Spațiul politic european se umple de partide populiste și extremiste, dar și cu ul alt tip de ideologie – cea care induce electoratului ideea că nu are de ales decât între această ideologie și haos. Este ideologia centrului extremist, teoretizată în ultima vreme în spațiul francofon. În Franța, exponentul acestui curent este La Republique En Marche, partidul prezidențial. Apar reprezentanți ai acestui curent și mai la est, tunși corect ca și președintele Franței, cu același refuz a accepta că există alternativă la curentul lor, cu aceeași pornire de a cataloga orice contraopinent ca fiind retrograd, extremist, eurofob. Și cum țările est-europene au trăit decenii de regim totalitar, sursa acestor etichetări radicale și a respingerii ideii că și celălalt poate avea dreptate poate fi subiectul unor polemici mult mai mari decât în vestul european.
Cât privește Franța, centrul extrem este cunoscut bine – a fost definit de istorici ca mod de conducere între 1814 și 1820, o politică moderată pusă în aplicare de un executiv autoritar și care le cerea mereu politicienilor să se redefinească. Acești cameleoni politici au găsit că este mai bine să devină un soi de tehnicieni în ale politicii, să capete imaginea unor personaje neutre politic, să nu mai fie percepuți ca trădători politici și să se proclame drept promotori ai moderației și ai interesului general. Același tip de poliuticieni este vizibil și în Franța de azi, în partidul aflat la putere, dar și în restul statelor europene.
Divizare, neîncredere, fobie
Extremistul de centru contemporan urmărește să anuleze orice deosebire între stânga și dreaptă, să anuleze orice opoziție pe teme de actualitate precum globalizare, încălzire globală, liberalism. Potrivit săptămânalului francez Causeur, centristul, în persoana lui Macron, îi spune electoratului ”că trebuie să uite trecutul și că Franța trebuie înlocuită printr-o start-up nation încorporată într-o Europă federală guvernată de experți. Că multiculturalismul este super, că frontierele nu mai înseamnă nimic”.
”Ce este extremismul? Este o doctrină ai cărei adepți refuză moderația și refuză orice alternativă. Acțiunile extremiste au ca scop o schimbare radicală în societate. În lumina acestei definiții, centrismul de azi este, din multe puncte de vedere, extremist”, scrie Le Causeur, aducând câteva argumente.
Primul este ca ideologia de centru de astăzi își dezumanizează adversarii, pentru a refuza orice dezbatere cu ei. ”Retorica de centru vede dușmani peste tot. Vestele Gaalbene care protestează – atenție, este ”ciuma brună”!
Un alt argument este că centrismul actual sădește sămânța neîncrederii. ”Ce ne spune centrismul? Că nu trebuie să avem încredere în voința electoratului, pentru că este populistă și manipulată prin fake news. Dacă lăsăm democrația să se exprime, dacă lăsăm oamenii să voteze, vor vota prost. Cât privește migrația, în timp ce majoritatea europenilor sunt pentru introducerea unui control sau chiar pentru încetarea fluxului migraționist, centriștii refuză orice referendum pe această temă, repetând mereu că nu putem face nimic și că avem nevoie de mai multa integrare europeană pentru a gestiona situația, de mai multă putere pentru tehnocrații de la Bruxelles. Pe scurt, centriștii nu au încredere în democrație și preferă în locul ei niște instituții europene guvernate de lobby-uri”.
Un alt argument adus de Causeur în favoarea ideii că ideologia de centru are aspecte extremiste este divizarea societății prin stigmatizarea diverselor sale categorii. ”Centriștii încearcă să aplice fragmentarea societății franceze și la nivel european, favorizând regionalizarea pentru a sparge statele, menținând deschise vanele migrației, ostracizându-i pe liderii care au ghinionul că-și doresc o Europă construită în jurul statelor națiune suverane în locul unei identități europene mondializate”.
Nu în cele din urmă, noul centru extremist are o mulțime de fobii. Pentru centriști nu mai există extremiști, ci ”fobi”. ”Oricine e perceput ca extremist este taxat cu sufixul acesta: islamofob, eurofob, xenofob. Însă centriștii nu sunt chiar ei înșiși puțin „fobi”? Nu înseamnă să fii eurofob când reduci Europa la o organizație tehnocratică din ce în ce mai puțin de democratică, negându-i originalitatea culturală, îmbogățită de o mulțime de națiuni care trăiesc pe un teritoriu atât de mic? Nu ești eurofob când spui că nu există un alt model de contrucție europeană în afară de cel propus azi de Bruxelles? Nu ești francofob atunci când încerci să rescrii în permanență istoria Franței, reducând-o la aspectele sale cel mai puțin glorioase?”.
Ideologia unei oligarhii
În urmă cu un an, site-ul francez Lesinrocks a realizat un interviu cu filozoful canadian Alain Deneault, cel care a teoretizat conceptul de ”extremism de centru”.
”Centrul este extremist în măsura în care politicile sale sunt distructive, inegalitare și imperialiste. El asigură cele mai mari venituri posibile pentru marile companii, maximum de dividende pentru acționari și facilitează accesul la paradisurile fiscale. Măsurile luate de Emmanuel Macron în Franța în domeniul fiscal sunt o mărturie pentru asta”, spunea Alain Deneault.
”Este vorba despre o abordare extremistă și în sensul intoleranței. Din punct de vedere moral, extremismul este intolerant cu tot ceea ce nu-i aparține. Macron a demonstrat asta. Iar extremismul de centru constă într-un discurs intimidant la adresa oricăror forme de gândire care deviază de linia sa. Nu este vorba despre poziția unei mișcări politice propriu-zise, ci de o oligarhie care, fiind capabilă să finanțeze abundent candidații sau mișcările politice la care aderă, este capabilă și să modeleze opinia publică, prin presa pe care o deține, să finanțeze universități, experți, think tankuri, totul pentru a face ca societatea să creadă că politica lor este singura posibilă. Din acest motiv, în Franța lui Emmanuel Macron avem un compresor ideologic care ne face să credem că este imperios – fără a ne îngădui măcar timpul de a ne gândi la asta – să aplicăm o politică, politica lor”.
O provocare pentru mișcările ce se opun extremismului de centru
Pentru aceste mișcări, provocarea este să devină dezirabile, legitime și pertinente în ochii cetățenilor. Formatorii de opinie aplică acestor mișcări etichete peiorative, folosindu-le pentru a arăta, prin contrast, că singurul discurs legitim este cel capitalist. Miza aceasta mi se pare crucială pentru a evita ca aceste mișcări să devină mijloace de legitimare a celor la putere.
Noile forme de cenzură
Alain Deneault indentifică două forme de cenzură – cea structurală și cea psihică.
”Cenzura structurală este pârghia prin care ideologia dominantă produce, prin cuvinte pe care ne provoacă să le folosim, unghiuri moarte, un mod de lectură tendențios. Spre exemplu, spunem că instituțiile publice (poșta, transporturile, spitalele) au clienți, în loc să vorbim despre utilizatori, pasageri și pacienți. În felul acesta ajungem să nu mai fim conștienți de serviciile publice. În felul acesta abandonăm o anumită viziune despre statutul de cetățean. Sunt forme de cenzură implicite.
Apoi avem cenzura psihică (…) Este vorba despre mici fraze pe care le auzim mereu în conversațiile zilnice, în editoriale, în producțiile culturale, la școală, fraze care ne spun mereu că este important să fii competitiv, optimist. Acest tip de refren al vieții cotidiene este susținut prin mijloace ideologice bine gândite, pentru a descuraja introducerea în spatiul public a unui anumit tip de limbaj critic. Nu este vorba despre autocenzură, ci despre faptul că vom simti că este periculos să mergem în alt sens decât cel indicat. Acest proces este unul inconștient.
Cenzura nu a fost niciodată eficientă când ea însăși se cenzurează. De exemplu, când jurnalistii, politicienii, profesorii pretind că spun tot ce vor, tot ce gândesc. Însă ei uită că se află într-un sistem de referință care le induce ceea ce le convine și ce nu le convine să spună”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.