Coana Joiţica Nouă, specialistă în băgat păreri şi idei, ne bagă în seamă şi pe noi. Dar numai în mers! Scrie că „sunt în drum spre Braşov, unde astăzi voi participa la inaugurarea pistei…”. Poate cineva să ghicească unde a scris Coana Joiţica textul de mai jos? Într-o benzinărie? Pe marginea şoselei, chinuind hârtia pe genunchii ei bucălaţi? Sau direct în mersul maşinii sau în zborul elicopterului? Femeia asta pretinde că are geniul scrisului. Doar clipeşte şi scoate propoziţii cum ar scuipa cojile de la seminţele de floarea-soarelui pe Stadionul Dinamo, asta deşi mai ieri-alaltăieri purta tocuri de 10-12 şi unghii cât păstaia de fasole. Şi se ruja cu pensulă de la Bricostore! Să ne înţelegem! Noi zicem că Udrea nu poate scrie un asemenea text. La orice dictare îşi dislocă umărul sau îşi rupe încheietura. Nu poate scrie o pagină cu 2.000 de semne în 20 de minute. Nici din capul ei, nici după dictare. Iar la dictare umple fiecare rând numai cu buburuze de creion roşu. Şi pentru a nu o lăsa cu buzele în vânt, reproducem opera unei secretare sau a unui ziarist ratat care scrie în locul Coanei Joiţica. Dacă neagă, punem pariu pe o pereche de pantofi decenţi că, într-o încăpere goală, prin tragere la sorţi, Coana Joiţica nu poate repeta nici pe departe oricare din articolele publicate de dânsa pe blogul său. (V.D.)
Elena Udrea
Presa de tip Romania Mare, inviata de Vantu si Voiculescu
30.09.2010
Sunt în drum spre Braşov, unde astăzi voi participa la inaugurarea pistei de biatlon din localitate, obiectiv finanţat de MDRT şi care face parte din bazele sportive construite pentru organizarea Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE) din 2013. De data asta, sunt în maşină, nu în elicopter, pentru a-i linişti pe cei de la ziarul Puterea. Ca să lămurim o dată şi pentru totdeauna această problemă: anul acesta, am făcut patru (4!) deplasări mari şi late cu elicopterul, toate plătite de mine. Din care luna aceasta două – o dată la Alba Iulia şi, ieri, la Arad. În rest, am mers, aşa cum am mai spus, fie cu maşina, fie cu avionul de linie. În rare situaţii când am făcut deplasarea cu ministrul Apărării, al Transporturilor sau cu Premierul, am mers cu elicopterul respectivelor instituţii.
Pare că nu mai avem parte de presă, ci de dactilografi plătiţi să scrie ce le dictează stăpânii, cum le dictează stăpânii, când le dictează stăpânii. Şi peste asta se mai adaugă şi veninul propriu. Culmea, aceste tonomate de presă sunt capabile de autoironie, ce-i drept, involuntară. Mi-aduc aminte de un material video al Antenelor care spunea „Alege-ţi stăpânii cu grijă!” Se pare că ei nu au făcut-o şi s-au pricopsit cu Nuş şi Felix pe post de boieri atotstăpânitori pe moşie.
Până unde au putut să coboare băieţii lui Vântu şi Voiculescu? Cam până la dejecţiile României Mari. De fapt, ale Tricolorului. Nici mai mult, nici mai puţin, au preluat pe site-ul defunctului ziar Cotidianul (oare de ce a dat faliment?), un articol din publicaţiile „cunoscutului deontolog şi om de presă” pupinceauşist Corneliu Vadim Tudor. Aud că au preluat-o şi Antenele, într-un protocol de colaborare intertrusturi. Se creează astfel un triplu V de tristă amintire pentru presă (Vântu-Voiculescu-Vadim).
În articolul cu pricina, se spune, cu subiect şi predicat, că aş fi participat, alături de soţul meu, la o „chermeză” într-un restaurant din Scroviştea, unde aş fi complotat pentru înlăturarea lui Vasile Blaga din funcţia de ministru. Mai mare prostie nu am auzit. Nu am fost la Scroviştea nici atunci când spun ei, nici altă dată. Mai mult, nu cred că demisia domnului Blaga este motiv de sărbătoare pentru cineva din Guvern sau PDL. Internele au pierdut un foarte bun ministru. Eu, ca întreg partidul, de altfel, l-am susţinut şi îl susţin în continuare pe domnul Blaga. Demisia lui a fost, aşa cum a spus-o chiar Vasile Blaga, un gest de onoare. E o decizie personală şi trebuie respectată.
Se pare că „băieţii buni” se aşază în formaţie de luptă, conduşi în bătălie de Vântu cel neînfricat, pentru a lovi decisiv în Traian Băsescu. În ziua în care Vântu spune că „Băsescu trebuie să devină istorie în trei luni”, se porneşte o campanie de presă împotriva mea. Nu cred să fie publicaţie sau instrument de presă al celor doi care să nu dea în mine astăzi dintr-un motiv sau altul.
Ei bine, eu le spun acestor „stăpâni de presă” că nu vor avea câştig de cauză. Pentru că în România nu pot să facă chiar tot ce vor ei. Nu pot da lovituri de stat, nici prin intermediul presei şi nici prin partide politice nevolnice şi bine conectate la buzunarele din spate ale respectivilor domni.
