O piaţă de 10 miliarde de euro nefiscalizată, piaţa fructelor, legumelor şi zarzavaturilor. Evaziunea este de largă notorietate internaţională, dar autorităţile preferă să nu o vadă. Sporadic, mai mult în încercarea de a demonstra că cineva îşi face datoria, la ordine transmise foarte de sus, s-au simulat descinderi, controale şi confiscări. O dată la un număr bun de ani, de când corupţia a fost clasificată printre formele de manifestare a subminării economice, ca ameninţare la adresa securităţii naţionale. Apoi, totul reintrăîn aceeaşi neagrăşi crudă ilegalitate.
O piaţă a ţigărilor de contrabandă, strict reglementatăşi controlată, contribuie cu miliarde bune la creşterea evaziunii fiscale. Unul dintre şefii reţelelor de contrabandă, care între timp s-ar fi sinucis, a fost un important contribuitor la victoria din 2004 a Partidului Democrat şi a candidatului Convenţiei D.A. la prezidenţiale. Printre alte recompense a primit şi o promovare a soţiei în poziţia de consilier în Administraţia Prezidenţială. Chiar aşa, cu cine stătea corupţia la masă?!
Un ministru al Internelor (social-democrat, 2009), după o vizită la Belgrad, probabil stimulat de informaţiile primite de la omologul său sârb, a ordonat demantelarea reţelelor de contrabandă cu ţigări din zona Banatului. Urmarea i-a fost demisia intempestivă, compromiterea prestaţiei PSD-ului la Interne şi pedepsirea “sifonarilor” din Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, care se voiau eliberaţi de povara apăsătoarei complicităţi, la care au fost obligaţi de miniştri anteriori.
În chestiunea contrabandei controlate politic, a fost deturnat, în 1997, de la programul său declarat, pânăşi cel în care opiniunea publică văzuse, iniţial, un ministru de interne de neclintit în voinţa sa de restabilire a ordinii şi legalităţii. Când proaspăt numitul şef al poliţiei frontierelor, generalul Gheorghe Dan, i-a pus ministrului chestiunea închiderii robinetelor colectelor politice din activităţile de contrabandă, cu trimitere expresă către zona Banatului, ministrul s-a arătat entuziast, dar după ce a aflat care este “şpilul”, a fost pus în serioasăîncurcătură, iar generalul, jenat de situaţia creată,şi-a cerut pensionarea anticipată, fărăîmplinirea anilor şi a vechimii, cu penalităţile pecuniare aferente. Între timp, după o temporară revenire la SIPA şi câteva ciocniri galactice cu ministrul Monica Macovei, inima generalului a cedat şi ne-a părăsit. O paranteză necesară, pentru a reaminti că politica face victime, la propriu, printre oamenii serviciilor secrete.
O piaţă de alte multe miliarde de euro, cea a cerealelor şi a pâinii, chiar a covrigilor, câteva milioane pe zi, fără bon fiscal, o altă mare gaură neagrăîn finanţele publice. Câte un reprezentatnt al patronatului din panificaţie a mai pus, din când în când, chestiunea în discuţie, fără ca cineva să se impacienteze. Chiar aşa, ce înseamnă un covrig? Dar câteva milioane zilnic?!
De piaţa neagră a alcoolului, a acelui alcool falsificat şi, cu atât mai mult, otrăvitor, se mai aude ceva?! Alte miliarde. Şi se mai spune că nu sunt bani. Şi în tot acest timp, plătim 24 la sută taxă pe valoare adăugată la tot ce cosumăm. Şi pentru ce nu consumăm, cum ar fi evacuarea apei de ploaie!
Fiindcăîn România nu există instituţii de politici şi protecţie economică profesioniste, sau avem, dar sunt absente voinţa politicăşi măsurile legislative, nişte mari companii transnaţionale, dar şi mari infractori autohtoni, numiţi de Traian Băsescu “băieţii deştepţi”, au spoliat, cu complicitatea miniştrilor şi tăcerea (oare dezinteresată?!) a serviciilor secrete cea mai mare şi sigura companie energetică naţională, Hidroelectrica. A trebuit să vină organismele Uniunii Europene să constate serioase indicii privind favorizarea unor mari consumatori de electricitate, prin acordarea de ajutoare de stat. Daca investigaţiile se vor extinde şi vor fi temeinic efectuate, s-ar putea să avem ştirea că toţi “marii investitori strategici” au fost motivaţi de astfel de ajutoare. Iar când li se închide robinetul îşi iau jucăriile şi se duc, ori şantajează guvernul cu protestele miilor de viitori concediaţi. Să spunem lucrurilor pe nume. România este plină de “investitori” cu conturile pline de sute de milioane sau miliarde, dar care nu au scos din buzunarele proprii nici măcar un cent sau un bănuţ arămiu, bătut de Monătaria Isărescu & Comp. Şi care nici nu mai ştim de ce mai există, din moment ce piaţa nu ne poate oferi nimic în schimbul unui ban. Aceşti falşi capitalişti sunt o cangrenă, fără a cărei extirpare nu vom avea o societate bazată pe o economie sănătoasă.
Un scandal declarat ca fiind de spionaj şi trădare naţională, care a implicat şi miniştri, instrumentat pe baza unor supoziţii deduse din surse secrete, deci nerelevante în justiţie, oricât adevăr ar ascunde (ori deturna!), s-a pierdut în derizoriu. Dar cu onoarea nereperată, cu demnitatea, reputaţia şi imaginea, cu personalitatea semenilor noştri terfelită prin mocirla injustiţiei, a minciunii şi nedreptăţii, cum rămâne?
O companie mamut îşi realizează profiturile astronomice exclusiv pe seama reducerilor de care beneficiază la preţul gazelor. Altele, exclusiv pe sema diferenţelor de preţuri la energia electrică, iar cei dovediţi că au trădat interesele naţionale în faţa geamantanaşului cu 4 milioane de euro au scăpat justiţiei. De ce? Fiindcă zeiţa Themis este legată la ochi şi nu vede cum se înclina balanţa şi încotro trebuie să-şi ghideze sabia?!
Dacă serviciile de informaţii nu ghidează sabia şi scutul, atunci cine apără cetăţeanul, statul şi naţiunea?
