Insula Zu (2)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016

Unii oameni trăiesc în adolescenţă experienţa vieţii lor, întâmplarea care le colorează întreg destinul, alţii abia la vârsta deplinei maturităţi, mulţi niciodată. (Degeaba ar investiga şi cel mai bun psihanalist un astfel de moment în subconştientul acestor din urmă subiecţi: nu va da de nimic deosebit!) Atunci a trăit Radu V. Pop nu numai o experienţă esenţială, când a descoperit Insula Zu, atunci a trăit chiar două experienţe esenţiale pentru tot restul vieţii sale.

Şi cea de a doua experienţă, care i-a fost ghid pentru anii ce au urmat, a trăit-o tot la vârsta grădiniţei. Într-o zi, aflat în vizită la mătuşa Fany, a încercat să se caţere în nucul din curtea ei (în speranţa că ar putea descoperi şi acolo o colibă a lui Robinson Crusoe), însă o creangă s-a rupt sub picioarele sale şi Radu (pe atunci Răducu) a căzut. Aşa că a intrat în casă plângând în hohote. Mătuşa Fany, care-l iubea ca pe ochii din cap, l-a luat de mână şi i-a spus pe un ton ferm, cu un cu totul alt ton decât cel cu care îl dezmierda de fiecare dată:

– Tu să nu plângi niciodată! Pe tine Dumnezeu te iubeşte! Şi pentru că el continua totuşi să se smiorcăie, i-a explicat: Tu trebuie să ştii că tot, dar absolut tot ce ţi se întâmplă şi ţi se va mai întâmpla de acum încolo, este şi va fi în folosul tău!

– Cum să fie în folosul meu că am căzut din nuc şi mi-am julit picioarele?! Mă doare, a continuat să scâncească Răducu.

– Tu nu înţelegi? Tot ce ţi se întâmplă şi ţi se va mai întâmpla este şi va fi în folosul tău! Aşa să ştii! Că dacă nu cădeai din nuc de pe creanga aceea cea mai de jos, ai fi căzut de mult mai sus şi atunci chiar că te-ai fi putut răni! Să nu mai plângi niciodată! Tot ce ţi se întâmplă şi ţi se va mai întâmpla este şi va fi în folosul tău! Aşa să ştii!

Şi Radu V. Pop n-a mai plâns niciodată: atunci când trecea prin momente grele, căuta şi găsea de fiecare dată de ce este şi acel eveniment în folosul său. Şi nu numai pentru că elimina o consecinţă şi mai rea, ci fiindcă îi oferea oportunităţi favorabile nesperate. Pe care, dacă nu l-ar fi învăţat mătuşa Fany că tot ce i se întâmplă şi i se va mai întâmpla este şi va fi în folosul său, nu le-ar fi identificat niciodată şi ar fi trecut pe lângă ele.

(Pentru viaţa ei, Mătuşa Fany mai avea şi un alt panaceu: orice problemă i se ivea, repeta: „Dumnezeu ştie cum va fi mai bine!” şi rămânea senină – Dumnezeu i le va rezolva pe toate.)

Deci, unii oameni trăiesc în adolescenţă experienţa vieţii lor, întâmplarea care le hotărăşte întreg destinul, alţii, abia la vârsta deplinei maturităţi, mulţi, bieţii de ei, niciodată. (Degeaba ar investiga şi cel mai bun psihanalist un astfel de moment în subconştientul acestor din urmă subiecţi: nu va da de nimic deosebit!) Radu V. Pop a trăit nu una ci două experienţe care i-au ghidat întreaga viaţă. Şi a făcut cunoştinţă cu ele nu în adolescenţă, ci deja în prima copilărie.

Multă vreme, după ce a plimbat pe cineva pe Insula Zu, experienţă soldată întotdeauna printr-un desăvârşit eşec, Radu Robin Roby Boy a păstrat ostrovul doar pentru el şi se felicita cu ceea ce considera că a fost marea lui biruinţă: faptul că a ajuns să-şi impună ca fiecare individ să se învârtă doar în cercul lui, să nu pătrundă niciodată în cercul altuia. Şi în nici un caz în cercul lui Robin Roby Boy! Aşa cu Insula Zu!

Radu a terminat liceul, a absolvit facultatea, s-a căsătorit cu Elvira (cu care, aşa cum o recunoştea toată lumea, a avut o căsnicie extrem de reuşită), mergea punctual la serviciu, motiv pentru care a şi fost promovat, firesc şi absolut meritat, până la poziţie de director adjunct, se ocupa de educaţia celor doi copii, Andrei şi Andreea. Radu a fost, este şi va fi întotdeauna cetăţeanul model: îşi făcea, îşi face şi-şi în mod sigur îşi va face întotdeauna datoria. Şi n-a pus, nu pune şi în mod sigur nici nu va pune probleme.

Dincolo, în cercul său, Robin Roby Boy – şi-a amenajat, îşi amenajează şi-şi va amenaja şi pe viitor Insula. Şi totul într-un prezent continuu. Insula cu verdeaţa cea mai verde ce se oglindeşte în apa cea mai albastră, un peisaj cum doar pe peliculele cele mai performante poate fi văzut. Şi ştie că atâta vreme cât funcţionează „regula de aur”, conform căreia „fiecare individ să se învârtă doar în cercul lui, să nu pătrundă niciodată în cercul altuia”, întrebările neliniştitoare dispar.

Când o descoperă, pe Insula Zu nu este decât verdeaţă (verdeaţa cea mai verde ce se oglindeşte în apa cea mai albastră, un peisaj cum doar pe peliculele cele mai performante poate fi văzut). Însă pentru că Robin Roby Boy – doreşte să petreacă mai mult timp acolo, adică toată viaţa (deşi e conştient că acest lucru nu prea este posibil), trebuie să aibă măcar un pat, o masă şi un acoperiş.

Îşi ridică doar o colibă – foarte asemănătoare cu „coliba” pe care şi-a făcut-o în nucul din curte, câţiva ani după ce a văzut un film la cinematograf cu fratele său mai mare. Şi e prea vrăjit de raiul descoperit, aşa că nu-l deranjează nici că doarme direct pe pământ, nici că nu dispune de utilităţile elementare, nici că n-are la îndemână obiectele de uz imediat. E la fel ca şi prima săptămână a unui îndrăgostit, când nu vezi – nu simţi – decât vraja pe care o iradiază perechea găsită.

Treptat, îşi aminteşte şi de utilităţile elementare şi de obiectele de uz imediat. Îşi aminteşte de ele şi ele sunt acolo! (Când îşi aminteşte de ele.) Totul este acolo, nu trebuie decât să-ţi aduci aminte de ce ai nevoie. (Iar mult mai târziu, îşi dă seama că, pe măsură ce totul devine atât de uşor posibil, fiecare gând materializându-se instantaneu în obiectul dorit, satisfacţia scade. Ce-i de făcut? Dar acest lucru începe să-l simtă doar treptat…)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.