Lozinca aceasta s-a tot strigat la mai toate reuniunile publice de prin ianuarie 1990. La demonstrații diverse, a fost tipărită în ziare și vopsită pe garduri. Cu vremea, mai rar, iar uneori, ani la rînd, a dispărut sau a fost uitată. Nu s-a întîmplat nimic. Unul din doi români a avut un prieten care a aflat lucruri ciudate despre mineriade sau despre căderea lui Nicolae Ceaușescu. Și ce dacă? Au fost comisii parlamentare care au cercetat evenimentele din 1989 și venirea minerilor. N-a rezultat mare lucru. Anchete peste anchete. Dosare și iar dosare. Doi-trei mineri condamnați, cîțiva ofițeri sancționați și lotul CPEx judecat și închis nu pentru răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu, ci pentru cele petrecute înainte de decembrie 1989. Declarații peste declarații, dosare, documente, filme. În cei 27 de ani, Ion Iliescu a fost considerat vinovat pentru o parte dintre morții din decembrie și pentru cei de la mineriade. În același timp, a fost la putere și a condus România. Și vinovat, și conducător! Culmea ironiei, cu el au început și societatea democratică și procesul de aderare la UE. Lovitură de stat mascată în revoluție și violențe și morți pentru ca emanații revoluției să-și păstreze puterea!
Ce a știut și știe o mare parte din populație au ascuns sau au negat și răstălmăcit conducătorii României. Ce reclamau martorii și relatau ziarele n-au vrut să cerceteze procurorii și să judece judecătorii. (De aici vin marile jonglerii ale Parchetelor și instanțelor românești.) Dosare peste dosare, mii și mii, rezolvate în coadă de pește. Și cu toate acestea, tîrîș-grăpiș, jucînd duplicitar, mimînd democrația și statul de drept, țara a fost admisă în Uniunea Europeană și în NATO. Nu pentru că ar fi atins toate standardele necesare, ci pentru că era nevoie de ea într-un plan politic, economic și strategic. Într-un fel, România a ajuns să semene cu un dinozaur trecut printr-un șir de operații violente, care a supraviețuit cu cîrpele și instrumentele chirurgiei efectuate în burta-i uriașă. Și, din cînd în cînd, se zvîrcolește și urlă redevenind ciudatul animal sălbatic imposibil de dresat sau de domesticit.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul versiunea tipărită
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.