Femeile cu gura mare și bărbații leneși. Da, da e ca și cum. Politică pe sponci. Politică la îngrămădeală. Cibernetică, să știi. Androidul Pericle râde magnetic.
El vrea să intre în politică. Are asta în program. Mai sunt și alți androizi în politică, pretutindeni. Lumea s-a schimbat. Nu mai sunt sexe diferite. Gata. Toți la grămadă, cibernetica e mama omenirii. Partidele cibernetice au împânzit toate planetele din Sistemul Solar. Androidul Pericle râde și-și tot agită mitraliera electromagnetică. Îi trece prin capul lui cibernetic să mă termine într-o secundă. Toți androizii au ordin să ucidă orice om ar mai găsi.
Oriunde. La ghena de gunoi. Pe mare. Pe vreun asteroid, prin grote. Asta e, acum, în anul 2989 omenirea nu mai există. N-a mai rămas mare lucru din ea. Uită-te la mine. Numai că androidul Pericle, așa scrie în indicativul lui, nu știe că eu am nimerit în anul ăsta absolut din întâmplare. Mă bălăceam la Mamaia în 1977 și uite, m-a luat un val gravitațional și m-a strămutat în lumea asta absurdă. Pericle, Pericle! Și Pericle se uită la mine și mă întreabă cum e să fii politician de succes. Ce tâmpenie! Androizii ăștia nu au nimic uman ca lumea. Îi zic niște povești, el face ochii mare.
Aș vrea să fiu o femeie cu gura mare și să mă iau de toți politicienii din Sistemul Solar, să-i fac arșice, auzi la el! Da, asta vrea androidul. Îl trag de mânecă, vino încoace să nu ne vadă Ochiul Magic. Fii atent, vrei să devii om cu adevărat? Da, e visul meu. Cine te-a programat așa? Nu m-a programat nimeni, Consiliul Cibernetic Solar nu știe ce visez eu, m-am autoecranat. Și ce visezi? Visez să fiu președintele unui partid politic adevărat, cu oameni și femei adevărați, cu potlogării așa cum scrie la carte. Și de ce vrei asta? Păi așa, vreau așa, nu știu de ce.
Am probleme până peste cap, am ieșit din epoca mea, dau peste o lume cibernetică idioată și androidul ăsta tembel vrea să fie și femeie din aia cu gura mare din politica pământeană dar vrea să fie și bărbat leneș care să fure din averea poporului așa, din plictis. Ei, gata, planeta Saturn intră într-un con de umbră și comunicațiile cibernetice amorțesc. Îl iau de urechi pe androidul Pericle și îl târâi după mine pe plajă să aștept un val gravitațional să mă întorc în lumea mea. Asta s-a întâmplat anul trecut.
Cum, necum, androidul Pericle, odată ajuns în lumea mea, s-a multiplicat în sute și sute de femei cu gura mare și în sute și sute de bărbați leneși, invadând politica noastră de la un capăt la altul din Canada în Israel, din Iran în America, din Rusia în Zanzibar. Asta e, n-am ce vă face, eu n-am nici o vină. Zilele trecute m-am întâlnit cu un extraterestru de pe planeta Nibiru care mi-a zis că și la ei istoria e la fel. Se transformă extratereștrii în androizi pe bandă rulantă. Și politica lor e plină de certuri, de garagațe, de panaramă lumească, n-ai ce să-i faci.
O fi vreun program ascuns al universului și nu ne-am dat noi seama. Da, cam asta e povestea, cam anostă dar cumplit de adevărată. Cum, ce caut eu aici? De ce nu mă duc la socialiști sau la liberali? Madama asta cu gură mare m-a luat la ochi, e zi electorală. Se stropșește la mine, uite-o! Îi pâlpâie luminițele în cap. Da, e o clonă de-a lui Pericle, dragul de el. Hai să-i fac hatârul madamei senator, mă înscriu și eu pe seară la un partid să nu mai fiu fără de partid.
