De ce Sanremo e Sanremo

La Sanremo, oraşul florilor, au fost noapţi lungi, încărcate de frumuseţe. Festivalul de muzică uşoară de la Sanremo şi-a tras cortina. Ne place de fiecare dată pentru că ne emoţionează, pentru că este romantic. Acest festival a fost dintotdeauna o ceremonie în care dragostea a putut fi declinată în diferitele ei feţe. Ne învăţasem ca Sanremo să fie axat pe muzica de calitate şi pe talentul interpreţilor, dar şi pe coregrafie, scenografie, modă… De aici şi-au luat zborul de-a lungul timpului nenumărate melodii aflate şi astăzi pe buzele tuturor.

Învingătorul acestei ediţii 2019 a fost rapperul Mahmood, cu muzică marocană pop, care declara: “Sunt sută la sută italian, mama mea este sardă şi tatăl egiptean, dar eu m-am născut şi am crescut în Italia. Mulţumesc tuturor, nici nu-mi vine să cred”. În vârstă de 27 de ani, Mahmood a triumfat, împreună cu Einar, la ultima ediţie a Sanremo Giovani, din luna decembrie. Premiul, care a împărţit Italia în două, s-a datorat televotului de după clasificarea provizorie care îl plasase în prima parte a clasamentului.

Ultimo, care din super favorit s-a regăsit pe locul al doilea, a afirmat după proclamarea învingătorului: “N-am pretins că vin să înving, victoria mea şi a celorlalţi cântăreţi vine după festival. Victoria înseamnă concertele live, oamenii cărora le plac piesele mele, care se recunosc în ceea ce compun. Sunt mulţumit că a câştigat Mahmood”.

Poziţia a treia a fost ocupată de talentaţii tineri de la Il Volo, care au cucerit întreaga lume.

După cei trei, s-au clasificat, în ordine, Loredana Berté, Simone Cristicchi, Daniele Silvestri, Irama, Arisa, Achille Lauro, Enrico Nigiotti, Boomdabash, Ghemon, Ex-Otago, Motta, Francesco Renga, Paola Turci, The Zen Circus, Federica Carta şi Shade, Nek, Negrita, Patty Pravo cu Briga, Anna Tatangelo, Einar, Nino D’Angelo.

“Au învins muzica, versurile, speranţele. Am ajuns la ultima etapă, a fost o călătorie foarte frumoasă, interesantă, pasionantă. Poate că o spun mereu, dar de această dată a fost ceva ce n-am mai trăit. Şi totuşi am atâţia ani de carieră şi ceva praf pe sandale”, a exclamat directorul artistic al festivalului, Claudio Baglioni, cantautor, muzician şi producător de televiziune cu o biografie impresionantă.

Adăugând: “Într-adevăr, nu mai ştiu cât din ce am făcut este bine sau rău, dacă a fost prea mult spectacol şi prea puţin un concurs, dacă ceva ar fi putut fi realizat mai bine. Dar jur că am făcut tot posibilul. Nu ştiu cine va învinge, dar cu siguranţă au învins muzica, textele, speranţele tinerilor artişti şi ale celor mai puţin tineri, care au pus în acest concurs viaţa lor şi încrederea în cea ce se va întâmpla mâine, în dragostea voastră, în criticile voastre. Sper să rămână o urmă a ceea ce a fost aici pentru că avem nevoie de un Festival al cântecului italian”.

Concursul ultimei seri a început cu Daniele Silvestri care, acompaniat de Rancore, a propus din nou publicului Argentovivo. Frumoasa Anna Tatangelo s-a emoţionat la strofa finală din Le nostre anime di note, cu ochii strălucitori şi ezitări, dar a fost aplaudată. Ghemon a apărut pe scenă cu o manta bizară, care amintea de cele ale diviziei de pompieri. După Negrita şi I ragazzi stanno bene, un standing ovation a primit intrarea lui Ultimo, care, cu I tuoi particolari, a cucerit publicul de la Ariston. Prima serie de interpretări s-a terminat cu Nek (Mi farò trovare pronto).

Joe Bastianich a invitat Juriul de Onoare care a votat în seara precedentă cel mai bun duet şi a cărui evaluare a avut o pondere de 20% din rezultatul final. Alegerea lui s-a oprit asupra formaţiei Negrita.

S-a adus din nou un omagiu vechilor spectacole cu Camminando sotto la pioggia, intonat în trio de Baglioni, Bisio şi Raffaele pentru a-l aminti pe Erminio Macario, autorul cântecului al cărui succes i s-a datorat lui Trio Lescano.

Apoi, a fost anunţat bandul care a triumfat anul trecut cu Una vita in vacanza şi “bătrâna care dansează”. Grupul Lo Stato Sociale a venit la Ariston pentru a cânta piesa E la vita, la vita împreună cu Renato Pozzetto. A apărut şi primul oaspete de onoare, Eros Ramazzotti, care a cântat Vita ce n’è, noul său cântec, apoi s-a întors în timp cu Adesso tu, melodia cu care a câştigat Sanremo în 1986. “Te la ricordi?”, l-a întrebat Baglioni, iar el a răspuns cu o măsură din Ancora sì. În final, solistul roman a interpretat, împreună cu Luis Fonsi, devenit faimos cu Despacito. Cei doi au oferit Per le strade, o piesă însoţită de coregrafia unui grup de balerini.

S-a reluat concursul cu Loredana Bertè, îndelung ovaţionată de publicul care îi scanda numele. După ea, Francesco Renga (Aspetto che torni), Mahmood (Soldi), Ex-Otago (Solo una canzone), Il Volo (Musica che resta).

În sfârşit, un omagiu adus de prezentatoarea Virginia Raffaele doamnelor de la Sanremo şi din muzica italiană: un potpuriu de voci, imitate perfect, de la Malika Ayane la Fiorella Mannoia, de la Giusy Ferreri la Ornella Vanoni.

A venit rândul unei noi serii de concurenţi: Paola Turci (L’ultimo ostacolo), The Zen Circus (L’amore è una dittatura), Patty Pravo cu Briga (Un po’ come la vita), urmate de al doilea invitat de onoare al serii, Elisa, care a triumfat în 2001 cu Luce. Ea a interpretat noul single Anche fragile, apoi, împreună cu Baglioni, a cântat Vedrai, vedrai, ca un omagiu adus lui Tenco, “care în 1967 şi-a legat indisolubil numele de cel al Festivalului de la Sanremo”.

A doua artistă care a terminat plângând, după Anna Tatangelo, Arisa şi-a încheiat execuţia piesei Mi sento bene pe scena de la Ariston unde a urcat cu febră mare, ceea ce i-a alterat uşor vocea. Au cântat, în continuare, Irama (La ragazza con il cuore di latta), Achille Lauro (Rolls Royce), Nino D’Angelo şi Livio Cori (Un’altra luce), Federica Carta şi Shade (Senza farlo apposta), Simone Cristicchi (Abbi cura di me), Enrico Nigiotti (Nonno Hollywood) şi Boomdabash (Per un milione), concursul închizându-se cu Einar (Parole nuove) şi Motta (Dov’è l’Italia).

În aceste zile Sanremo a fost în plină fierbere. Toţi cei 24 de concurenţi de la Festivalul de la Sanremo s-au aflat în cetatea ligură. Li s-au adăugat numele oaspeţilor de elită. În culise, fotografii au lucrat din plin, imortalizând stările de fericire, de plictiseală în pauza de cafea. Printre cei prezenţi, s-au remarcat Loredana Bertè, 68 de ani, şi Irene Grandi, 49 de ani, care surâdeau tuturor. Paola Turci era asediată de fani. Enrico Nigiotti, de 32 de ani, îşi etala fericirea.

Când s-au aprins luminile la Ariston şi a început transmisia în direct, scena se umple de emoţie, de bucurie, de suferinţe, de polemici.

În prima seară, au fost programate 24 de piese. Invitaţi speciali au fost Giorgia, Bocelli şi fiul, Favino şi Santamaria.

În sfârşit, o frumoasă surpriză: rock-ul celor de la The Zen Circus. Il Volo au propus Musica che resta… Loredana Bertè a redevenit rockerul de altădată. O adevărata bucurie. Publicul s-a ridicat în picioare şi a ovaţionat-o

După Federica Carta şi Shade care au cântat Senza farlo apposta, al cărui text se reduce la o ritornelă obsesivă, care a plăcut poate celor foarte tineri, sala a răsunt de aplauzele provocate de favoritul ediţiei: Ultimo.

Într-o succesiune rapidă, pe scenă au apărut Paola Turci şi Motta cu un frumos text: «ma dov’è l’Italia, amore mio?»

Giorgia a reamintit ce înseamnă să cânţi, interpretând trei piese: Le tasche piene di sassi, Una storia importante şi I will always love you. Apoi, în duet cu Baglioni a cântat Come saprei, la care s-a adăugat corul publicului.

Au fost apreciaţi Arisa, cu Mi sento bene, o melodie considerată perfectă pentru Eurovision, dar şi formaţia Negrita cu un cântec definind “rezistenţa umană”. Şi tot despre rezistenţă a fost vorba în momentul în care Virginia Raffaele şi Claudii (Baglioni, Bisio şi Santamaria), imitând cvartetul Cetra, au cântat La vecchia fattoria.

Şi tot despre rezistenţă a fost vorba în momentul în care Virginia Raffaele şi Claudii (Baglioni, Bisio şi Santamaria), imitând cvartetul Cetra, au cântat La vecchia fattoria.

Cea de a doua seară a adus pe scenă jumătate din cântăreţii aflaţi în concurs. A revenit Pippo Baudo. Au cântat oaspeţii cei mai aşteptaţi: Mannoia, Mengoni şi Cocciante. Programul a început cu Claudio Baglio care a intonat Noi no, compoziţie din 1990, care a devenit un fel de imn împotriva puterii şi a obţinut ovaţiile publicului.

Achille Lauro, “băiatul de la periferia Romei”, îmbrăcat în negru, a fost considerat revelaţia festivalului, cu melodia Rolls Royce, deşi a fost acuzat de juriu de plagiat.

Cei trei tenori de la Il Volo au abandonat smokingul şi papioanele.

Când a venit momentul apariţiei invitatului special, Fiorella Mannoia, întreaga sală a cântat în cor Quello che le donne non dicono.

Cel de al doilea invitat de prestigiu a fost Marco Mengoni. După L’essenziale a cântat cu Baglioni o versiune mult prea lentă a piesei Emozioni de Lucio Battisti.

Ghemon, aflat în competiţie, a fost urmat de Loredana Bertè răsplătită cu standing ovation şi de Paola Turci.

Aplauze pentru invitatul Antonello Venditti care s-a aşezat la pian şi a intonat Sotto il segno dei pesci, acompaniat de întreaga sală. În duet cu Baglioni a oferit apoi Notte prima degli esami.

Anna Tatangelo a strălucit într-o rochie cu paiete, urmată de Ultimo. Irama a entuziasmat sala.

Cea de a patra seară a Festivalului de Sanremo a fost dedicată duetelor, “sinteze de căutare a armoniei” prin arta muzicii şi cântului. În scenă au urcat 56 de artişti, 24 în concurs şi 32 de invitaţi care li s-au alăturat cântăreţilor veniţi “să dea o imagine a talenului şi pasiunii lor”.

Piesa aleasă de Baglioni pentru a deschide seara a fost Acqua dalla luna, Anastasio, învingărul ultimei ediţii a competiţiei X Factor a fost oaspetele-surpriză alături de Ligabue.

A intrat în joc şi Juriul de Onoare, format din Mauro Pagani (preşedinte), regizorul de film Ferzan Ozpetek, dirijoarea Camila Raznovich, actriţele Claudia Pandolfi şi Elena Sofia Ricci, jurnalistul Beppe Severgnini, realizatoarea tv Serena Dandini şi cheful Joe Bastianich, care a votat cel mai bun duet, cel al cuplului Motta (Dov’è l’Italia) şi Nada.

Ligabue a venit în calitate de oaspete de onoare şi s-a pretat jocului de comediant Întâi a venit din culise, apoi a vrut să intre din nou de pe scară, apoi de pe scară cu o chitară enormă, în sfârşit s-a lăsat dus pe senă pe un mare tron, cu mantie roşie brodată cu hermelină, ca Freddie Mercury la concertul de pe Wembley din 1986. Dar, dincolo de gag, el a cântat Luci d’America, primul single care anticipează Start, albumul ce va fi lansat în 8 martie, urmat de Urlando contro il cielo.

Ca întotdeauna, evoluţia Loredanei Bertè, cu Cosa ti aspetti da me, acompaniată de Irene Grandi, a fost un succes, la sfârşit publicul recompensând-o cu standing ovation.

Aplauze şi emoţie a provocat momentul dedicat de Baglioni Genovei şi tragediei podului Morandi, chiar în ziua în care a fost demolat ultimul tronson al acestuia. “Liguria, dacă o priviţi pe o hartă geografică are o formă lungă şi curbă. Are forma unui pod. În 4 august, la 11 şi 36 de minute, Liguria s-a despicat. Începând de astăzi rana aceea începe să se vindece. Chiar în această dimineaţă, la Genova a începul demolarea a ceea ce a rămas din podul Morandi. Deci, în dimineaţa aceasta a început simbolic construcţia noului pod. Un sfârşit şi un început care se întâlnesc în aceeaşi zi. Moartea şi viaţa, amintirea celor 43 de victime şi ideea unui viitor mai bun prinse în aceeaşi imagine. Ca yin şi yang”, a afirmat Baglioni.

Din păcate, la această ediţie nu au fost invitate celebrităţi ale muzicii uşoare italiene, multe dintre ele laureate ale acestui prestigius festival, precum Massimo Ranieri, Adriano Celentano (se spune că ar fi bolnav), Gianna Nannini, Laura Pausini, Peppino Di Capri, Roberto Vecchioni, Gigi D’Alessio, Fausto Leali, Gianni Morandi, Mario Bondi, Francesco Gabbani, Emma, Lorenzo Fragola... De asemenea, invitaţii din străinătate cu care ne obişnuise festivalul.

Şi tot ca minusuri, aş nota lipsa scenografiei inovative, a luminilor care erau schimbate în ritmurile muzicii, cât şi a minunatelor flori, festivalul fiind considerat un flower power. Ţinutele n-au fost la fel de fastuoase ca în alţi ani, nu au mai reprezentat acel “coup de théâtre”.

Totuşi, Sanremo rămâne o îmbrăţişare ideală între public şi scenă, în căutarea unui sens al continuităţii, de la pop la rock, un festival pentru toate gusturile.

Per ché Sanremo è Sanremo.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.