Între revoltă și compromis

După ce au ales un comunist aparent mai bun decât contracandidatul său și apoi un prototip imaginar al corectitudinii, cinstei și modestiei în dauna unui demn epigon al  nemuritorului « Mitica » dâmbovițean, românii trebuie să opteze încă o dată.

Ca de obicei, mai puțin de jumătate din populația reala a României și mai mult de jumătate din numărul oficial al populației nu este interesata de alegeri, preferând să nu se prezinte la vot. Oarecum straniu, nicio instituție de sondaj nu pare a fi efectuat o investigație privind structura, tipologia si motivațiile celor care nu votează, situație paradoxala in condițiile in care – conform unor opinii mai mult sau mai puțin autorizate – chiar si morții, évident nu in totalitate, ar vota.

Nici de această dată, alegerea nu este simplă și, pentru a facilita o decizie corectă, mass-media și politicieni autohtoni, naturalizați sau străini se străduiesc să vină cu inițiative și intervenții doar aparent în sprijinul votanților și nedisimulat în favoarea unui candidat desființându-l practic pe celălalt.

O analiză chiar și mai puțin exigentă a candidaților din punctul de vedere al îndrituirii pentru funcția prezidențială s-ar materializa într-un diagnostic dezamăgitor din punctul de vedere al deținerii experienței si calităților de a conștientiza interesele naționale, de a le armoniza fără compromis principiilor relațiilor internaționale și al independenței politice cerute de Constituție.  Din această perspectivă, alegerea nu ar avea nicio importanță, fiindu-i preferabila o tragere la sorti!

Din alt punct de vedere, alegerea devine deosebit de importantă daca s-ar lua in considerație, fie si doar simbolic, semnificația alegerii.

Un candidat semnifică frustrarea locului României în Europa din punct de vedere al dezvoltării economice și al rolului de modest instrumentist care se străduiește să respecte ritmul impus de un dirijor care nu-l remarca decât atunci când se abate de la solfegiu, dezamăgirea cvasicontopirii formațiunilor politice majore actuale într-o entitate ce părea a fi dispărut pentru totdeauna, dar care pare a fi prevestit de ofensivă de largă concentrare propagandistică în favoarea celuilalt candidat.

Celălalt candidat întruchipează dorința de continuitate disimulată de grija pentru derapajul politic către orientări care au marcat tragic istoria continentului invocând și sugerând un paralelism mult prea discutabil cu perioade si personaje axiomatic negative. În plus, înclinația accentuată către oportunism, semnificativ marcată de renunțarea la marea dragoste declarată pentru un domeniu științific pentru a salva cea mai mare comunitate a României și lipsa de ezitare cu care abandonează poziția de lider a aceleiași comunități pentru a salva, dintr-o poziție similara însăși Romania  oferă un confort mai mult decât suficient pentru evitarea posibilelor schimbări de statut a beneficiarilor din ultimele decenii…

Mulți români vor merge la vot și, probabil, la fel de mulți nu vor merge din același motiv interpretat diferit: primii vor fi fost convinși de campaniile care au insistat să sublinieze mizerii reale, presupuse sau inventate legate de cei doi candidați și, pe această bază, vor opta, ceilalți pentru că au înțeles că indiferent de vot, nu se va schimba nimic.

Concluzia ar fi necesitatea ca toți cetățenii să meargă la vot, pentru că s-ar putea schimba ceva. Ce anume? Simplu: rolul președintelui în menținerea României în cadrul valorilor euro-atlantice, în evitarea deviațiilor către antisemitism, legionarism, extremism în general pare a fi supraestimat in condițiile în care țara ar trebui condusă, constituțional, de Parlament si Guvern. Dacă Președintele poate scoate România din UE și NATO, poate promova o politică antisemită, legionară sau comunista, atunci înseamnă că Parlamentul și Guvernul nu au decât un rol decorativ, ceea ce ar constitui adevărata problema a României!  Iar daca  Parlamentul si Guvernul nu au decât un rol decorativ, atunci Președintele nu doar poate, ci chiar trebuie sa schimbe ceva! De altfel, ultimii doi președinți sunt dovada că poate. Noul președinte ar trebui sa dovedească faptul că schimbarea poate fi făcută și în sens pozitiv!