel național, statistic în ultimii 5 ani, raportul dintre volumul de gaze înmagazinat și consumul anual se situează în jurul valorii de 24,95%, la jumătatea clasamentului valorilor practicate în Europa.

În perioada de iarnă, raportul între cantitatea de gaze provenite din înmagazinare și consumul zilnic de gaze se situează, în medie, în jurul valorii de 46%.

Cărbune

România dispune de rezerve variate de cărbune (antracit, huilă, cărbune brun, lignit și turbă) localizate în 22 de bazine carbonifere în care au fost puse în evidență și cercetate 299 perimetre miniere. Vârsta zăcămintelor de cărbuni variază între Carbonifer târziu (Westphalian – Stephanian) și Pliocen (Dacian–Romanian). Distribuția bazinelor purtătoare de cărbuni din România, evidențiate după vârstă geologică. În umplutura neogena a avanfosei și mai puțin în cuvertura neogena a Platformei Moesice, dintre Dunăre și Luncavat, se găsesc cele mai importante zăcăminte de cărbuni din România, el singur cuprinzând mai mult de 80% din rezervele de cărbuni energetici ai țării.

Potrivit Studiului privind posibilitatea implementării tehnologiilor avansate în exploatarea și valorificare a cărbunelui realizat de către Ministerul Energiei în 2021, au fost identificate două tehnologii de valorificare a cărbunelui cu scop non-energetic ce ar putea fi implementate în România: utilizarea cărbunilor pentru producția de îngrășăminte organo-minerale și tehnologia de depolimerizare a cărbunelui pentru producția de diesel sintetic (tehnologia KDV).

Uraniu

România dispune de un ciclu deschis al combustibilului nuclear, dezvoltat pe baza tehnologiei canadiene de tip CANDU. Dioxidul de uraniu (UO2), utilizat pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar reactoarelor de la Cernavodă, este produsul procesării și rafinării uraniului provenit din țară/import.

Pentru a spori securitatea aprovizionării cu materia primă necesară fabricării combustibilului nuclear la Fabrica de Combustibil Nuclear (FCN) Pitești și reducerii dependenței de import pe lanțul de producere a combustibilului nuclear, Societatea Națională Nuclearelectrica SA (SNN) a achiziționat Fabrica de Prelucrare a Concentratelor de Uraniu de la Compania Națională a Uraniului (CNU) în vederea consolidării ciclului nuclear și eficientizării costului materiei prime necesară fabricării combustibilului nuclear pentru CNE Cernavodă.

De asemenea, tot în vederea consolidării ciclului combustibilului nuclear, SNN SA a preluat în anul 2021, cu titlu gratuit, licența de concesionare a activității de exploatare a minereului de uraniu din perimetrul Tulgheș Grințieș, județul Neamț. Darea în exploatare a acestui zăcământ, va crea premisele utilizării minereului de uraniu extras din tară. Rezervele dovedite de minereu existente și exploatabile asigură cererea de uraniu natural pentru funcționarea a două unități nuclear-electrice pe toată durata de operare.

Resursele hidroenergetice

România beneficiază de un potențial ridicat al resurselor hidroenergetice. Dintr-un total al potențialului teoretic liniar de aproximativ 70,0 TWh/an, potențialul teoretic liniar al cursurilor de apă interioare este de aproximativ 51,5 TWh/an, iar cel al Dunării (doar partea românească) este evaluat la cca. 18,5 TWh/an.

Estimările actuale privind potențialul tehnico-economic amenajabil, diminuat în urma reglementărilor în vigoare pentru protecția mediului, arată că față de cei 40,5 TWh/an energie estimată în 1990, în 2021 potențialul tehnico-economic amenajabil s-a redus la circa 10,30 TWh/an.

Un aspect important în ceea ce privește activitatea investițională în domeniul hidroenergetic constă în faptul că proiectele hidroenergetice de anvergură începute înainte de 1990 și nefinalizate până în 2024 au folosințe complexe. Pentru finalizarea proiectelor este necesară reluarea analizelor tehnico-economice și de mediu.

Resursele eoliene

Circulația atmosferică în zona Mării Negre și a Câmpiei Europene de Est, în conjunctură cu cea nord-atlantică, oferă un potențial major de valorificare energetică în arealul Dobrogei, Bărăganului și al Moldovei. De asemenea, pe areale restrânse se manifestă circulații atmosferice locale care permit valorificarea prin proiecte eoliene de anvergură redusă.

Conform studiului privind evaluarea potențialului tehnico-economic al resurselor regenerabile în România realizat în anul 2021 cu sprijinul ISPE, potențialul tehnic eolian al României este evaluat la 84 GW (154 TWh). Datorită poziționării geografice și deschiderii către Marea Neagră, România prezintă un potențial tehnic ridicat în materie de energie eoliană. Conform unui studiu al Băncii Mondiale (BM), potențialul teoretic este estimat la 76 GW din care 22 GW pentru turbine cu fundație fixă și 54 GW pentru turbine cu fundație plutitoare.

Resursele solare

Conform studiului privind evaluarea potențialului tehnico-economic al resurselor regenerabile în România, România se află în zona B europeană din punct de vedere al însoririi (1200-1600 kWh/m2 pe an), beneficiază de aproximativ 210 zile însorite pe an și are cel mai mare potențial solar din zona de sud est a Europei.

Valorile minime se înregistrează în zonele depresionare, iar valorile maxime în Dobrogea, estul Bărăganului și sudul Olteniei. Studii realizate în cadrul regiunii de Sud-Est a Europei au evaluat potențialul tehnic solar al României la nivelul a 19,4 GW (25,8TWh), din care aproximativ 18,1 GW (24,2 TWh) pot constitui o opțiune economică de investit, în scenariul cu costuri minime. Valorificarea potențialului solar în scopul producerii de energie electrică prin utilizarea panourilor fotovoltaice permite, conform aceluiași studiu, instalarea unei capacități totale de 4.000 MW și producerea unei energii anuale de 4,8 TWh.

Declararea arealelor protejate Natura 2000, precum și restricționarea dezvoltării parcurilor fotovoltaice pe suprafețe de teren agricole limitează opțiunile privind instalarea unor noi parcuri fotovoltaice de mare dimensiune doar pe terenurile degradate sau neproductive.

Biocombustibilii

Aceștia includ biomasă, biolichide, biogaz, deșeuri și gaze de fermentare a deșeurilor și nămolurilor. Potențialul energetic al biomasei este evaluat la un total de 318.000 TJ/an, având un echivalent de 7,6 milioane tep. Acest potențial rezultă din:

– deșeuri agricole (cereale, tulpini de porumb, resturi vegetale de vită de vie, etc) – 63%;

– reziduuri din exploatări forestiere și lemne de foc – 16%;

– reziduuri din ferme zootehnice – 8%;

– deșeuri de lemn-rumeguș și alte resturi de lemn – 6%;

– deșeuri și reziduuri menajere urbane – 7%.

Dependența de importuri de bioetanol a crescut semnificativ în perioada 2018-2022, ponderea importurile atingând 81% la nivelul anului 2022.

Între 2018 și 2022, România și-a mărit semnificativ dependența de importurile de biomotorină, acestea atingând o pondere de 55% la nivelul anului 2022 pentru a acoperi creșterea consumului intern, care a ajuns la 415 mii tone în 2022.

Resurse geotermale

Pe teritoriul României au fost identificate mai multe areale în care potențialul geotermal se estimează că ar permite aplicații economice, pe o zonă extinsă în vestul Transilvaniei și pe suprafețe mai restrânse în nordul Bucureștiului, la nord de Râmnicul Vâlcea și în jurul localității Țăndărei. Cercetările anterioare anului 1990, au relevat faptul că potențialul resurselor geotermale cunoscute din România însumează aproximativ 7 PJ/an (cca. 1,67 milioane Gcal/an). Datele colectate din perioada 2014-2016, consemnează că din acest potențial sunt valorificate anual sub forma de agent termic sau apă calda între 155 mii și 200 mii Gcal.

Studii realizate în cadrul regiunii de Sud-Est a Europei au evaluat potențialul economic geotermal al României pentru producere energie termică la nivelul a 357 MW (2.500 GWh).