Fotografia fatală și alte greșeli strategice pe care le-a făcut Ilie Bolojan

Fotografia virală cu Ilie Bolojan care putea fi ușor evitată

O ședință de guvern anunțată cu două ore înainte, o ordine de zi dată cu 12 minute înainte de ședință și declarațiile anunțate cu 9 minute înainte au dus la un fiasco comunicațional pentru premierul interimar. 

Orice intenții bune au fost eclipsate, iar rezultatul a fost că proiectele importante au ajuns în plan secund. În memoria colectivă a rămas o fotografie cu o sală de presă aproape goală (pentru că jurnaliștii nu au reușit să ajungă), în care părea că premierul vorbește pentru pereți. Fotografia a fost întoarsă pe toate părțile de televiziunile care îl toacă mărunt oricum, în fiecare seară. 

Ilie Bolojan s-a expus inutil unui linșaj mediatic, pentru un subiect pe care îl putea ușor evita. Dacă anunța din timp ordinea de zi și faptul că va vorbi public după, dacă transforma declarația de presă în conferință și stătea la dispoziția presei să răspundă ar fi închis gura adversarilor care îl critică pentru faptul că nu comunică suficient și îl acuză că fuge de explicații.  

De altfel, o acuzație care nu stă în picioare total, dat fiind că premierul interimar Ilie Bolojan participă săptămânal la interviuri, face conferințe de presă și răspunde întrebărilor. Doar că, aflat în lumina reflectoarelor, cu ochii adversarilor ațintiți asupra sa, Bolojan nu își permite greșeli. Nici măcar unele de ordin simbolic și de comunicare, care deși par insignifiante în fața marilor probleme ale țării, pot căpăta proporții catastrofale pentru imaginea sa și a partidului a cărui locomotivă este fără doar și poate. 

UPDATE Ulterior redactării acestui editorial, participanți la ședința de guvern cu pricina au venit cu precizări. Cutuma în cazul ședințelor de guvern este ca briefingurile să fie anunțate pe loc, în timpul sau la finalul ședințelor, pentru jurnaliștii care sunt deja prezenți. În cazul de față, ședința fusese anunțată cu două ore înainte, deci presa a avut timp suficient să ajungă.

Declarațiile sunt transmise de guvern, astfel încât ele oricum ajung la public, chiar dacă sunt sau nu jurnaliști prezenți. În speța discutată, sursele susțin că Ilie Bolojan a decis, la finalul ședinței, să facă declarații, după ce s-a consultat cu staff-ul de comunicare. El a considerat că erau subiecte importante și trebuie aduse la cunoștința publicului, dar că este prea târziu să mai facă o conferință și să răspundă la întrebări. De obicei, acestea durează peste o oră. De aceea, s-a limitat la o declarație de presă.

Festivalul democrației din PNL s-a întors împotriva lui Ilie Bolojan

Să ne întoarcem în trecut pentru a analiza alte momente definitorii pentru mandatul lui Ilie Bolojan în fruntea PNL și în fruntea guvernului. 

12 iulie 2025, Congresul PNL. Ilie Bolojan a decis să lase alegerile din partid la liber. Adică au candidat pentru restul funcțiilor de conducere toți cei care au dorit, iar competiția a fost pe funcții, nu la pachet, pe moțiuni. 

Nu puține au fost vocile din PNL care au spus că aceasta a fost una dintre marile greșeli strategice ale lui Ilie Bolojan. Dacă ar fi schimbat statutul și ar fi candidat pe o moțiune, însemna că Bolojan își putea asigura echipa de conducere care să fie pe aceeași lungime de undă cu el, să implementeze proiectele propuse de lider. Moțiunea înseamnă că un candidat la șefia partidului propune o listă de prim-vicepreședinți și vicepreședinți și un program pentru partid și le cere membrilor să îl voteze la pachet cu cei alături de care își asumă să-l implementeze. 

EXCLUSIV Bolojan va candida din nou cu echipa sa la un Congres, organizat în toamnă. Alexandru Muraru: „Lupta de gherilă între tabere va dura până în 2027”

De asemenea, Ilie Bolojan a amânat alegerile din filialele PNL. Ocupat cu treburile de la Palatul Victoria, acesta nu s-a aplecat prea mult asupra problemelor interne de partid. Așa a ajuns să fie înconjurat de foarte mulți adversari. Liberali care încă sunt cu sufletul alături de PSD, alții pentru care reducerea cheltuielilor însemna nu salvarea țării de la deficit excesiv, ci tăierea propriilor privilegii. Bolojan s-a trezit în fața crizei declanșate de PSD că are în conducerea PNL mult prea mulți oameni care sunt pe altă lungime de undă. 

El a pus piciorul în prag când era prea târziu. Nu a pregătit noi alegeri nici când PSD dădea semnale că-l va debarca, în primăvara lui 2026, nici măcar când  PSD a depus moțiunea de cenzură cu AUR și l-a dat jos. Ci fix în plină criză declanșată de nominalizarea lui Veștea, lovitura de grație pe care i-au dat-o PSD, Nicușor Dan și exact acei liberali care beneficiaseră în vara lui 2025 de festivalul democrației de la congres. 

În acel moment, Bolojan nu mai avea timp. A luat decizii pe repede-nainte, a modificat statutul pe repede-nainte, a făcut alegeri într-un răstimp mult prea scurt. Și a lăsat portițe pentru ca instanța să anuleze toate hotărârile partidului. 

Selecția cadrelor

În graba de a schimba garnitura de conducere de la centru și din filiale, Bolojan au făcut și greșeli legate de alegerea oamenilor. Este de notorietate rumoarea publică atunci când a pus un fost membru al partidului lui Șoșoacă lider peste PNL Ialomița. 

Lipsă de cadre la PNL? Un primar în alianță cu PSD, un fost ales SOS și un fost baron local, noii șefi în locul puciștilor – ANALIZĂ

De asemenea, Ilie Bolojan calcă pe cărbuni încinși când vine vorba de aducerea unor nume noi în partid. Nu că n-ar fi corectă decizia de reînnoire a partidului. Dar dacă va popula conducerea cu prea mulți oameni noi, își va câștiga noi adversari din partea celor care au tras până acum pentru partid și se vor simți neîndreptățiți. Așadar, e o linie fină pe care merge liderul liberal, va trebui să găsească proporția corectă între oameni noi și oameni vechi. 

Tăierile lui Ilie Bolojan au ocupat tot spațiul public, reforma nu s-a auzit

O altă greșeală ar putea fi că Ilie Bolojan s-a concentrat mult pe reducerea deficitului și evitarea ca România să ajungă în incapacitate de plată sau la categoria junk. Ceea ce era și este vital, fără tăgadă. Doar că nu a apăsat suficient de mult pedala pe cuvântul reformă. Reformă adevărată, cum îi reproșează frecvent adversarii.

Nu a ieșit public destul de des cu propriile lui proiecte despre ce înseamnă reforma adevărată a României – reforma din administrație, reorganizarea administrativă, reforma din salarizare, reforma parlamentară și așa mai departe. Astfel, chiar dacă nu avea susținerea PSD, lumea ar fi știut că el are un proiect mai mare pentru România decât niște tăieri, eternul reproș al opoziției. 

A cedat calculelor electorale

Ilie Bolojan s-a dovedit un om determinat în mai toate privințele. Dar, într-un caz, și-a luat cuvântul înapoi și asta costă România. După incidentul Veștea, a spus și el, au spus și oameni din PNL, și public, și pe surse, că prima variantă ar fi ca PSD să-și asume singur guvernarea. În acest caz, PNL ar vota guvernul. 

La câteva zile, PNL l-a nominalizat pe Siegfried Mureșan și a părut că s-a întors la 180 de grade. Nu a mai vrut să cedeze guvernarea lui Grindeanu, deși asta părea strategia inițială. Să-l lase pe șeful PSD singur la butoanele țării ca să arate dacă el poate implementa ceea ce solicită cu atâta ușurință la televizor, atâta vreme cât nu are responsabilitatea deficitului. 

SURSE Supărări în PNL din cauza guvernului Grindeanu și a inflexibilității USR

Ce s-a întâmplat? A intervenit un calcul electoral. USR nu a fost de acord să dea un vot de validare pentru Guvernul Grindeanu. Chiar dacă asta nu însemna că PNL și USR susțin guvernul. Era doar un semnal de responsabilitate că cele două partide aleg România în detrimentul jocului politic. Aleg deci ca țara să aibă un executiv, oricum ar fi el. Ar fi avut apoi suficient timp să facă opoziție la Guvernul PSD. 

Lăsați în ofsaid de USR, liberalii s-au speriat. Au calculat că, electoral, USR îi va putea torpila ulterior pe ideea că au dat un cec în alb unui guvern dezastruos. Și s-au răzgândit. L-au scos pe Siegfried Mureșan la înaintare. Au propus un premier și au cerut întâietate la guvernare într-o rotativă cu PSD. Grindeanu a mirosit ocazia perfectă să puncteze electoral. S-a folosit de răzgândirea PNL și a refuzat să le dea întâietate liberalilor. Deși, probabil, i-a picat mănușă amânarea, a părut că el vrea la guvernare, dar nu acceptă PNL. Deznodământul este că asistăm cu toții la o prelungire fără speranță a crizei și a blocajului politic.  

Legea salarizării, cartoful fierbinte din brațele lui Ilie Bolojan

Liderii care luptă pentru țară sunt rari și de lăudat. Dar și lupta aceasta trebuie dusă uneori cu „prudență” politică pentru a mai și supraviețui războiului. De exemplu, un principiu sănătos ar fi să nu pornești bătălii pierdute din start. 

Legea salarizării unitare era o astfel de bătălie. Nu întâmplător au amânat-o Ciucă și Ciolacu. Plus toți miniștrii Muncii de la PSD timp de trei ani. Nu va mulțumi niciodată pe toată lumea. Riscă să declanșeze proteste și greve ample. Este unealta perfectă pentru adversarii politici să puncteze electoral și populist. Ca să nu mai vorbim că atunci când vine vorba de salarii, televiziunile vor exploata la maximum indignarea oamenilor îndreptată către conducătorii care vor să le taie din venituri. 

Greșeala lui Ilie Bolojan este că a lăsat ca Dragoș Pîslaru să modifice legea salarizării. Dincolo de faptul că acesta din urmă nu e clar deloc dacă a făcut modificările corecte. Par operate în grabă și total incorect față de multe categorii profesionale. Exact acelea pentru care România a avut oricum prea puțin respect – Educația și Sănătatea. 

Draftul lui Manole

Strict politic vorbind însă, Bolojan ar fi putut să se folosească de draftul lăsat de ministrul Muncii de la PSD, Florin Manole. Să-l ducă neatins în Parlament pentru a fi acolo dezbătut și eventual modificat. Premierul putea argumenta că România are nevoie de această lege. Ea costă 770 de milioane de euro. Dar că guvernul său demis nu mai are legitimitatea să lucreze la un proiect cu un asemenea impact. Singurul care putea să o dezbată și să o modifice ar fi trebuit să fie Parlamentul. 

Astfel, PSD nu s-ar mai fi putut dezice de responsabilitatea de a lucra la proiectul legii salarizării. Mai ales că pe masa Parlamentului ar fi fost fix varianta ministrului său. Nici televiziunile nu ar mai fi făcut festival în fiecare seară despre cum Pîslaru le taie banii medicilor ca să îi dea politicienilor. 

Legea salarizării a fost capcana perfectă în care Guvernul Bolojan a picat. Asta după ce manevrele politice cu Veștea și voturile furate de la AUR nu au mers. Pe fondul revoltei angajaților, cu sindicatele și unele televiziuni alături, adversarii lui Bolojan simt că au prins pe Dumnezeu de picior. Ce poate fi mai ucigător pentru un lider decât graficele care arată că salariul unui medic de la ATI scade și al unui politician crește?! Nici nu mai contează dacă există vreo explicație.