🔴 EPISODUL 1. Și-a întâlnit torționarul pe trecerea de pietoni : ”Te-am iertat !”
”M-au rugat studenții de la Matematică și studenții de la Istorie să-l întâlnească pe Corneliu Coposu. Aveau nevoie de un model, aveau nevoie disperată de un model. Și atunci i-am trimis o adresă semnată oficial, ca prorector, la PNȚ, lui Corneliu Coposu, dar, așa cum era corect, am anunțat că voi veni să-l iau personal, să-l conduc la amfiteatru. M-am dus la sediul PNȚ-ului și am venit pe jos, până la Intercontinental. Eram pe trecerea de pietoni, cam pe la jumătate, când în fața noastră cineva care venea în sens opus s-a oprit brusc. S-a oprit Coposu, m-am oprit și eu. Și Coposu i-a pus mâna și a zis : ”Nu-i nimic, treci mai departe. Te-am iertat”. Era unul dintre torționari. Zice : ”Cel care m-a torturat”. Așa l-am cunoscut pe Coposu. Așa am cunoscut capacitatea unui om să-l ierte pe cel care îl torturase” – Emil Constantinescu.
🔴 EPISODUL 2. Iliescu și Brucan l-au alungat de la TVR în zilele Revoluției
”El a reînființat Partidul Național Țărănesc chiar în ziua de 22 decembrie 1989. Există la televiziune momentul înregistrat în care Silviu Brucan, împreună cu cel care avea să devină președinte, Ion Iliescu, și cu Bârlădeanu, vechiul comunist din perioada criminală, cumplită, a comunismului, îl recunosc imediat, singurii care îl recunosc și îl dau afară, îi spun să plece de aici (de la Televiziunea Română – n.r.). După ce Coposu participase și în 21 decembrie în Piața Universității, anonim, și după ce fusese și în 22 decembrie, până a intrat în Comitetul Central. Pentru el era firesc. Un om care nu mai cunoștea frica, după ce i se întâmplase, se opusese regimului, prezența lui acolo ( la Revoluție -n.r.) era absolut firească” – Emil Constantinescu.
🔴 EPISODUL 3. Umilit în satul țărăniștilor
”Înainte de alegerile din Duminica Orbului (25 mai 1990 – n.r.). Acest eveniment este aproape necunoscut, pentru că eu am avut ocazia la cald să-l aflu de la Coposu, împreună cu Ion Diaconescu și cu un grup destul de restrâns în care l-a povestit. Diaconescu, care era nepotul lui Mihalache, dar Mihalache era și modelul lui. Așa cum Coposu l-a avut pe Maniu. E un destin, un destin care câteodată oferă o simbolistică uluitoare, greu de explicat. S-au hotărât să se ducă în satul lui Mihalache (Topoloveni – n.r.), în zona Argeș, la fosta lui casă, pentru că n-aveau unde să se ducă. Mormintele lor nu există, ei au fost omorâți, ascunși, tocmai pentru ca simbolul să fie distrus. Au aprins niște lumânări și, când se întorc de la biserică, sătenii aruncă cu pietre în ei, reproșându-le că sunt împotriva lui Iliescu, pe care îl divinizau, foarte scurt în câteva luni. În satul lui Mihalache. Mihalache, care toată viața a fost un om cinstit și corect, s-a luptat pentru drepturile acelor țărani, în acel loc unde s-a născut ideea țărănistă, în acel loc unde s-a născut ideea adevărată a întovărășirii, nu cea denaturată de comunism” – Emil Constantinescu.
🔴 EPISODUL 4. Candidatura Regelui Mihai la prezidențiale. Telefonul de la o cabină publică din Paris
După ce am fost desemnat candidat în alegerile prezidențiale din 1992, Coposu a zis : ”Președintele în funcție, Iliescu, va specula lipsa de politica externă. Hai să îți organizez o vizită ca să arăte că ai relații externe mult superioare celor pe care le are președintele în funcție”. Și s-a petrecut ceva uluitor, greu de explicat în istoria diplomației. În timp de două săptămâni, Corneliu Coposu, cu sprijinul Partidului Popular European, mi-a organizat o vizită în Belgia, Olanda, Franța și Marea Britanie. La Paris urma lansarea candidaturii mele prezidențiale. Vă dați seama, lansarea candidaturii prezidențiale în Senatul Franței, în prezența și cu recomandarea președintelui Senatului Franței, Alain Poher. A fost toată presa franceză acolo, în sală. Trebuia să înceapă la ora 12.00. La ora 10.00 dimineața primim știrea : ”Radu Câmpeanu a anunțat că Regele Mihai va fi candidatul Partidului Național Liberal (la alegerile prezidențiale – n.r)”. Vă dați seama cum s-a organizat acest lucru, câtă inteligență ? Pe urmă, bineînțeles, întrebarea era : ”Cum candidați dumneavoastră împotriva Regelui Mihai?”, Era demolare totală. Și atunci Coposu a venit la mine, aveam camere alăturate la hotel, și mi-a zis : ”Hai să vorbim !” Și am dat telefon, de la un telefon public. Am mers împreună, am dat un telefon, am stat într-o cabină publică și l-a sunat pe Regele Mihai. Avea telefonul personal de la Versoix. Și Regele Mihai i-a spus : ”Acum pun telefonul jos și dau un comunicat în care resping acest lucru și vă trimit pe un fax comunicatul”. L-a dat și l-am și primit la hotel pe un fax. S-a distribuit în sală ziarișilor francezi comunicatul Regelui și întrebarea nu s-a mai pus. Deci asta arată caracterul omului, dar și prestigiul enorm.
🔴 EPISODUL 5. Butonii lui Corneliu Coposu
Fiecare are mici slăbiciuni, să le zicem așa. În luna noiembrie, în fiecare an, port butonii pe care surorile Coposu, Rodica și Flavia, mi i-au oferit după plecarea dintre noi a lui Corneliu Coposu. Mai ales pentru că au fost însoțiți de o scrisoare scrisă de mână, emoționată. Și ajungem la Testamentul lui Coposu. Și în Testamentul lui Coposu există o frază în care el spune : ”N-am nimic de oferit, dar puținul pe care-l am, surorile mele vor ști să-l folosească”.
Cotidianul publică azi trei mărturii emoționante despre Corneliu Coposu: fostul președinte Emil Constantinescu, gazetarul Cristian Tudor Popescu și Ion-Andrei Gherasim, fost parlamentar PNȚCD, explică ce a însemnat Corneliu Coposu pentru România.
Fiu de țăran sărac, Ion Mihalache a urmat școala normală și a ajuns învățător, funcție pe care a exercitat-o din anul 1901 până în 1916 în Topoloveni. Tânărul învățător din Topoloveni și-a satisfăcut stagiul militar obligatoriu în perioada 1 noiembrie 1903 – 3 noiembrie 1904, fiind încorporat soldat în Regimentul „Muscel”, nr. 30, din Câmpulung și a fost mobilizat cu aceeași unitate în campania din Bulgaria, din vara anului 1913. Nevoia de ofițeri a armatei române l-a mutat de la catedră, pe băncile Școlii Pregătitoare a Ofițerilor de Rezervă, din cadrul Regimentului 4 „Ilfov” nr. 21, unde l-a avut coleg pe fratele său, Dumitru Mihalache, învățător la Leordeni (jud. Muscel). Absolvind amândoi cursurile, au fost înaintați la gradul de sublocotenent de rezervă prin Înaltul Decret nr. 3.208/1914 și au fost repartizați Regimentului 70 Infanterie, care avea garnizoana în orașul de reședință al județului Muscel.