Atletico de Madrid a infirmat toate pronosticurile şi a eliminat şi pe Chelsea. În finala Ligii Campionilor de la Lisabona se întâlnesc în premieră două echipe din acelaşi oraş. Ce finale „domestice” s-au mai jucat până în prezent.
După 40 de ani, Atletico din nou în finala C1
Pe 24 aprilie 1974, Atletico de Madrid învingea pe „Vicente Calderon” cu 2-0 pe Celtic Glasgow (0-0 în tur) şi se califica în premieră în finala Cupei Campionilor Europeni (Liga campionilor de astăzi – n.a.). După 40 de ani şi o săptămână, Atletico de Madrid învinge cu 3-1 (0-0 în tur) la Londra pe Chelsea şi urmează să joace a doua sa finală în C1 din istorie, o finală specială, pentru că adversar este concitadina Real Madrid.
Pe Stamford Bridge spaniolii au arătat ca o echipă mare, de altfel recomandată şi de rezultatele din ultimul timp: neînvinsă în Liga campionilor, 8 victorii şi 3 egaluri cu victime celebre „lăsate pe drum”: FC Porto (în grupe), A.C. Milan şi FC Barcelona în fazele eliminatorii; în puternicul campionat iberic, Atletico vine după 9 victorii consecutive şi un egal, 2-2 cu Real Madrid. Ultima înfrângere în campionat, pe 23 februarie a.c., 0-3 în faţa modestei Osasuna, una dintre bombele din La Liga.
Englezilor le era necesară o victorie la doar un gol diferenţă şi din minutul 36, ei erau în grafic cu 1-0 pe tabelă, într-o primă repriză în care ambele garnituri au preferat să joace prudent. Cu un minut înainte de pauză, o fază tratată superficial de londonezi este fructificată de spanioli şi la 1-1, Atletico era echipa calificată. În al doilea mitan, Chelsea forţează pe atac, dar tot spaniolii sunt mai periculoşi, obţin un penalty şi sunt 90% în finală la scorul de 2-1. Imediat Chelsea are o bară şi toată lumea îşi dă seama că gazdelor le va fi foarte greu să mai înscrie două goluri. Cei care înscriu sunt tot spaniolii care se califică „en fanfare”.
Chelsea Londra – Atletico de Madrid 1-3 (1-1)
Londra: 15 grade
Stamford Bridge: teren foarte bun
Spectatori: 41.500
Arbitru: Nicola Rizzoli (Italia)
Asistenţi: Renato Favorani şi Elenito di Liberatore (Italia)
Al patrulea oficial: Andrea Stefani (Italia)
Adiţionali: Luca Banti şi Antonio Damato (Italia)
Chelsea: Schwarzer – Azpilicueta, Ivanovic, Cahill, Terry, Cole (min.54-Eto”o) – Ramires, David Luiz, Willian (min.77 – Schurlle), Hazard – Torres (min.67-Demba Ba).
Antrenor: Jose Mourinho
Atletico de Madrid: Courtois – Juanfran, Godin, Miranda, Filipe Luis – Tiago, Mario Suarez – Adrian (min.66 – Raul Garcia), Koke, Arda Turan (min.86 – Cristian Rodriguez) – Diego Costa (min.76 – Sosa).
Antrenor: Diego Simeone
A înscris: 1-0 (min.36 – Torres), 1-1 (min.44 – Adrian), 1-2 (min.60 – Diego Costa pen.), 1-3 (min.72 – Arda Turan).
Cartonaşe galbene: Cahill – Diego Costa, Adrian
Total şuturi: 17 – 14
Şuturi pe spaţiul porţii: 10 – 10
Şuturi spre poartă: 7 – 4
Cornere: 4 – 9
Atacuri periculoase: 47 – 37
Posesie: 52% – 48%
Total pase: 522 – 545
Pase corecte: 382 – 402
Distanţă alergată : 108,072 km – 113,734 km
Offside: 0 – 1
Faulturi: 12 – 18
În loc de „Mou” vs „Pep”, avem premiera Madrid vs Madrid
Când s-au tras la sorţi meciurile din semifinale, întreaga suflare fotbalistică a exulat: „vom avea un nou duel Mourinho – Guardiola”, spunea toată lumea. Da, atât Bayern, cât şi Chelsea porneau favorite. Şi evident, toată lumea făcea scenarii peste scenarii privind „finala” de la marginea terenului.
După ce Real Madrid a distrus marţi noaptea pe bavarezi, deci după ce finala „Mou”-„Pep” a devenit „istorie”, amatorii de „senzaţii tari” au început deja să se gândească la un alt subiect de prima pagină: cum se va comporta „Mou” în meciul contra fostului său copil, Real Madrid. Miercuri noapte, a căzut şi această variantă. În schimb, s-a născut alta: pentru prima oară, în istoria de 59 de ani a cupelor europene (CCE/LC, Cupa Cupelor şi Cupa UEFA/Liga Europa), se întâlnesc într-o finală două echipe din acelaşi oraş.
Paradoxal, este a doua întâlnire în C1 între Real şi Atletico. În 1959 cele două echipe din capitala Spaniei s-au întâlnit în semifinalele. (Atletico era campioana Spaniei, iar Real era deţinătoarea Cupei Campionilor Europeni, aşa se explică de ce jucau două echipe din aceeaşi ţară în prima competiţie europeană – n.a.). Real şi Atletico şi-au împărţit victoriile, 2-1, respectiv 0-1, calificarea în finală fiind decisă de un al treilea meci (pe atunci nu se dubla golul înscris în deplasare), la Zaragoza, unde Real a învins cu 2-1.
A 5-a finală „domestică” în C1
Real Madrid – Atletico de Madrid este cea de a 5-a finală din C1 în care se întâlnesc echipe din aceeaşi ţară. Celelalte patru finale „domestice” au fost:
1999/2000: Real Madrid – FC Valencia 3-0
2002/2003: A.C. Milan – Juventus Torino 0-0 (3-2 pen.)
2007/2008: Manchester United – Chelsea Londra 1-1 (6-5 pen.)
2012/2013: Bayern Munchen – Borussia Dortmund 2-1
În Cupa Cupelor (C2) – competiţie care s-a desfăşurat până în 1999 – nu a existat vreo finală „domestică”, dar în C3 (Europa League – ex Cupa UEFA – ex Cupa Oraşelor Târguri) au avut loc 12 finale între echipe din aceeaşi ţară. De menţionat că 5 dintre aceste finale au fost între echipe spaniole.
1961/1962: FC Valencia – FC Barcelona 6-2 şi 1-1
1963/1964: Real Zaragoza – FC Valencia 2-1
1965/1966: FC Barcelona – Real Zaragoza 0-1 şi 3-2 (4-2 d.p.)
1971/1972: Tottenham Hotspur – Wolverhampton Wanderers 1-1 şi 2-1
1979/1980: Eintracht Frankfurt – Borussia Mönchengladbach 1-0 şi 2-3
1989/1990: Juventus Torino – A.C.Fiorentina 3-1 şi 0-0
1990/1991: Internazionale Milano – A.S. Roma 2-0
1994/1995: Parma – Juventus Torino 1-0 şi 1-1
1997/1998: Internazionale Milano – Lazio Roma 3-0
2006/2007: F.C. Sevilla – Espanyol Barcelona 2-2 (3-1 pen.)
2010/2011: FC Porto – Sporting Braga 1-0
2011/2012: Atletico de Madrid – Athletic Bilbao 3-0
2013/2014: încă un sezon de vârf pentru Spania
În acest sezon, în afară de Real şi Atletico, încă o echipă spaniolă va juca cu trofeul pe masă: este vorba fie de FC Sevilla, fie de FC Valecia, care joi noaptea joacă returul unei semifinale din Europa League. În tur, a fost 2-0 pentru FC Sevilla.
Nu este pentru prima oară când trei echipe spaniole joacă finale europene: În sezonul 1961/1962, în C3 a fost finală spaniolă, în C2, Atletico de Madrid a câştigat finala cu Fiorentina, iar în C1, Real Madrid a pierdut finala cu Benfica Lisabona.
În sezoanele 1963/1964 şi 1965/1966, finalele spaniole din C3 au fost „dublate” de prezenţa în finalele C1 ale celor de la Real Madrid; prima pierdută în faţa marelui Inter condus de celebrul Helenio Hererra, a doua câştigată în faţa lui Partizan Belgrad.
De menţionat că prezenţa a 4 echipe spaniole în finale europene (sezonul 1961/1962) reprezintă un record pentru fotbalul de club din Europa.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.