Pântrașiva a fost, a venit din spațiul cosmic, au dispărut o mulțime de politicieni de frunte, așa a fost, au fost absorbiți de hăul cosmic, ce vină am eu?! Proaspăt picat din capitală, după eveniment, procurorul Athanasiu mi-a cerut să consemnez în scris toată tevatura politică. Eu m-am opus. Athanasiu m-a ameninţat în fel şi chip. Era virulent, insurgent, năbădăios.
Pus pe fapte mari. Gata, gata să iasă în faţă. Să fie remarcat de superiorii săi. Să ajungă procuror general. Umbla de colo, colo prin Adamville căutând cadavre, urme, ceva semne. Avea geanta burduşită cu pungi de plastic în care ar fi strâns probele pentru analiza de laborator. Avea şi un subaltern cu el. Omul legii. Bondoc. Subaltern conştiincios. Slugarnic. Şi foarte muncitor. Căra în cârcă un târnăcop şi o lopată spre a putea da la iveală urmele înfiorătoare ale măcelului politic. M-au alergat peste tot. Să le arăt locurile. Să le povestesc despre fenomenul penelist sau pesedist sau userist. Să mărturisesc. Mi-ar fi pus bucuroşi ştreangul de gât.
Nu eram singurul supravieţuitor. Nu eram singurul martor! Eu eram criminalul! În fiecare seară, Athanasiu se ducea la Primărie să dea raportul şefilor săi din capitală. Avea o voce tunătoare. Zăngăneau geamurile. Vorbele lui împroşcau zidurile. Se loveau de felinare şi de caldarâmul fierbinte al străduţelor pustii. Lăsau dâre fosforescente. Athanasiu striga în telefon. A fost dar un măcel politic! Am găsit urme peste tot! Urme, să trăiţi! ’nţeles, să trăiţi! Pun mâna pe făptaşi! Îi belesc! Scot untu’ din ei! Îi trag la rindea! Le scot gărgăunii din cap! Principalu’ suspect e în mâinile noastre! Bate câmpii, să trăiţi! Cică a apărut ca din senin un oraş plutitor şi i-a înfulecat pe toţi!
Sunt un tâmpit, să trăiţi! De două ori tâmpit! Mama lor de bolşevici! Fascişti în toată regula, să trăiţi! Filosofi perverşi, să trăiţi! Anarhişti, malagambişti şi deviaţionişti! Rasişti cât cuprinde! Sunt supertâmpit, să trăiţi! Le vin eu de hac! Iremediabil tâmpit, da! Nu mă duce el cu zăhărelul! Îi mut fălcile! Îl bat cu funia udă! îl zvânt în bătaie, să trăiţi! E o acţiune în contra naţiei! E foarte corect, să trăiţi, sunt un tâmpit incurabil! Athanasiu m-a ţinut nopţi întregi cu lampa-n ochi. A chemat din capitală o echipă mobilă cu un detector de minciuni.
Mardeiaşii m-au făcut pachet şi m-au băgat într-o cadă plină ochi cu gheaţă. Apoi m-au întrebat în fel şi chip. Doar, doar or descoperi marea minciună în tremurăturile acului de la aparatul lor. Unde-i Agatha? Unde-i Fifi Baston? Unde-i Mama Filoni? Unde-i madam Brizard?! Unde-i Bobolina? Unde-i domnișoara Margareta? Le-ai ucis? Cu mâinile goale?! I-ai gâtuit pe toți politicienii? Unde le-ai îngropat cadavrele?! Ultima dată când le-am văzut se îndreptau spre Pândraşiva! Așa am strigat eu gândindu-mă cum să scap de nebun. Minţi, cetăţene! Așa a urlat unul dintre mardeiaşi. Uite cum sare acul, vezi?! Acul nu sărea nicicum. Linia de cerneală era lină, lină.
Mă duceau cu vorba, ticăloşii. Erau porniţi. Nici să mă omoare, nici să mă lase să trăiesc. Ce-i asta, Pântraşiva?! Așa a întrebat procurorul pe un ton ameninţător. De unde să ştiu? Poate un râu învolburat! Ne iei peste picior?! Poate un vârf de munte înzăpezit. Eşti poet! Așa a răcnit Athanasiu pocnindu-mă cu un baston electric peste făţălie. Ce să fi fost oare Pântraşiva? Poate un lac sclipitor. Poate o cădere în penumbra Lunii căci, uite, guvernul inaugurează astăzi primul cimitir on-line de lume! Păi nu-i așa că am luat-o razna cu toții?!
Reluam. Ambasadorul alese trei nume reprezentative și i le dicta Lulutei care, și le nota în minte cu litera de tipar codate și porni la acțiune, dar nu înainte de a-i prezenta licuriciului sef o scurta radiografie a cancerului osos care îmbolnăvise străinii aflați la cules de money chanal în tara. Ambasadorul își scăpa, din greșeală intenționata ochelarii pe podea. Luluta se aplica sa-i ridice, moment în care sutienul antisex își arata toata splendoare. La vederea lui, liciriciul ii zise: te propun pentru a fi deco-rata la bănci fără dobânda de Guvernul meu și al tău. Luluta se înroși, pana-n vârful sutienului, după care ii mulțumi toate poftele. După finalizarea actiunii” Furtuna în Sahara”, ii spuse licuriciului: o inmormantam si pe ea ol-line? Ambasadorul nu gusta gluma, fiindcă își pierduse proteza în sutien, dar zâmbi cu gingiile pana la urechile proaspăt transplantate de la ducele de York și Mangalita. La ieșirea din birou i se înmâna taiorul cu tot cu dosare, asa ca ajunsa la biroul ei, din lemn de inima seaca necrozata din cauza unui infarct, își chema divizia de presa hidraulica și-i ordona: pana deseară vreau ca acești indivizi sa fie morți on- line, ca poimâine sa-i putem îngropa, tot on-line. Treaba fu floare la ureche, pentru cei care jucau în super liga de ani buni. Dupa trei zile, același licurici, în prezenta unui înalt reprezentat UE, ii înmâna decorația. Divizia de presa arunca cu grenada de aprecieri spre sufletul cetățeanului. Bot Gros, Ceausescu, Angi și ceata laturii lgbtiqiste a securității, USR desfaceau șampaniile extaziați și incantati de nașterea primului cimitir on-line din lume pe teritoriul patrie, teritoriu pe care-l detestau din toată ființă lor de slugi globaliste cu buze mărite prin operație de schimbare de stapan.