Despre simioni și șoșoci

Față de recentele ieșiri suburbane ale liderului aurist George Simion la adresa lui Nicușor Dan („damblagiu”, „paraplegic”) precum și față de gluma subsecventă a suspendării președintelui emisă de Șoșoacă (varianta cântăreața cheală) și colportată de galeristul-șef, poate că merită să ne oprim un moment asupra crevasei existențiale și a crizei de identitate în care se zbate așa-zisul suveranism românesc.

După apariția curentului, când de-abia ni se vânturau pe la ureche tot felul de narative patriotice, altfel respectabile, liderii montajului AUR au reușit repede să dezamăgească, compromițând ideea și agățându-și singuri de coadă două tinichele care îi făceau din capul locului respingători într-o țară UE și NATO: atisemitismul legionaroid și servo-rusismul putinoid.

Refuzul încăpățânat al lui Simion și al lui Târziu (care, între timp, nereușind să-și dea în gât camaradul, a virat-o la Bruxelles, la mule, bere și bani mulți) de a se despărți, în clar, cu subiect și predicat, de cele două degradante marote ideologice au întărit – din păcate, doar pentru publicul avizat, dar restrâns – profilul de partid extremist, cu care nu e bine să te încurci, căruia nu e bine deloc să-i dai credit.

Simion, în rezonanță cu interesele Kremlinului

Dar dacă ștampila anti-semită s-a mai escamotat după ce ambasadorul Israelului – cu aprobare de la Tel Aviv, desigur – i-a dat lui Simion, în august 2023, o notă de trecere (acesta reținându-se, în schimb, de a mai face declarații pe temă), cealaltă deraiere – azimutul moscovit – a dăinuit și dăinuie până astăzi, ceea ce arată nu o neglijență, ci o linie de gândire și comportamentală definitorie, la care auriștii nu pot renunța în ruptul capului. Este ceea ce îi izolează și îi descalifică – în primul rând – de la orice discuții la Cotroceni. Ce rost ar avea, din moment ce toate celelalte forțe politice au declarat ritos că nu vor să guverneze cu AUR? Va fi un simplu act de mimetism constituțional, în realitate pierdere de timp.

Niciodată nu l-am auzit pe Simion veștejind politicile restaurator-imperialiste ale Rusiei, între care agresiunea împotriva Ucrainei și a civililor nevinovați este cea mai flagrant-criminală. Dimpotrivă, actele politice ale conducerii auriste se înscriu, toate, în rezonanță cu interesele Kremlinului și în disonanță cu interesele României. Dacă n-ar fi să amintim decât refuzul înființării comandamentului NATO la Târgu Mureș sau refuzul aterizării avioanelor americane la Kogălniceanu și sare în ochi că Simion et comp. răspund altor comenzi, taman opuse cărămizilor patriotarde cu care se bat în piept. Dacă rușii ar ajunge la gurile Dunării, AUR ar fi cel mai fericit.

Nu întâmplător, zilele acestea, presa rusă deplânge în cor, pasămite, soarta României și izolarea lui Simion. Așa cum a deplâns, în decembrie 2024, și îndepărtarea lui Georgescu, cealaltă coadă de topor rusească. Explicabil. Moscova a cheltuit și cheltuie bănet, nu glumă, pe războiul hibrid din România, ca și pe agenții răspândiți ca potârnichile, în mai toate sectoarele socio-economico-politice, inclusiv mass media, și nu-i convine să nu vadă niciun rezultat.

Azimutul moscovit al auriștilor

Azimutul moscovit al auriștilor este vizibil până și la un Dan Dungaciu – om cu carte, care ar trebui să știe câte rele ne-au venit de la ruși, inclusiv ultimul și cel mai rău: regimul comunist de 45 de ani. În treacăt fie spus, socrul profesorului Dungaciu a fost împușcat de sovietici. Or, el nu numai că face pe niznaiul vizavi de grila de dezinformări rusești, subsumându-i-se, dar chiar și advochează, în subsidiar, prin ricoșeu, flapsurile putiniste criminale, deși are în familie dovada inversă. Nu este aceasta o contradicție existențială?

Tristețea este la fel de mare și în legătură cu Petrișor Peiu. De la Seniorul Coposu la Adrian Năstase și, acum, la Simion – ce involuție! Putem să le acordăm celor doi scuza oportunismului proptit în ceafa căruțașului Simion? Să fie seduși de viciul puterii lesne confundat cu virtutea serviciului public? Dar în ce criză de identitate te afunzi dansând kazacioc în timp ce coordonezi Masteratul de Studii de Securitate al Universității București? Se sparie gândul la ce-i poate învăța Dungaciu pe studenți!

Bolo sechestrează PNL în numele USR

Există oameni cu valoare profesională în AUR?

Există oameni cu valoare profesională în AUR, nu se poate nega, dar contează ce faci cu această valoare, în slujba cui o pui. Măsurile de natură să slăbească securitatea țării, s-o dezangajeze din structurile NATO, se potrivesc ca o mănușă cu narativul lui Putin de întoarcere a istoriei la 1997, la momentul la care țările Europei de Est, inclusiv România, nu intraseră încă în Alianță. Și atunci de ce se supără când sunt catalogați drept servo-ruși? E foarte probabil ca, ajunși la guvernare, acești oameni să meargă până acolo încât să repoziționeze România sau chiar s-o întoarcă spre Urali. Asta ne trebuie? A face jocul Rusiei în contra UE și NATO aduce a trădare de țară. Generalul Chelaru ar trebui să știe cel mai bine, dar nu e clar dacă știe ce vorbește, dacă mai e în capacitate.

AUR n-a învățat nimic din lecția poloneză. N-a înțeles că suveranistul Nawrocki (apropo, doctor în Istorie, cu cărți publicate, specialist în perioada comunistă, nu galerist-șef) nu și-a permis nicio clipă să cauționeze în vreun fel politica de agresiune a lui Putin, altfel n-ar fi fost ales niciodată de polonezi președintele țării. (Câtă diferență față de prestația jalnică dintre cele două tururi de scrutin a lui Simion, care a făcut totul – la ordinul cui? – să piardă alegerile!) Dar una e să fii polonez și alta e să fii civic-detașat, uituc, inconștient. În Polonia, spre deosebire de România, probabil că se învață la școală, la ore separate, dedicate, despre atrocitățile comunismului adus de Armata Roșie „eliberatoare” și despre deșertul roșu consecutiv, care a acoperit nu numai Polonia, ci toată Europa de Est, România cel mai abitir. Suferințele aduse de ruși polonezilor nu se pot șterge din mentalul colectiv, care este altul decât cel din România…

AUR și Uniunea Europeană

Poziționarea AUR față de Uniunea Europeană urmează aceeași linie distructivă, consonantă cu linia Kremlinului. Se perpetuează înadins o confuzie mistificatoare.

Una e să fii eurolucid și să critici excesele globalist-neomarxiste ale tandemului (perisabil în curând) Ursula-Macron. Tandem care a imprimat trendul actual, cu tot cortegiul birocratic de egalizări culturale prostești și dăunătoare, pe ideea utopică a unei Europe federale, cu vătămarea/amputarea identității metafizice, spiritual-culturale a națiunilor și cocoțarea minorităților în capul majorităților pe volutele incluziunii și diversității.
>Și alta e să fii eurosceptic sau – și mai rău – eurofob și să ignori, să arunci la coș substanțialul progres (deși, în bună măsură, încă insuficient) pe care l-a marcat România de la accesul în UE, încercând în tot acest timp să asimileze și să pună în practică valorile și principiile fundamentale al Europei civilizate, ale acelei Europe care n-a trăit nicio zi în era homo sovieticus, unde vrea să ne întoarcă AUR.

Electoratul – furios – habar nu are încotro este tras. Furios este pe bună dreptate, din cauza precarității guvernărilor din ultimii 20 de ani. Dar, din această cauză, a devenit și vulnerabil, și manevrabil, și tractabil. Lăsându-se dus de nas de populismele găunoase ale simionilor și șoșocilor. Câți dintre cei flenduriți cu gulguta locuinței de 35.000 de euro au votat și votează în continuare cu Simion? Mulți. Nu este aceasta o criză de identitate electorală? Te arunci în continuare în brațele păcăliciului?

Auriștii îl urăsc pe Nicușor Dan

Nu este de mirare că auriștii îl urăsc pe Nicușor, deși mai curând ar trebui să se urască pe ei înșiși, întrucât ei sunt cei care l-au făcut președinte, după ce primarul – intrând în turul II prin trădările, conjugate cu „propteaua” Ponta, aplicate de tandemul Bolojan-Ciolacu propriului candidat comun – a devenit singurul prezidențiabil.

Nu e niciun secret că dl Nicușor Dan vine din arealul globalisto-progresist, leagăn invizibil al statului subteran/paralel fabricat de trinomul Băsescu-Kovesi-Coldea, responsabil de un șir inacceptabil de erori și abuzuri discreționar-politice, sub lozincarda „luptă-anticorupție”. Însă, spre surprinderea aproape generală, faptele de arme concrete ale dlui Nicușor Dan de când a ajuns la Cotroceni (inclusiv recenta denunțare a abuzurilor DNA în perioada Kovesi) ni-l relevă ca pe un politician de factură sensibil modificată, un fel de ucenic vrăjitor care a rupt cu autoritatea tutelară, ceea ce i-a scos din minți pe talibanii USR-iști, aducându-i în stare să-l catalogheze drept „trădător”.

Așa încât, cu cât este mai vârtos înjurat, pe de o parte, de stânga extremă, neomarxistă, deghizată pentru naivii justițiari și pentru zeloții fanatici în straie de centru-dreapta, dar, în realitate, uzurpând adevărata dreaptă care ar trebui să aparțină PNL; iar pe de alta, de dreapta extremă, populistă, de simioni și șoșoci, confiscând și ei, la rândul lor, adevăratul patriotism, introdus PRIN NOI ÎNȘINE tot de liberali, încă de pe vremea Brătienilor; așadar, cu cât este înjurat mai vârtos de ambele extreme, cu atât președintele devine din ce în ce mai președinte.

Sminteala colectivă e la mâna președintelui