Din când în când, pe micile ecrane apare o voce de catifea, mieroasă, pofticioasă şi cu accente ciudate. Vorbeşte nimeni altul decât cel care a mai rămas din fostul ministru PSD Dan Matei Agathon. Ar trebui să nu fi uitat că acest personaj fandosit până la fiţe de balerin codoş a avut două idei spectaculoase, amândouă de rahat. A purces la plantarea palmierilor pe litoral şi a iniţiat aiureala numită Dracula Park. Amândouă s-au acoperit de ridicol, devenind un fel de embleme ale acestui personaj. Acest Agathon, altfel destul de strângăreţ, a mai păstorit o operaţiune istorică. El a fost cel care l-a „împroprietărit” cu câteva hoteluri pe George Constantin Păunescu. A făcut dintr-un biet băiat al băieţilor un om de afaceri şi unul din marii profitori ai tranziţiei. Georgică Păunescu din patron de turism şi multe cele a devenit şi industriaş român. E drept, ridicol, cu accente comice, şi totdeauna ca un căţel în spatele cuiva de la putere. După ce a ros cam tot ce se putea roade de la PSD, când ne gândeam că Georgică Păunescu se pregăteşte de întâlnirea cu istoria, iată ce l-am revăzut pe postul de sfătuitor economic şi patronal al preşedintelui Băsescu. Aşa preşedinte cu un aşa CV, aşa consilier cu CV similar. Unul în Italia, altul în Belgia, la Anvers! Tu pe la Patronate, eu pe aici pe la Preşedinţie! Şi-i împachetăm! Ei bine, acest Agathon, un soi de trompetă a fraţilor Păunescu („la câte hoteluri le-am dat ar trebui să-mi dea şi ei o slujbă”), ţine tira guvernului în toate operaţiunile în care acesta are nevoie de plecăciunile patronatelor. Şi în numele unei Confederaţii care stă drepţi în faţa lui Băsescu, Boc şi Păunescu, strategul palmierilor şi al Parcului Dracula zice, da, să trăiţi, la toate prostiile care colindă materia cenuşie a celor amintiţi mai sus. Un fost ministru face un soi de slugăreală în văzul lumii pentru a ajuta Puterea să-şi facă mendrele. Cam ce fac Mihăieş şi Radu Moraru în presă face şi caricatura fostului ministru al Turismului (adevărat precursor al Elenei Udrea!).
De partea cealaltă, o declaraţie şocantă. Bogdan Hossu, preşedintele Cartelului Alfa, le transmite românilor că „numai prin exprimare violentă România se poate schimba”. Poţi să lupţi în stradă, poţi să iei bătaie, dar nu poţi să comunici cu guvernul.
Mărturisesc că exprimarea lui Bogdan Hossu trădează o anume disperare care poate veni şi dintr-o criză cumplită de soluţii. Violenţa rămâne forma de exprimare a disperării sau a primitivismului unor oameni care nu mai ştiu să folosească dialogul, negocierea şi bruma de construcţie încă posibilă. Cu spartul ferestrelor nu ieşim nicăieri. Cădem şi mai dramatic şi căutăm un alt fund de prăpastie din care să reîncepem ascensiunea. Dar trimiterea la violenţă, aşa cum nişte jurnalişti săraci în idei şi în lecturi se tot întrebau, oare mai suntem în stare de o revoluţie, de un protest ca în 1989, nu este soluţie, este o prostie.
România mai are resurse de slugărnicie, de absurd, dar şi de negociere şi de construcţie. Dacă Traian Băsescu vede viitorul ca un cur de maimuţă, din ce în ce mai roz, nu înseamnă că oamenii cu scaun la cap nu mai au alternative. Se pot aşeza la o masă şi se pot organiza, devenind o forţă mult mai puternică decât pipernicita armată de tip NATO care ne-a mai rămas!
