Varianta aleasă de autoritățile române actuale pentru ieșirea din criza economică profundă și gravă (în care ne aflăm deja și în care ne vom afunda ani de zile, criză cauzată de deciziile ziselor autorități) este îndatorarea. Credite cu nemiluita luate de stat pentru a promite iluzorii garanții pentru ca IMM-urile să se împrumute “ieftin” la bănci* și împrumuturi publice, din bani publici, de salvare a corporațiilor de la faliment – acesta este așa-zisul model de salvare preluat de guvernul “nostru” de la auto-intitulatele elite birocratice globaliste.
Pentru persoanele fizice obligate să stea acasă s-au promis oareșce grăunțe de la buget, insuficiente pentru ieșirea din foamete și venind cu întârzieri sau cu cocoloașe, precum. Paralel, s-a promis prin oug amânărea la plata a ratelor bancare, treabă generatoare de datorii și mai mari după terminarea perioadei de “păsuire”. Evident, promisiunea a venit fără posibilitatea înghețării executărilor silite, ca să nu cumva să reapară hazardul moral (notă : “amicii” dlui Cinteză de la BNR știu cam ce înseamnă asta în limbaj bancar). Doar nu v-ați fi așteptat la altceva din partea traderului de bănci din fruntea MF, numitul Vasilică Câțu…
Modelul este preluat slugarnic de la celelalte autorități naționale și de la BCE, promotori pe față sau insidioși ai muribundului model economic globalist. Doar nu vă așteptați la altceva de la vătafii coloniei România, “regi cu suflet de sclavi”, după expresia istoricului antic Tacitus…
Avertismentul enunțat in debutul textului de față este acelă că va rezulta din aceste “soluții salvatoare” o situație infinit mai gravă. Statele, comercianții și consumatorii deja supra-îndatorați vor trece la nivelul următor, de debitori insolvabili, cărora li se șterg datoriile, întrucât nu mai pot fi plătite, iar cei care încă mai reușeau să își plătească datoriile, vor tripla rândurile debitorilor supra-îndatorați. Toate mărfurile și serviciile, care oricum conțin deja costuri cu dobânzile de peste 45%, se vor scumpi sub presiunea noilor dobânzi și penalități. Dar nu imediat, cu duoă un an sau doi de criză economică de supraproducție, adică lapte aruncat pe câmp, legume stricate în solarii si îmbrăcăminte învechită pe rafturi, pentru că nu o să mai aibă cine să le cumpere**.
La nivelul simplului cetățean, adică la firul ierbii, ca să zic așa, lucrurile vor căpăta o turnură dramatică, deja anunțată de imperialismul consumerist american (care a facut din credit-card un adevărat marker cultural exportat oriunde în lume). Oamenii care își permit încă, pentru că nu sunt victime ale excluziunii sociale, își vor finanța consumul din credite, garantate cu salarii sau venituri viitoare, întrucât veniturile actuale nu mai permit consumul din surse proprii conform cu obișnuințele și statutul social (real sau inventat) al consumatorului. Nu mă refer la credite ipotecare sau la credite de studii, care oricum vor fi utopii ani de zile de acum încolo, ci la creditele mici de consum, pentru bunuri de folosință imediată sau medie și pentru consumul curent. Adică, cele mai scumpe și mai imprudente credite, acelea pe care mă chinui eu să le descurajez prin legea plafonării dobânzilor (și încă nu reușesc, pentru că se opune – cine credeți – puterea actuală, la presiubea șefimii BNR).
Economiștii americani care nu sunt enoriași ai cultului neo-liberal sau ai doctrinei șocului economic (=catastrofele naturale, medicale, militare, sociale sau economice sunt oportunități de căștig imens, asftel că merită create și regizate) numesc acest tip de finanțare a vieții de zi cu zi in societățile de consum pervertite la consumerism “loans for wages” – credite in loc de salarii. Este vorba de cresterea consumului pe credit, in dauna consumului natural, din surse proprii, adica de cardul de debit vs cardul de credit.
In loc sa cresti salariile si gradul de ocupare pentru a obtine crestere economica (wageledgroth), cresti indatorarea, ceea ce este de-a dreptul pernicios, dar este cât se poate de profitabil și chiar vital pentru modelul economic globalist care are în centru ideea de control extins asupra resurselor lumii și asupra emoțiilor umanității, control care a atins deja, încă din epoca expansiunii globale a stilului de business al mogulilor IT, idealul fabricării consimțământului omului conectat la internet, activ si captiv pe paginile de socializare.
Supra-îndatorarea, creată de bănci și susținută iresponsabil de autorități, este un cuțit cu două tăișuri, având prostul obicei de a-i afecta nu numai pe debitori, ci și pe creditori. Pe toti creditorii, mai precis. Nu numai bancile sau colectorii de creante nu vor mai putea fi plătiți de către debitorii insolvabili (ruinați), ci si furnizorii de utilitati, statul, comunitatea locala, familia etc. Iar consumul se va prăbuși în exacta proporție dată de supra-îndatorare : oamenii nu vor mai avea bani pentru hrană, îmbrăcăminte, școala (sau vor cheltui puținul chivernisit doar pentru aceste cheltuieli de supraviețuire), deci turismul, entertaiment-ul, sportul, îngrijirea sau dezvoltarea personală etc. vor fi lucruri cumpărate foarte puțin și rar sau deloc. Aceste ramuri economice vor colapsa, doar pentru că băncile și mogulii IT vor să devină (și vor reuși) mult mai bogați și mai profitabili.
Morbiditatea asociată supra-îndatorării (și șomajului) cauzează costuri foarte mari sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Statul ar face o afacere foarte bună dacă l-ar salva pe insolvent (prin descărcăre de datoriile excesive sau reziduale) și i-ar crea loc de munca șomerului, care ar redeveni util social și nu ar mai necesita consum de bani publici cu medicația si spitalizarea ci, dimpotrivă, ar redeveni contribuabil și consumator, generator de tva și accize la buget.
Dar asta nu se va întâmpla în România, țară cu un statut “onorant” de prostocrație (vorba lui Andrei Marga), cu tendințe evidente de autocrație/dictatură.
PS A se observa ca toate reclamele plângacioase cu curcubee și stay-at-home de pe toate canalele tv (inclusiv the f..ing comedy central, national geographic si bbc earth, unde mă mai uit eu câteodată) sunt reclame ale băncilor, ale Big Pharma și ale moguilor IT. Nu v-ați prins încă cine va câștiga din foametea, mizeria, morbiditatea și sărăcia în care a fost aruncată 99% din populația lumii, nu?
*notă: sistemul nu funcționează încă, fiind oricum insuficient pentru cele 500 de mii de IMM-uri care sunt în pragul falimentului; cei ce au ajuns deja pe liste, inclusiv ifn-urile prietene ale autoritatilor sau cele aparținând unor politicieni de frunte sau tehnocrați bancari; colac peste pupăză, “reparația” și gestiunea platformei IMM Invest au fost încredințate sri si sts, ca să fie bine și la vară cald.
**După asta va veni si salvatorul, un ins sau o entitate colectivă malefică, al cărui chip vi-l puteți imagina, căci seamănă cu cel care a “salvat” Germania după criza economică din 1929-1934 și a distrus ulterior lumea și umanitatea.
@ currector, ochila, leprosiipsdisti:
Stapanii tai securisti strica degeaba banii (publici) pe tine. Macai niste lozinci pe care nu le crede nimeni – cel putin pe forumul acestui ziar.
In plus, cand spui mutalauldindeal (6 ‘viloace’ furate, vorba ta) spui berlin si viena, adica spui moscova – vezi northstream (antiamerican) sau omv=gazprom, si bancile care spala sume uriase din rusia. Doar o potaie ca tine n-a aflat asta.
Cauta pe youtube dansul lui putin (pe care-l admir, de altfel) la nunta karinei – da’ de imaginile trec de bariera inteligentei tale, atata cata e …