Decizie istorică la Berlin: Germania adoptă salariul minim pe economie

Germania a ieşit din clubul statelor UE care nu aveau legiferată politica salariului minim. Bundestagul a adoptat cu 535 de voturi pentru (din 601 de voturi exprimate) legea care prevede introducerea, din 2015, a unui salariu mimim pe economie de 8,5 euro pe oră. Costul pentru economia germană produs de această măsura este estimat la circa 10 miliarde de euro.

Salariul stabilit este inferior celui din Franţa (9,53 euro pe oră), dar mai mare decât cel din Marea Britanie (7,91 de euro pe ora). Potrivit social-democraţilor, aflaţi la guvernare alături de partidul Angelei Merkel, introducerea salariului minim va spori salariile a 4 milioane de germani, din cele 39 de milioane de angajaţi. Beneficiarilor li se va mai adăuga un milion de salariaţi, începând din 2017.

Este una dintre concesiile pe care creştin-democraţii Angelei Merkel o fac partenerilor social-democraţi din marea coaliţie de la Berlin. Introducerea unui salariu minim a fost prevăzută în protocolul coaliţiei, dar nu poate fi considerată o mare victorie a stângii în faţa conservatorilor. Aceasta pentru că legea prevede multe derogări: în unele sectoare ale economiei, aplicarea legii poate fi întârziată cu doi ani, iar anumite categorii (angajaţii sub 18 ani, şomerii pe termen lung – peste un an, stagiarii, lucrătorii sezonieri din agricultură) pot fi plătiţi cu un salariu mai mic, în anumite condiţii.

“Ceea ce noi decidem azi are o semnificaţie excepţională pentru milioane de angajaţi şi angajate din această ţară, care în sfârşit vor primi un salariu decent”, a spus ministrul Muncii, social-democrata Andrea Nahles.

Patronatul nu este însă deloc mulţumit, deoarece impunerea unui salariu minim, care până acum era negociat doar la nivel de sector economic, împreună cu sindicatele, va duce la scumpirea forţei de munca şi va reduce competitivitatea recunoscută a economiei germane.

Salarizarea în Germania a fost profund influenţată de reformele “Hartz” (2003-2005) din timpul guvernării Schroeder, care au dus la apariţia mini-joburilor, plătite cu salarii foarte mici şi care excludeau asigurările sociale.

Din acest motiv, Lars Andersen, director la Consiliul Economic al Pieţei Muncii din Danemarca, a caracterizat, în urmă cu doar două luni, situaţia din anumite domenii din Germania drept “Vestul Sălbatic”.

Thomas Rickers, preşedinte al lucrătorilor din siderurgie de pe costa baltică a Germaniei, a spus, în luna mai, pentru publicatia daneză Politiken că piaţa muncii din Germania nu este un model de urmat.
“Sună bine când auzi despre dezvoltarea economică a Germaniei – şomaj redus şi un surpuls al balanţei comerciale. Dar uităm că milioane de oameni au plătit şi încă plătesc pentru acest “model german” prin salarii care se prăbuşesc”, spune Rickers.

Pentru stânga europeană, introducerea salariului minim în Germania poate fi considerată un pas către un utopic salariu minim european. În acest moment, în cadrul UE, doar Suedia, Danemarca, Finlanda, Italia, Cipru şi Austria nu au reglementat un salariu minim.

Rămâne însă de văzut şi în ce măsură Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, aflat în negociere, va influenţa politica salariului minim. Pe o piaţă comună UE-SUA, salariile minime din Europa ar putea fi considerate drept o piedică în calea investiţiilor marilor corporaţii, care ar putea aduce acest caz în faţa unor curţi private de arbitraj. Mascate de criza din Ucraina, negocierile, şi aşa în spatele uşilor închise, pentru tratatul de liber schimb UE-SUA se pot încheia la finalul acestui an.