În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016
Pe Insula Zu, Palatul se dezvoltă de parcă ar fi o fiinţă vie: se înaltă, se lăţeşte, îi cresc dependinţele şi acareturile. Din larg, de pe apa cea mai albastră, în care se oglindeşte verdeaţa cea mai verde, nici un ochi indiscret nu poate vedea construcţia. Din larg, de pe apa cea mai albastră în care se oglindeşte verdeaţa cea mai verde, însăşi Insula Zu e greu de sesizat în mijlocul norului de ceaţă ce o înconjoară. (Este o ceaţă ciudată, asemenea geamului fumuriu al automobilului domnului director adjunct Radu V. Pop: de afară nu poţi vedea înăuntru, dar dinăuntru tot peisajul, toate culorile rămân perfect accesibile. Aşa şi de pe Insula Zu: orizonturile nesfârşite oglindite în apa cea mai albastră, un peisaj cum doar pe peliculele cele mai performante poate fi văzut, răsfaţă ochiul lui Robin Roby Boy cocoţat într-o poziţie instabilă pe zidul exterior al donjonului. Poziţie instabilă, dar nu periculoasă: pe Insula Zu nu există nici o poziţie periculoasă, aşa cum nu există nici altceva periculos.
Roby Boy, zvăpăiat, mereu în mişcare, stă căţărat pe zidul exterior al donjonului care nu mai trebuieşte măltărit: zidul exterior al marelui turn prezintă şiruri de basoreliefuri, aşa cum nici un donjon din istorie n-a fost împodobit. Or, aceste basoreliefuri trebuie să fie realizate, nu? Aşa că Roby Boy, zvăpăiat, mereu în mişcare, stă căţărat pe zidul exterior al donjonului care nu mai trebuieşte măldărit.
Sigur că Robin ar putea fi certat că se ocupă deja de decoraţiuni, chiar de decoraţiuni exterioare, când interiorul Palatului este încă doar un şantier. Da, dar pe Insula Zu nu se găseşte nimeni să-l certe pe Robin, iar el poate face tot ce vrea, când vrea şi cum vrea. (Este bine că nu se găseşte nimeni pe Insulă să-i ordoneze acţiunile? se întreabă uneori Radu Robin, în vreme ce-şi fumează pipa pe terasa casei de pe Strada Constituţiei nr. 72b.. Câteodată, o privire din afară, o privire neutră, vede şi amănuntele rămase nesesizate de cel aflat în mijlocul acţiunii. Da, dar, îşi răspunde Radu Robin, cum nu este nimeni pe Insula Zu cu o privire neutră, amănuntele rămase nesesizate nici nu există. N-au cum să existe! Alta este problema adevărată: când vezi cum gândurile tale cele mai îndrăzneţe se transformă în realitate, îşi vine inevitabil să împarţi această satisfacţie cu cineva, cu cineva apropiat, ca să vă bucuraţi împreună, ori cu cineva străin pentru ca să vadă şi acela ce lucru grozav eşti tu capabil să desăvârşeşti. Asemenea reflecţii nu se nasc decât în momentele cât Radu Robin îşi fumează pipa pe terasa locuinţei conjugale, cât mai este de faţă atât Radu, cât şi Robin. Pe Robin aflat singur, cu atât mai puţin pe Roby Boy, asemenea gânduri nu-l supără niciodată!)
Şi cum să se împovăreze Roby Boy cu gânduri venite din celălalt cerc, când el se află căţărat pe zidul exterior al donjonului, de unde, când mai face o pauză în muncă, vede de sus verdeaţa cea mai verde oglindindu-se în apa cea mai albastră, un peisaj cum doar pe peliculele cele mai performante poate fi văzut? Chiar şi Radu V. Pop ar fi trebuit să recunoască faptul că, având şansa de a avea la dispoziţie o asemenea privelişte superbă, parcă nelumească, gândurile de pe terasa casei de pe Strada Constituţiei nr. 72 b. n-au ce căuta pe Insula Zu. Asemenea gânduri fac parte din celălalt cerc!
