Emil Boc, precum deja se ştie, a apostrofat din nou o jurnalistă – după modelul lui Băsescu – de la Radio România din cauză că aceasta ar fi confundat termenul de contribuţie cu cel de impozit. Noutatea e veche, însă, pentru premier: şi contribuţia este tot un fel de impozit.
Într-un mod care-l defineşte atât de bine, prim-ministrul acestei ţări a încercat să inducă ideea că de o să i se spună contribuţie, şi nu impozit, nu o să mai existe povara unora dintre noile biruri cu care i-a năpăstuit pe români.
„Credeam că dumneavoastră, totuşi, v-aţi pregătit pentru emisiune”, i-a aruncat Emil Boc jurnalistei Silvia Ilieş de la Radio România Actualităţi.
Silvia Ilieş chiar s-a pregătit şi a avut în sprijinul ei „biblia” limbii române. Bună sau rea, până la una nouă, chiar o biblie reprezintă Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, DEX-ul adică.
După ce Curtea Constituţională l-a lăsat repetent pe E. Boc, prin avalanşa de invalidări ale actelor guvernamentale, nici Academia Română, sub egida căreia a apărut DEX, nu l-a trecut clasa.
DEX-ul spune despre impozit că are şi sensul de dare – definiţie dată oricărei obligaţii băneşti către stat. Sau, aşa cum se poate vedea, termenul de impozit defineşte orice fel de plată.
„IMPÓZIT, impozite, s. n. Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetăţenii, instituţiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare.”.
Deci impozitul are şi sensul de „dare”.
DÁRE, dări, s. f. ♦ (…) (În evul mediu, la români) Nume generic pentru obligaţiile în bani şi în natură; impozit. – V. da.
DA, dau, vb. I. I. Tranz. (…). ♦ A oferi, a plăti.
Şi Boc, şi Băsescu au mai avut atitudini lipsite de eleganţă faţă de jurnalistele Radio România atunci când au fost puşi în dificultate de întrebările care stăteau pe buzele majorităţii românilor.
