despre micile întîmplări bune și frumoase ( nimic despre referendumăria noii înfruntări apocalipticoase de la Chiș’nău )
Graurii îs nişte vrăghii mai mărişoare, cu pene negre, punctate cu mici benghiuri aurii.
Cînd eram copchil, îi credeam un fel de ciori mai mititele, fiindcă bunic-mea ne trimitea să alungăm stolurile de grauri care veneau la corcoduşe sau la poamă. Poamă, adică struguri, cum dzîșem noi, les paysans din Moldova. Scuzaț’ vorba putinistă …
Cine sînt, de fapt, graurii, am aflat abia cu niște ani în urmă, cînd, după ce am auzit nişte sunete cu totul de-a mirării, într-un copac din faţa ferestrelor apartamentului, am făcut cunoştinţă cu graurul botezat instant Gică. I-am făcut cunoştinţă cu domnul graur şi băiatului meu cel mic, care a ascultat, cu ochii mari, ce sunete putea să scoată vraghia neagră din copac. ,, E ca la Animal Planet, tată ! ,, , a zis băiatul, mirat că în copacul de lîngă el se întîmplă asemenea chestii sonore, produse de o pasăre așa de mică.
Mda, e nostim că eu, trăit mai mult la ţară vreo douăzeci de ani , am aflat pe asfalt ce ninunăţii pot face graurii. Dar pentru asta i-s dator domnului graur Gică, desigur. Fără glumă.
Despre domnul Gică şi ai lui am vrut să scriu imediat după întîlnirea cu el. Doar că m-am luat cu prostiile cotidiene. Dar, după cîteva zile, stînd la o terasă acum moartă, am ciulit urechea, brusc, sub un copac de lîngă bulevardul mahalalei urbane în care viețuiam. De sus, dintre crengile încă înfrunzite, se auzeau nişte ciripituri ca de pădure tropicală. Nişte păsări în drum spre Africa, mi-am zis , uitîndu-mă spre crengi ca hipnotizat.
După vreun minut, m-am dus mai sub copac, căutînd să văd, printre crengi şi frunze, ce fel de pasăre scoate asemenea sunete. Şi, căutînd cu ochii, am văzut : era un neam de-al domnului Gică. Graur, adică. Se vede că, deşi mă cred licenţiat în grauri, mai am încă destule de învăţat.
Un om, uitîndu-se ţintă înspre crengile unui copac, lîngă un bulevard cu tramvaie şi maşini, poate părea destul de bizar. Dar asta, pe lîngă bucuria întîlnirii cu un văr de-al domnului Gică, e cu totul nesemnificativ. Pe cuvînt. Oricît de diversionist ar părea asta, în zilele cînd rrromînii adevărați & pro-neuropeni ar trebui să treacă Prutul cu toții, pentru a se alinia în spatele unei gîște prezidențiale basarabene, cu pretenții de vultureasă și prestație găinațoforă. Cu lungi păreri de rău pentru putinismul meu re-confirmat, prefer graurii.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-i-a/ )
Oare de ce Cotidianul ofera acestui papagal, care maimutareste limba romana, spatiu tipografic pentru a-si imprastia aiurelile filoruse precum veninul sarpele?
Postule,amara paine mananci,dar te inteleg,stramosii sunt din Galitia,nu ai grupa sanguina necesara ;ai gasit o bucata de paine la alt anti-roman,care se pretide de la tara;problema e de la care tara
Postule,amara paine mananci,dar te inteleg,stramosii sunt din Galitia;ai gasit o bucata de paine la alt anti-roman,care se pretide de la tara;problema e de la care tara
Postule,amara paine mananci,dar te inteleg,stramosii sunt din Galitia;ai gasit o bucata de paine la alt anti-roman
ROMANII si ROMANIA … FARA NICI o caciulita !
Precum pronumta anglo-saxonii de astazi … „Romanians from Romania” !
Dupa ce am crescut un pui de graur cazut din cuib, au ajuns sa-mi fie tare dragi. Sunt foarte inteligenti si simpatici. Nu ma deranjeaza sa impart cu ei ce am in gradina. E loc pentru toti, daca avem grija de ce e in jur.
Post mai îi șî Prostu ista:
Pierde Calul, înjură „Gîsca”!
Pacat ca ati crescut la tara si nu ati observat natura si regnul animal mai bine. Asta probabil v-ar fi apropiat mai mult de spiritualitate (nu de religie), adice de Dumnezeul dinauntrul Dumneavoastra. Daca nu intelegem animalele, pasarile, taratoarele si natura, nu intelegem cine suntem. Iar cand veti ajunge la asta (probabil intr-o viata viitoare), atunci ati realiza ca tot ce este „viu” si constient este un intreg. Dumnezeu. Ala bun, care inseamna dragoste. Ar trebui sa vedeti ce vad eu, de cand sunt copil (iar la tara am ajuns la rude si prea putin, dar si asta m-a indepartat, pentru ca oamenii sunt extrem de cruzi si intre ei si cu necuvantatoarele – probabil tine de „foame”) si anume ca sunt intr-o puscarie: „corpul” meu de aici. Suntem spirite nemuritoare (condamnate sa se intoarca la infinit, pentru ca nu suntem destul de inalt spiritual sa scapam) inchise in niste costume organice, calculatoare – se strica o piesa, cade tot circuitul – limitate de „creier” (procesor). Doar cei care pot razbate din valul „prezentului” vor scapa din iad. De „aici si acum”.
Ai luat pana cu care ai scris de la Gica d-le Postu ?Ca prea s-au asezat rindurile asa frumos. Parca suna mai bine fraza cu pana de la Gica decit cea de gasca !
Graurii nu sunt iubiti de pomicultori pentru ca fac multa paguba. Dar ei, ca si alte cateva pasari, pot sa reproduca diverse sunete. Uneori tipa la tine cand iti culegi pomii, probabil considera ca le iei ce-i al lor. Alteori fluiera dezaprobator. Pot sa imite si claxonul auto, si mieunatul de pisica, si probabil ca si alte sunete.