În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz –ENERVANT(…) adică Vocalize în si bemol minor. Apărută la Editura Junimea în 2020
25.
Acasă, Gustav își aduce aminte de medicamentul minune pentru cea de a treia sa nepoată și așteaptă enervat izbucnirile Antigonei. Le așteaptă pe telefon, fiind convins că Isabel, soacra soră-sii, nu-și permite să piardă prilejul de a bântui neîncetat pentru a da sfaturi autoritare anturajului nou-născutei. Numai că întotdeauna lucrurile pot fi mai grave: Isabel – Antigona nu sună la telefon, ci se înfățișează în carne și oase la vila Avocat Dr. Gustav R. Propp.
– Eu chiar nu vă înțeleg! își începe recitalul, ați fost așteptați toată ziua să veniți ca să vă bucurați și să vedeți odorul! Sau nici nu vă bucurați? Atunci e cu totul altceva! Până și vecinii au sosit în alai la spital, chiar dacă n-au fost lăsați să vadă mica minune decât prin geam. Dar au avut atâta bun-simț să aducă o floare și să felicite mândra mămică. Dacă suntem certați, măcar să știm și noi de ce!
– Cum să fim certați? De ce să fim certați?! Doar că am avut și noi problemele noastre și… încearcă Doamna de trei ori mătușă să pună zăgaz torentului.
Degeaba:
– Poate că ați avut, dar, iată, acum e ora patru… patru și douăzeci și opt de minte! Și nu ați avut timpul sau măcar curiozitatea… Nici măcar un telefon… La așa ceva chiar că nu ne-am așteptat!
– Nu v-ați așteptat? Adică cine sunteți cei care „nu v-ați așteptat”? intervine și Gustav, iar vocea sa vine pe un cu totul alt registru decât cel al soției.
Și Isabel își schimbă registrul și întreabă cu vocea ei cea mai dulce:
– Ai adus ceea ce te-am rugat încă de aseară? Că eu pentru asta am venit.
Scena se petrece în bucătărie. Gustav o privește lung, apoi iese fără o vorbă și se încuie în birou. De acolo aude din nou vocea Antigonei: „Nu! Nu!? NU!?! Eu chiar nu pot să înțeleg de unde atâta nepăsare, ca să nu-i spun altfel! Bine, sunteți supărați, nu știu de ce, dar micuța ce vină are?”
Până la urmă, doamna Propp pleacă împreună cu Antigona, se oprește la o farmacie și găsește fără probleme suplimentul atât de important, se mai oprește și la florărie și ajunge la maternitate. Se uită și ea prin geam la a treia ei nepoată, se extaziază, îi face cu mâna, îi spune Antigonei că „într-adevăr e un copil extraordinar de reușit”, bate în lemn, o sărută pe fericita mămică și rămâne în salonul ei până ce vine medicul. Din păcate suplimentul adus – deloc ieftin! – nu este indicat pentru un nou-născut. Nu-i nimic, o să-i fie de folos mai târziu, spune Antigona, iar doctorul îi atrage atenția că și substanța aceea are un termen de garanție. Pe coridor, Antigona spune că medicul ăsta „habar n-are” și când va veni acasă, fetița va fi încântată să primească ceea ce în mod sigur îi va fi de mare, de foarte mare folos.
În sfârșit, în vila Dr. Gustav R. Propp e liniște.
26
Cam prea multă liniște, își spune Maestrul. Este abia ora cinci, își consultă hârtiile, vede că nu are de rezolvat provocări urgente, iar mâine, marți, nu are nicio speță. Doar miercuri va avea de intrat la cinci – cinci! – procese, dintre care două chiar complicate. Așa că scoate dosarele și începe să se uite peste ele. Mai înainte spețele cele mai simple, dintre care una sau chiar două vor fi în mod sigur amânate. O a treilea… A treia este celebrul caz „Schubkegel versus Sala, Boca și Lăbău”. Adam Schubkegel s-a aflat timp de mai multe săptămâni pe prima pagină a tabloidelor și nu numai. Considerat autorul celei mai mari escrocherii a ultimelor decenii, bărbatul cu un indice de inteligență liminar, adică sub nivelul mediu, ar fi reușit timp de peste trei luni să deturneze sume uriașe găsite în diferitele lui conturi. Conturi depistate tardiv: întotdeauna doar la câteva ore după ce au fost 99,9% lichidate. Nu 100%, ci 99,9%! Metoda folosită, „metoda Schubkegel”, numită și „metoda Buratino” sau „metoda Cyrano (de Bergerac)”, datorită faptului că Adam Schubkegel are într-adevăr nasul proeminent, s-ar fi bazat pe înlocuirea unei singure cifre în procesul de operare al calculatoarele băncilor. Până să fie depistată intervenția hakerului, băncile lucrau câteva minute, uneori chiar câteva ore după algoritmul fals. În special pe timp de noapte intervenția lui Adam Schubkegel era descoperită prea târziu, adică după ce au avut loc mai multe extrageri. Furturile masive efectuate în cascadă au durat aproape patru luni, ducând la găuri masive în bugetele băncilor afectate. Suspectul n-a fost bănuit fiindcă „Buratino” nu și-a schimbat nivelul modest al traiului, chit că dispunea în conturile sale (golite 99,9%) de sume cu care ar fi putut cumpăra un sfert de țară. (În realitate, „Buratino” habar n-a avut de acele conturi…Iar faptul că peste tot rămâneau sume relativ mici îi indica lui Gustav că acele resturi au fost păstrate tocmai pentru a fi descoperite.) Schubkegel a riscat o condamnare pe viață și a fost încarcerat preventiv. Pe urmă, în mod cu totul accidental, au fost descoperite o parte dintre originile suspecte ale investițiilor de la BOSALA, uriașa multinațională apărută din senin peste noapte. BOSALA, societate anonimă, și-a luat numele de la abrevierile numelor a trei investitorii: Sala, Boca și Lăbău. Abia când investigațiile au continuat, s-a luat în considerare că Schubkegel a tot vorbit în timpul procesului despre cei trei, fără însă ca apărătorul din oficiu să poată să-i implice în cauză. Iar bietul suspect nici atât. El doar repeta, obsesiv și plângând, că nu are nici o legătură cu delictul, susținând că numiții de el, Sala, Boca și Lăbău, erau vinovații. Dar ce legătură au avut aceia cu epocala delapidare n-a izbutit să arate. Iar după ce au fost și ei anchetați, au fost exonerați, mai ales că BOSALA a devenit un brand de care depindea viața a deocamdată 20.321 de angajați! (Apoi 198.043. Deocamdată…) Asta în timpul atât de mediatizatului proces care a dus la arestarea numitului Schubkegel Adam. Numărul personalului multinaționalei a tot crescut rapid și implicarea firmei ar fi provocat un cutremur nu numai în viața orașului, fiind legate de BOSALA pe orizontală și numeroase alte structuri economice și sociale de pe mai multe continente. Schema prin care s-a ajuns la uriașa fraudă fiind anihilată, era în interesul general ca totul să se termine cu condamnarea suspectului și cu salvarea firmei, urmând ca investigația să se rezume în continuare la identificarea locului/locurilor unde erau ascunse sumele și recuperarea lor. Deocamdată, nicio metodă de investigație n-a reușit să scoată de la Schubkegel unde a plasat banii furați. Când au apărut primele suspiciuni în legătură cu investițiile de la BOSALA, Sala, Boca și Lăbău au beneficiat deja de destui bani pentru a putea să-și permită nu numai cea mai scumpă firmă de avocaură, dar și să atragă oameni potenți, apți să tărăgăneze până la infinit cercetările necesare finalizării deschiderii unui dosar de punere sub acuzare. Așa că numiții Sala B., Boca V. și Lăbău E. au rămas doar cu calitatea de suspecți. Însă BOSALA n-a dat numai de lucru la mii de localnici și n-a ridicat numai întreaga comunitate la un nivel de viață nesperat, dar, așa cum se întâmplă întotdeauna, a iscat și reacțiile concurenței în domeniu. Iar cu cât creștea cifra de afaceri a multinaționalei, cu atât au fost mai multe interese de te miri unde: concurenții au înțeles că trebuie să pornească lupta. Așa că a fost angajat Cabinetul Doctor Gustav R. Propp în speța Schubkegel vs. Sala, Boca și Lăbău. Acesta a devenit cel mai important caz pe care l-a preluat vreodată Maestrul, întrucât i-a fost de la început cât se poate de limpede că va avea de luptat nu numai cu numiții Sala, Boca și Lăbău, ci și cu structurile economice împrăștiate pe mai multe continente și interesate în funcționarea fără rateuri a firmei SABOLA. Dar mai important era că trebuia să lupte nu numai cu puterea politică (și nu doar cu cea locală, beneficiară a unui adevărat bum extraordinar și nesperat!), ci și cu numeorasele presiuni la cele mai înalte niveluri: atât cu cele ce apărau dezvoltarea multinaționalei, cât și cu cele care și-au făcut un program de acțiune împotriva firmei, creând alianțe în opoziție. Chiar și în alegerile generale din trei state diferite, soarta SABOLEI amenința să încline decisiv într-o parte sau în cealaltă rezultatul scrutinurilor, în funcție de cum s-au situat candidații.
Primul lucru pe care la sesizat Maestrul Doctor Gustav R. Propp a fost că Schubkegel, învinuit de „frauda secolului”, a fost reprezentat de un avocat din oficiu. Păi, dacă și-a însușit sume atât de inimaginabile, după cum era acuzat, sume care deocamdată n-au fost găsite și deci n-au fost recuperate, cum de nu și-a putut permite un avocat celebru? Maestrul Propp n-a găsit decât două posibile răspunsuri logice: fie că banii sunt ascunși într-un loc de unde, dacă ar fi folosiți, ar deconspira acel „seif” atât de secret, unde cine știe ce comori au mai fost depozitate… poate o adevărată „insulă a piraților”, fie că Schubkegel Adam este într-adevăr nevinovat. Iar faptul că Schubkegel, în urma expertizei psihologice, a fost diagnosticat cu intelect de limită l-a făcut pe Doctorul Propp să fie convins de inocența mandatarului său și de aici și-a construit și apărarea. Cum cazul acesta a stârnit atâtea interese și a fost atât de prezent în media, chiar și în media internațională, Maestrul Doctor Gustav R. Propp a înțeles că acest proces, în caz că îl va câștiga, va reprezenta perla coroanei sale profesionale, pentru că e evident că părțile în litigiu nu sunt nici pe departe numai neînsemnații Schubkegel, Sala, Boca și Lăbău, ci atât de importantele puteri ce se confruntă cu adevărat – puteri economice și politice, mari puteri economice și politice apte de a finanța megaprocesul, mari puteri economice și politice imposibil de adus în sala de judecată. La o primă analiză, Maestrul a considerat că puterile aflate în spatele oponenților săi dovedesc suficientă forță pentru a amâna sine die dezbaterile, chiar cu riscul de a acoperi ele imensul gol pricinuit de „furtul secolului”. „Sala, Boca și Lăbău?” Cine a auzit până mai ieri de acești anonimi? „Dar despre câți mari magnați nu se spune că nu trebuie să fie întrebați cum au făcut primul milion?” Da, chiar dacă astăzi nu mai sunt niște simpli anonimi, Sala, Boca și Lăbău nu reprezintă decât niște pioni pe eșicherul pe care se duce marea luptă. Și este într-adevăr o mare luptă, dat fiind cine sunt adevărații combatanți. Treptat, intrând mai adânc în problemă și beneficiind de importante contacte, Maestrul și-a dat seama că nu atât banii dispăruți sunt în joc, ci lupta electorală, așa că interesul pentru speța SABOLA va scădea după ce se vor finaliza alegerile generale din cele trei state, iar procesul va putea trena oricât. Drept urmare, printr-o altă firmă de avocatură la care era șef de facto, deși nu apărea în nici un înscris, s-a angajat să apere și interesele numiților Sala, Boca și Lăbău împotriva Cabinetului de Avocatură Doctor Gustav R. Propp, cel care-l reprezenta în acte pe numitul Schubkegel aflat în arest preventiv. Luptându-se el cu el, Maestrul a putut să construiască un scenariu fără pericolul unor mari surprize. Pentru miercuri a pregătit rugămintea de a fi audiați șapte martori greu de abordat. Amânarea era aproape certă.
Și al patrulea caz se va amâna, acela din lipsă de apărare.
Al cincilea caz ar putea fi rezolvat din prima: Maestrul are nasul fin și-și amintește că s-a făcut vorbire despre ceva ce… Întotdeauna e importantă formularea și dacă descoperi și cea mai mică inadvertență de care te poți lega… Iar Maestrul găsește de fiecare dată inadvertența de care se poate lega și bineînțeles se leagă de ea și câștigă! Simplu, nu? Da, pentru acest caz, va trebui să trimită un stagiar să coboare în arhivă și să copieze fragmentul de care își amintește Gustav că ar avea o hibă. Trebuie doar să fie sigur că o anumită formulare a fost notată așa cum parcă își amintește. Nici nu mai notează pe bilețel cuvântul „arhivă”, știe ce are de făcut, gata, pentru poimâine a terminat.
Gustav stă o oră la birou și munca aceasta îl pasionează, îl face să uite de nenumăratele amenințări urgente, posibile, probabile. Și chiar și de scorbura din coșmar. Uitând de toate, e fericit.
27.
Se scoală și merge la baie. Ce bine ar fi să aibă o baie mică, micuță, chiar lângă camera sa de lucru! N-ar trebui să mai traverseze coridorul unde ar putea să întâlnească pe cineva de-ai casei și să-și iasă din starea de bine. Gustav e un tată de familie ireproșabil, dar are și el nevoie de liniște, de intimitate, de „singura ordine”. (Plus că ar fi de-a dreptul caraghios să încuie biroul pentru cele câteva minute cât va lipsi de acolo, ar fi de-a dreptul caraghios, dar Gustav nu se simte niciodată în siguranță în acele momente când camera sa de lucru este neîncuiată chiar și pentru doar atât de puțin timp.) Ce bine ar fi să aibă o baie mică, micuță, chiar lângă camera sa de lucru! Nu întâlnește pe nimeni pe coridor nici când merge la baie, nici când se întoarce în încăperea sa rămasă descuiată..
În „fotoliul său” e într-adevăr minunat.
E liniște și Doctorul Propp se simte bine, deși știe că întotdeauna când e bine urmează în mod sigur ceva neplăcut: cu cât e mai bine în prezent, cu atât urmează un prăpăd mai mare în viitor. Când? Asta nu se știe, dar neplăcerea va veni sigur. De aceea, nici nu-ți vine să te bucuri când e prea bine. Și nici nu este indicat: dacă te bucuri prea tare, nu mai ești pregătit pentru ceea ce inevitabil va urma, după principiul „cu cât cazi de mai sus, cu atât te rănești mai tare”.
Dar de ce e chiar atâta liniște în casă? Prea multă liniște! Așa ceva nu-i de bun augur, își spune. Stă și ascultă, însă nu aude nimic. Nici măcar Miky nu… Gustav se scoală din spatele biroului și iese pe coridor. Nici un zomot, nimic! Liniștea compactă nu-i bună, știe Gustav, fiindcă ea ascunde tot felul de provocări, provocări dintre cele pe care nu ai cum să le preîntâmpini. Liniștea aceasta parcă îl mută înapoi în scorbura din copac. Bine, dar acum nu suntem în coșmar! Și totuși… Îl strigă pe Miky și acesta apare prompt, deschizându-și singur ușa. Asta îl mai liniștește pe Gusti, mai ales că dulăul vine și se gudură pe lângă el. Dulăul îi dă de fiecare dată un sentiment de siguranță.
Maestrul revine la biroul său, mai răsfoiește câteva clipe dosarul deschis, dar nu se poate concentra. De unde atâta liniște? Se sprijină de spătarul jilțului și închide ochii. O poziție tocmai bună pentru a se concentra asupra scorburii. Tocmai bună și… brusc, o trosnitură face geamurile să vibreze. Tresare până și câinele, latră și se repede spre ușă.
„Bineînțeles, își spune Gustav, răul așteptat n-are cum să nu vină!” Gustav simte chiar și o satisfacție, o mare satisfacție că răul n-a întârziat, dovedind, ca de obicei, ca de fiecare dată, că el, Maestrul Doctor Gustav R. Propp, a avut din nou dreptate. Bubuitura a venit dinspre stradă, așa că iese din birou și merge la fereastra de pe hol, de unde se vede strada: un camion este oprit și șoferul a coborât să recupereze ce s-a prăvălit de pe platformă. Din spatele geamului, Gustav n-are cum să vadă ce a căzut cu zgomotul acela absolut deranjant, dar probabil că a fost ceva foarte greu pentru că șoferul singur nu poate să-l ridice. Așa că se adună lumea. „Slavă Domnului!” își mai spune Gustav, răsuflând ușurat că nu e vorba de mașina tocmai scoasă de la service: Doamna bineînțeles că a plecat cu automobilul, Doamna nu concepe să meargă niciunde pe jos sau cu un taxi, iar cu tramvaiul nici nu se pune problema! Deci, nu Doamna a fost în mașină, dar asta nu înseamnă că n-ar putea avea, în același timp, și ea un eveniment acolo unde se află. E cumplit câte accidente se întâmplă, tot mai multe, și mașini sunt tot mai multe, și șoferii sunt tot mai indisciplinați, șoferii devin fiare la volan, se enervează, claxonează și înjură pentru că sunt grăbiți să câștige o jumătate de minut, ei care sunt atât de obișnuiți ca – dacă nu mai sunt în mașină, însă numai atunci – să piardă nonșalant vremea. Da, până și oamenii care în restul timpului sunt calmi și politicoși devin fiare la volan. Maestrul Gustav R. Propp cunoaște foarte bine lucrul acesta, câte zeci de dosare n-a avut în legătură tocmai cu urmările accidentelor? Care și cele mai ușoare vin cu cheltuieli de bani și de timp, iar cele mai grave… Ca să se liniștească, lui Gustav îi vine să-și sune soția, dar n-o face pentru că s-ar putea ca ea să fie la volan și tocmai apelul lui să provoace o nenorocire. Lasă jaluzelele să acopere geamul deschis: așa intră aerul serii, răcoarea ce în sfârșit pare să fi venit.
Neliniștit, chiar enervat, se reașază în jilțul din spatele biroului masiv, dar e prea surescitat ca să se ocupe de dosarele cu adevărat complicate. Admiră încăperea și știe că asta îl liniștește: „bârlogul căptușit cu nerușinat de multe obiecte de patrimoniu” îi oferă satisfacțiile cele mai mari – este dovada că, prin muncă și pasiune, poți transpune în realitate și cele mai curajoase visuri. Adică el, Maestrul Doctor Gustav R. Propp, a izbutit să transpună în realitate, bucată cu bucată, acest vis. Privește și se liniștește. Și-și aduce aminte cum și de unde a adunat fiecare piesă, fiecare mobilă, fiecare tablou, fiecare „fleac”. Tot ceea ce copiii lui numesc „fleac” reprezintă câte o etapă a realizărilor sale și Gustav se bucură ca atare. Iar Miky, o altă realizare a sa, revine și i se culcă la picioare. În încăpere este răcoare, printre jaluzele lumina soarelui de vară desenează linii pe covor. Încetul cu încetul, și gălăgia de pe stradă se potolește. („Este cu totul revoltător că pe o stradă a unui cartier select, este permis traficul cu mașini grele!” De câte ori n-a sesizat acest aspect atât de enervant pentru riverani… El a reclamat, el a auzit… Dar să nu ne enervăm acum, dacă și-a pus ceva în cap, mai devreme sau mai târziu, tot va rezolva. Să nu ne enervăm, să nu stricăm tihna ce se așterne în „bârlogul căptușit cu nerușinat de multe obiecte de patrimoniu”, tihna asemenea unei plapume de puf! Maestrul n-a reușit astăzi să se întindă o jumătate de oră, ca de obicei, iată, a fost o zi fără evenimente deosebite, dar totuși o zi încărcată, n-a apucat să stea niciun minut de când s-a sculat de dimineață, atmosfera din biroul SĂU e atât de binecuvântată, să nu ne enervăm, Gustav adoarme sprijinit de spătarul moale al jilțului.
Și dacă visul nu i-a revenit noaptea în pat, de data asta se regăsește în mijlocul pădurii, chiar în fața scorburii din coșmar. De data asta nimic nu-l face să intre în copac, înconjoară arborele și caută de afară o ieșire. Ciudat: Gustav se simte și în scorbură și se vede și în afara ei. Ba, Gustav caută de afară o ieșire, știind că Gustav este prins înăuntru. Ca într-o capcană. Asta îi dă o senzație ciudată, o senzație cum nu-și amintește să o mai fi trăit vreodată. Întrucât Gustav – cel – din – scorbură este tot mai panicat, Gustav – de lângă – copac știe că trebuie să se grăbească să-i vină în ajutor. Din păcate, ori de câte ori înconjoară tulpina masivă, nu zărește printre mușchii groși vreo gaură, vreo spărtură. Iar când găsește totuși una, i-e teamă să intre ca să nu pățească același lucru ca și Gustav – cel – din – scorbură. Mai ales că s-ar putea, își spune, ca ieșirea aceea să nu aibă legătură cu galeria în care a intrat celălalt Gustav. Tulpina copacului e foarte masivă, îți trebuie vreo zece, ba chiar cincisprezece pași s-o înconjori. Cine știe unde duce scorbura blestemată? Gustav – de – afară se așază pe o buturugă și gândește cum să procedeze în continuare. (Ciudat, își spune când se trezește, ciudat că de data aceasta Gustav – de – afară n-a simțit nici o clipă spaima cumplită care îl agresează de fiecare dată când se află pe un teren împădurit, chiar și după ce a învățat să-și mascheze în public starea!) Dacă ar avea la el o lanternă, ar privi în interior, acolo pe unde a găsit spărtura. Dar n-are așa ceva la îndemână. Poate că nici nu este o altă intrare, poate că pe acolo a intrat atât de nesăbuit Gustav – cel – din copac. Punând urechea lângă deschiderea acoperită de mușchi, chiar i se pare că-l aude pe Gustav – cel – din – copac. Și, fericit, tocmai când vrea să-l strige, Miky latră din nou și-l trezește. Tocmai acum, când poate că a găsit ieșirea, Soluția! A câta oară este izgonit de lângă Soluție, Soluția atât de căutată? Enervat, Gustav se scoală în picioare și scoate un răcnet.
